588 matches
-
ceva greu de definit care mă flata în modul în care mi se adresa acest omuleț gras, cu picioare scurte, cu basca lui nostimă, cu cutele gâtului său aidoma unor lanțuri de bicicletă puse unul peste altul, cu ochii lui șireți și veseli. Era primul om mai în vârstă, deci primul om „mare“, care mă vedea și mă înțelegea din perspectiva prin care voiam să fiu cunoscut atunci. Mergeam, deci, la el zilnic, nu pentru doctor, ci pentru prieten. În primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atunci. Iag tăcu un timp, privind când spre mine (care îi răspundeam cu un zâmbet fericit și stupid), când spre Sonia. Treptat, ochii lui decolorați, la început holbați la auzul declarației Soniei, apoi absenți din cauza încordării interioare, luară o expresie șireată. — Permiteți-mi, totuși, Sofia Petrovna, spuse el și, luând păhărelul și dând pe gât lichiorul, făcu mișcarea de clătire a gurii, de parcă ar fi băut un elixir pentru dinți pe care îl va scuipa imediat. Permiteți. Mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vînt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dînd din mîini neajutorat și ridicînd un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tînăr cu obrazul spîn și cu ochi șireți care, atunci cînd rîdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu-i deloc ușor, fiule! Pămîntul atrage orice corp, pînă și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-mă. Iar dacă te porți cum trebuie, poate că o să-ți povestesc ce știu despre prietenul dumitale Julián Carax. Pe furiș, cînd a crezut că nu-l puteam vedea, am băgat de seamă că Îi scăpa un surîs de hoțoman șiret. Isaac Își savura, În mod limpede, rolul de cerber Înfricoșător. Am zîmbit, la rîndu-mi, În sinea mea. Acum nu mai aveam nici cea mai mică Îndoială a cui era mutra drăcușorului de pe ciocănelul de la ușă. 10 Isaac Îmi aruncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cădeam atât de ușor pradă sfielii ca acum câțiva ani, așa că i-am zis: — Am văzut-o deunăzi pe soția dumitale. Eram convins că ai vrea să afli ultimele vești despre ea. A râs scurt și ochii i-au clipit șireți: — A, am petrecut o seară agreabilă împreună. Cât timp să fie de atunci? — Cinci ani. A mai cerut un pahar de absint. Stroeve, vorbind volubil, i-a explicat cum m-a cunoscut și prin ce întâmplare a descoperit că amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stătu locului. Un zâmbet Îi Încreți buzele. - Nu eu am căutat să te ucid. - Cineva a Încercat s-o facă. Iar ochii mei nu te văd decât pe dumneata. Filosoful strânse din buze, apoi trăsăturile sale se destinseră. O lumină șireată Îi ardea În privire. - E adevărat, dar revino la știința dumitale: lumea e plină de lucruri pe care le vedem și nu au corp. Curcubeul care colorează cerul, vântul care umflă pânzele, cântecul care ajunge la inimă cu dulceața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
insigne ale categoriei lor ochelarii cu rame de baga, ceea ce-i făcea atât de simplu de identificat, Încât nici unul nu trecea neobservat de Amory și Rahill. Pișicherii erau distribuiți egal În toată școala, erau mereu ceva mai deștepți și mai șireți decât cei de vârsta lor, erau șefii diverselor echipe și găști și-și ascundeau cu grijă istețimea. Pentru Amory, pișicherul a fost o clasificare extrem de convenabilă până În anul al treilea de colegiu, când contururile au devenit atât de cețoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
convingerea neroadă că ai putea izbândi fără luptă. Unele nuanțe ale caracterului tău va trebui să le socoți de la sine Înțelese, dar să fii prudent când le mărturisești și altora. Ești nesentimental, aproape incapabil de afecțiune, ager fără a fi șiret și orgolios fără trufie. Nu te lăsa dominat de sentimentul lipsei de valoare proprie; deseori În viață vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te Înșeli. Sunt sigur că nu mă Înșel. Și nu cred În privarea de libertate decât pentru nebunii periculoși. Asupra acestei chestiuni Amory n-a putut fi de acord. I se părea că viața și istoria colcăiau de criminali forțoși, șireți, dar care se autoiluzionau Dădeai peste ei În politică sau În afaceri, dar și printre venerabilii oameni de stat, printre regi și