612 matches
-
arcuiește si-asteapta pregătit... Și te lovesc lăuntric, ca un nebun ce simte, Turbarea însetata, ca de-un cumplit măcel, Căci simt, apocaliptic, cum arzi frângând comete, Cănd cerul ne blesteama cu mingi de foc din el... Lacrimi îți curg șiroaie pe pielea tremurânda, Cănd simte cu durere acel prea dulce chin, Care ne leaga-n lanțuri, cumplit insangeranda De-un tot întreg, ce cânta acest moment sublim... Referință Bibliografica: Dulce chin / Octavian Ghergheli : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
îl iubește deajuns... S-a oprit din povestit, a luat de pe noptiera cană, a băut și apoi a spus: -Vă rog să mă iertați, nu mai pot să spun nimic, mă podidesc lacrimile și nu mai vreau să plâng, dar șiroaiele curgeau pe fața ei trasă, înnodându-se în bărbie. -Socrate, iti amintește de ceva numele acesta, Diana? -Da, doamna doctor, era un învățat, da, avea o metodă, moșitul, nu mai știu termenul științific, mama lui era moașa, nașterea unui copil
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PLOAIA Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Vreau să alergăm prin ploaie, Să curgă pe noi șiroaie, Lacrimi când voi scăpăta, Să le uști cu buza ta...! Inima îmi va ceda, Ploaia-n perle va cădea, Va cădea o ploaie rară, Dulce dar în plină vară; Strânge ploaia fără teamă, În căldură ta din palmă! Ia sămânța
PLOAIA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383900_a_385229]
-
de la instalația de incendiu, să fiu ud peste tot. Și așa eram destul de ud. Când am ajuns aproape de navă, m-au văzut colegii ce lucrau la rașchetat și s-au speriat că eram umflat tot la față, iar sângele curgea șiroaie. Au anunțat imediat salvarea militară de la punctul medical din apropierea docului. Le-am spus la colegi că am vrut să trag de o schelă metalică s-o aduc lângă navă, ca să mă urc pe ea să pot începe rașchetatul, dar m-
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
în stradă ca pe-o zdreanță De parc-am fost vreun mic tiran Lipsit de vreo speranță. M-au tot bătut Și am trăit pe străzi și prin gunoaie Și chiar și-atunci când nu am vrut Mi-au curs lacrimi, șiroaie. Dar nu pe-obraz, Din piept mi-au curs, din sufletul meu mare Că nu știam dacă și az’ Voi mai găsi mâncare. Mă chinuiau Fără vreun rost, cu vorba sau piciorul Din mers când șuturi îmi izbeau Ca să-mi
DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383365_a_384694]
-
căror ecou-n pustiu răsună demult!... Nu mă lasă nimic pradă uitării, În calea focului aprins lin în suflet, Arzând cu flacăra iluminării, Ce e de veghe, mistuind al meu cuget!... Doruri revărsându-se în lungi râuri Curgând în lacrimi șiroaie peste poteci, Brăzdând ale frunții, de vremuri, pliuri, Adâncesc vise în prăpăstii pentru veci... O lume abstractă mă înconjoară, Străină de real, devine-o povară, Ce, sub greutatea ei, mă doboară, Aripi frânte de suflet se zbat să moară... ~ Cristina
ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383416_a_384745]
-
fi... XIV. ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Capul plecat, sabia nu-l taie Nici demnitate-n om nu face, Poporul ni-i spurcat șiroaie Și glasul țării putred tace. Slugarnici suntem la stăpâni Robind pe brânci...al nost pământ, Se răscolesc vechii români Văzând cum toate...nu mai sunt. De ce-au murit lungi generații Dând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor. - Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară! Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ușă.Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor.- Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară!Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând:- Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