generali. Burne Însă n-a fost de acord nici măcar o dată, așa că din acel punct traiectoriile lor au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nasului. Acesta domina centrul feței sale precum tija unui cadran solar și îi trăgea buza superioară într-un zâmbet subțire, mai mult un rânjet. Își purta părul blond, care încărunțea, tuns scurt, ceea ce îi accentua fruntea înaltă. Era un chip șiret, al unui expert în arta disimulării, și i se potrivea perfect. — Surprins? mă întrebă. — De faptul că șeful Poliției Criminalistice din Berlin ar putea să-mi trimită un bilețel anonim? Nu, că doar mi se întâmplă așa ceva tot timpul. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al poliției de la Serviciul tehnic al Sipo, cu trei trăsături definite clar și foarte puțin în rest: sprâncenele i se împreunau la mijloc și stăteau cocoțate deasupra genelor, ca un vultur care se pregătește de luptă; o bărbie lungă și șireată de vrăjitor și o mustăcioră în stilul lui Fairbanks. Korsch își drese vocea și începu să vorbească, dar pe un ton care era cu o octavă mai sus decât mă așteptam. — Brigitte Hartmann, citi el, în vârstă de cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fost îmbrățișate de mai slabi decât dânsul. Între victimele arghezismului nu cunosc alta mai semnificativă ca domnul Maniu, și toți aceia cari, în lipsa unor certitudini atent și calm recunoscute, împrumută câteva partipris-uri artistice pictorilor neinteligenți. Să ne întoarcem de la fața șireată a unei asemenea poezii. Sadly this star I mistrust.1 Poezia de pitoresc și violență facă și mai departe lacul de alimentare al vreunui fericit critic, clientelă aiurită a d-lui Arghezi: înainte, dar mai ales după Cuvinte potrivite. Rândurile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nimeni până la tine, nici n-am mai știut ce-i sărutul, devoțiunea, abandonul total, mii de fiori ..puși totuși în balanță cu ere de nepuntință în a te vedea măcar în trecut, nici vorbaă de a te atinge..iar, Tu, șireata îmi împlineai un vis ce m-a ucis, omorât, reînviat și resuscitat..mă sărutai prelung, eram în al noulea cer..și, totuși mii de legături și sinapse se legau .. săracele sinapse franțe și-au găsit izbăvirea.. Mi-am deschis ochii
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
curelușele de la pantofi, erau de culoare maro, diferențiindu-se prin nuanțe, de la cele mai închise - în cazul fustei - până la cele mai deschise, la eșarfă. Surpriză năucitoare! Ochii ei au strălucit scurt în momentul în care m-a văzut. Un zâmbet șiret și subtil i-a apărut în colțul gurii. Un zâmbet care i-a luminat fața și mie mi-a "tăiat" picioarele și răsuflarea pentru că am intuit, într-o secvență de secundă, ceea ce nu am înțeles într-o întreagă vacanță de
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Întreb soarele rimelat în albastru cerului. Pe umerii veacului port norii suri. În fața durerii mele cocoșii își înghit cântecul zorilor. Orașul este mut și e tăcere. Noaptea vine, șireată, îmbrăcată în haină neagră, cu felinarele argintii aprinse. Pe pământ dansează licuricii. Referință Bibliografică: JOCUL DE LUMINĂ AL NOPȚII / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina
JOCUL DE LUMINĂ AL NOPȚII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362788_a_364117]
-
Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Întreb soarele rimelat în albastru cerului. Pe umerii veacului port norii suri. În fața durerii mele cocoșii își înghit cântecul zorilor. Orașul este mut și e tăcere. Noaptea vine, șireată, îmbrăcată în haină neagră, cu felinarele argintii aprinse. Pe pământ dansează licuricii. Citește mai mult Întreb soarele rimelat în albastru cerului.Pe umerii veacului port norii suri.În fața durerii melecocoșii își înghit cântecul zorilor.Orașul este mut și e tăcere
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
haină neagră, cu felinarele argintii aprinse. Pe pământ dansează licuricii. Citește mai mult Întreb soarele rimelat în albastru cerului.Pe umerii veacului port norii suri.În fața durerii melecocoșii își înghit cântecul zorilor.Orașul este mut și e tăcere.Noaptea vine, șireată,îmbrăcată în haină neagră,cu felinarele argintii aprinse.Pe pământ dansează licuricii.... XVIII. • LUMINĂ CU REFLEXII, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. Minge de foc aruncată-n miezul zilei topind pendula timpului. Stai