se trezi cum îi răspunde mătușii la întrebarea presupusă: cum de ține minte? Păi, cum să fi uitat?! Era așa frumoasă amiaza aceea, se auzeau albinele și bondarii zburând prin crengile pomilor încărcați de roade și... Marietei îi picurară lacrimi șiroi. Ca să le ascundă, apucă vasul cu flori, dovedind o nebănuită putere. Rămase așa, aspirând mirosul florilor, până ce Mira termină de povestit. Trecuse timpul. Era mai mult de ora două. Mira întrerupse terapia rememorării cu gândul ca Marieta să mănânce. Când
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
trăsături delicate și pielea albă, și se întreba din ce motiv absurd se afla în acel loc îndepărtat și ce șanse de supraviețuire ar avea dacă l-ar lăsa singur. Cu toate că adormise la umbră, se vedea cum transpirația îi curge șiroaie pe corp, ceea ce demonstra că, fără să se miște chiar, pierdea mai mult lichid decât ar fi pierdut un beduin mergând cu pas întins sub un soare dogoritor. Asta însemna că pe acele meleaguri ar fi fost cu siguranță condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
păcat; și din punctul lui de vedere era limpede că cine se omora alergând ca un nebun, fără nici un motiv serios, trebuia să ajungă direct în iad. Se apropie să-l mai privească, o dată pe băiat, văzu că-i curgeau șiroaie de sudoare și că tot corpul îi ardea cuprins de febră, în timp ce sute de muște se ospătau din rănile deschise de pe tălpi, și îl cuprinse neplăcuta senzație că foarte curând nefericitul acela avea să ardă în focurile gheenei. Alex Fawcett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un gest amplu spre grupul de răniți întinși pe jos în peșteră. Mă mândresc cu asta, pentru că altfel m-aș fi lăsat de meserie - dar știu că niște oameni care sângerează și cărora peste două ore le va curge sudoarea șiroaie se vor deshidrata foarte repede. Aici nu este foarte cald - remarcă Julio Mendoza. — Deocamdată...! - recunoscu celălalt. Dar privește spre intrare; e orientată spre sud, ceea ce înseamnă că în curând soarele o să pătrundă chiar până la picioarele tale, așa încât locul ăsta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fără să se gândească la nimic, fugind de amintiri și, mai ales, de posibilitatea de a i se face milă de el însuși. La ce i-ar sluji să se autocompătimească, dacă tot n-avea nici un martor? Sudoarea-i curgea șiroaie și știa foarte bine că acesta este cel mai rău lucru care i se putea întâmpla în asemenea împrejurări - dar de fapt nu-i mai păsa. Cu cât va muri mai repede, cu atât mai bine. Cu cât își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În tot acest timp îl chema fără încetare pe nume, rostind cuvinte de alint. Spera să dea de trupul micuțului și căutarea lui să ajungă la bun sfârșit. Ploaia măruntă continua să cadă fără încetare. Era deja ud până la piele, șiroaie de apă i se scurgeau pe spinare. Ceața se întinsese deja ca un covor subțire peste tot în jur. Îi era tot mai greu să vadă pe unde calcă. Apoi, din direcție opusă celei în care se deplasa auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că toată grămada aceea de roci se afla într-un echilibru extrem de fragil. Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea fenomene se produseseră în trecutul imediat. Vedea șiroaie de pietriș fin, deschis la culoare, care se prelinseseră peste stratul de nisip negru din fața sa. Totul era de o frumusețe sălbatică și, dacă ceea ce i se întâmpla n-ar fi fost atât de straniu, s-ar fi oprit în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luat pe neașteptate, Stroeve rămase lipsit total de apărare. Te ducea cu gândul la o oaie speriată care aleargă de colo până colo fără nici o țintă. Era uimit la culme. În cele din urmă îi dădură lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și spectacolul era îngrozitor, nu puteai totuși să nu râzi. Dirk Stroeve era una dintre acei nefericiți ale căror emoții sunt ridicole chiar atunci când sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o? — Nu. Refuză să vorbească. Stă întinsă pe spate și nu scoate un cuvânt. Uneori nu se mișcă ceasuri întregi, dar plânge neîncetat. Are perna complet udă. E prea slăbită ca să folosească batista și lacrimile îi curg pur și simplu șiroaie pe obraz. Parcă mi s-a frânt inima. În clipa aceea aș fi fost în stare să-l ucid pe Strickland și știam că îmi tremura glasul când mi-am luat rămas-bun de la infirmieră. L-am găsit pe Dirk așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
auzul vocii ei, și mi s-a accelerat pulsul. Nu era o voce care să mă făcă să mi-o imaginez goală și să-mi doresc să mă masturbez. Simțeam dorința sexuală doar imaginându-mi cum aș Îngenunchia cu lacrimile șiroaie În fața ei, Într-o postură de totală supunere. Bineînțeles, ea Înțelegea ce se petrecea cu mine chiar dacă se afla la celălalt capăt al firului, dincolo de un ocean Întreg. Mi-a venit În minte ce-mi povestise bărbatul și am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
PLACE TOAMNA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi place toamna să mă plimb prin ploaie De zurbagiu cu fixurile mele Cum umflă vântul, pânzele rebele Și curg din streșini, apele șiroaie Să simt sub pași asfaltul cum se-nmoaie Cum cad din ceruri curcubeie grele Planeta de păcate să se spele Să intru ud la mine în odaie, Să văd cum fuge lumea de potop Și deschizând umbrelele zălude Să-mi
ÎMI PLACE TOAMNA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364509_a_365838]
-
în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Cu ochi albaștri mă sfidezi Iar din privirea-ți abătută Îmi dau seama că visezi, Că ești din nou pierdută. Dar ești frumoasă și atunci Când lacrimile-ți curg șiroaie; Și când priviri urâte îmi arunci, Eu îți zâmbesc, chiar de mă doare. Tu ești un înger rătăcit Într-o lume tot mai rea, Dară eu mă simt iubit, Și vei rămâne tot a mea. Frumoasa mea dragă îmi ești
EŞTI FRUMOASĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363948_a_365277]
-
mămica și tăticu le trimit mereu de-ale gurii, că... -Ba, mă-nșeli, mă-nșeli...cu ăla...pe bani!.. -Stai să-ți arăt caietul unde țin evidența cheltuielilor! -Nu mă crede tâmpit, țipa Gigi, ții evidența înșelăciunilor! Lacrimile Silvicăi curgeau șiroaie: -Acum înțeleg că nu mă mai iubești. -Ba, te iubesc! a răcnit Gigi. Cum vrei să-ți dovedesc? Uite...mai toarnă un pahar de chihlimbar! Silvica i-a turnat imediat un pahar pe care l-a sorbit pe nerăsuflate. Și
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
brațe și stăm tustrei, privind la acest spectacol minunat. Nimeni nu scoate o vorbă. Liniștea se pogoară asupra noastră și ne mângâie sufletele. Simt mânuțele lor mici de copii, cum mă strâng în brațe. Acum, lacrimile de bucurie îmi curg șiroaie. Această clipă va rămâne în sufletul meu, toată viața. O voi duce cu mine, câte zile voi avea. Viața este minunată! Iubirea ne cuprinde pe toți. Referință Bibliografică: Crâmpeie de suflet / Carmen Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Dac’-ai știi să citești Peste urme de timp... Calea vieții nescrisă de legi, Peste care și tu Ai lăsat destul rău, Poate atunci ai putea să-nțelegi; Cum atâtea căderi S-au săltat din noroi Printre lacrimi pierdute-n șiroaie, Cum atâția părinți Și atâția copii... Au pierit, fără rost, prin războaie. De-ai putea să citești Printre umbre de vieți, Prin tăcerea luminii... atunci Ai putea să-nțelegi, Cum atâtea dureri Se transformă-n iubire de prunci. Dacă n-
E ZIUA TA, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363538_a_364867]