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Și nu-l vor stinge șapte văi, Preamultul lui nu mă cuprinde; E-atâta Dor în ochii tăi, Nici tu nu știi de unde vine, Pe dealuri, între bobotăi Tânjește iarba după tine... Acolo ne-ascundeam năuci De vorba lumii, prea șireată, Mă uit în ochii tăi de-atunci, În cei ce vindecă și iartă... Acum e vară când îți scriu Acest poem din tot înaltul, Nici prea devreme, nici târziu, Iar mâine o să scriem altul... Referință Bibliografică: E-atâta dor în
E-ATÂTA DOR ÎN OCHII TĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364241_a_365570]
-
palmă băltește și-o sorb și simt cum răceala-i s-așterne-n albastrul ce-o cheamă. Devin sloi de gheață și simt din adânc chemarea din lupi alergând prin pustiuri. Mă cheamă prin ierburi s-ațâț foc de dor, când haita șireată-și dispută amurg de poveste. ENIGMATICA MARE Ascult ... și parcă tot ce-a trebuit să fie spus s-a spus, când s-a îndeplinit înnourarea, când marea a-nghițit răsărit și apus, când oamenii înfașă amintiri și-n zeci de nopți
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
albe Pe-ntunecimi ce se întrec, perfide, Să-ntoarne stele, înșirate-n salbe, Spre un pătrar de lună deocheată. Pe frunți livide, umbre răsucite Din evantaiul lui „a fost odată” Trec spre apusuri reci, nestingherite, Rodind văpăi și limbi de foc șirete. Nisipul fin s-a-namorat de valuri Doar visele-au rămas să se îmbete Când amuțesc viorile pe maluri... --------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu, Cluj 11 august 2014 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (1) / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1321
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
an, câte un pic, I-a rămas costumul mic, Nici pe față, nici pe dos Nu-l încape de burtos, Iar chimirul, ce mai jale! De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete, Mama lor, azi, de șirete! Râgâind a usturoi Și a doage de butoi, E un drum atât de lung, Nu e chip să mai ajung! Fi’n’c-așa-i de sărbători, Cu antreuri, cârnăciori, Măslinuțe gogonate, Șunci, bânzeturi asortate, Și sarmale, Bestiale, Și friptane
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367937_a_369266]
-
de an, câte un pic,I-a rămas costumul mic,Nici pe față, nici pe dosNu-l încape de burtos,Iar chimirul, ce mai jale!De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete,Mama lor, azi, de șirete!Râgâind a usturoiși a doage de butoi,E un drum atât de lung,Nu e chip să mai ajung!Fi’n’c-așa-i de sărbători,Cu antreuri, cârnăciori,Măslinuțe gogonate,Șunci, bânzeturi asortate,Și sarmale,Bestiale,Și friptane,Barosane
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
ci sunt ființe vii și viața-i veșnicia mult râvnită. 16. Amor aprins ... Când tainic gura ta cobori pe pleoape parfumul pielii tale înflorește și carnea mea pe loc o amețește trezindu-mă din somnul meu pe ape. Tu ești șireată, nu rostești o vorbă doar trupul tău din haine ți-l desfaci știi că-s milos cu cei ce îmi sunt dragi însă în fața ta uit orice normă. Mă las în voia valului de-amor al dragostei ocean îl las
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CĂTĂLIN ANASTASE - IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) Autor: Cătălin Anastase Publicat în: Ediția nr. 1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului ȘIREATA LUNĂ Luna se strecoară prin cartier Bârfind prin spatele caselor Te uiți la ea și e jumate apărută Iar te uiți și ea e sus Șireată lună Care știe ce e în capul fiecăruia Mai ales cât a iubit Sau
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
Cătălin Anastase Publicat în: Ediția nr. 1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului ȘIREATA LUNĂ Luna se strecoară prin cartier Bârfind prin spatele caselor Te uiți la ea și e jumate apărută Iar te uiți și ea e sus Șireată lună Care știe ce e în capul fiecăruia Mai ales cât a iubit Sau cât nu a iubit Fiecare o vede în altă culoare Plină ca o femeie gravidă unsă cu ulei Se urcă sus pe cer Arătând semne de
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]