1,139 matches
-
4 decembrie ’80. Cred totuși, că Infernul nu e deloc undeva, în afara lumii terestre. Albert Einstein în Geometrie und Erfahrung: “În măsura în care legile matematicii se referă la realitate, nu sunt sigure; iar în măsura în care sunt sigure, nu se referă la realitate” Apoi șlagărul gândurilor mele de toamnă cangrenată: “Ploaie pentru oase/ Speranță nenfricată/ Curtezană cu gândul despuiat/ Până la osul timpului. / De granit. / Calul vestit/ E belit./ Hai în trabant/ Privește-mă-n cant, / Ca la un rock, / Dans cu noroc. Cutezi / Să nechezi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ridicându-și pantalonii căzuți între timp, pe fese. Servus se aude de la toate mesele și tot mai multe guri solicitând în același timp, povestea cu bostanii, cu toate că aproape toți o știau, de ani de zile, foarte bine, ca pe un șlagăr ascultat la nesfârșit. Strigau scandând: Bos-ta-nii! Bosta - nii. Titi care regizase inclusiv refuzul bine de tot, luat cu asalt, face o piruetă a răzgândire treptată, aproape teatral și, cu o față de bidon turtit, se învoiește: Dacă promiteți că nu râdeți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mi-au asigurat baza nutrițională pentru - și poate chiar au cauzat În mod direct - ceea ce, cu modestie, voi numi neobișnuita mea dezvoltare mentală. Imaginați-vă : istoria lumii În patru părți, fragmente de filozofie, psihanaliză, lingvistică, astronomie, astrologie, sute de rîuri, șlagăre, Biblia, Coranul, Bhagavad Gita, Cartea Morților, Revoluția Franceză, Revoluția din Rusia, sute de insecte, plăcuțe cu nume de stradă, reclame, Kant, Hegel, Swedenborg, benzi desenate, cîntecele pentru copii, Londra și Salonic, Sodoma și Gomora, istoria literaturii, istoria Irlandei, acuzații referitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să-ți dai seama, și bâjbâi de-a lungul culoarului, pe lângă ușile peticite cu bucăți de placaj. „Tuuu româncăă, euu țigaaan, tuuu cuminteee, eu golaaan... părinții teiii nuuu măăă vooor, da’ io teee iubeeesc de mooor... aoleuuu”, mă întâmpină jeluirea șlagărului zonei. Te doboară mirosul de scrumbie și de ceapă prăjită. Sunt tot mai nesigur pe mișcările mele, picioarele mă urmează cu greutate. Ar fi trebuit să mă întorc din drum, să mă-nfund eventual într-o bombă. Ce caut? Compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Hai, las-o pe mămica să te invite! Tare-aș mai vrea! Astă seară tăticu’ e la club cu prietenii lui. Mergem Într-un loc unde-i tare frumos, de-acord? Difuzorul liftului În care urcau spre restaurant transmitea un șlagăr american cunoscut de la radio. Johan nu-i știa numele și nici pe-al interpretului, recunoștea Însă o parte a refrenului. Suna cam așa: ...mi-e greu să te iubesc, dacă nu era cumva ...te părăsesc, nu era prea sigur care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și a fratelui ei căruia îi purta o afecțiune ce amenința să ia proporții. În tot cazul, Carmina nu mai avea timp de pierdut cu nimicurile liniștitoare debitate de-a lungul sorbirii cafelelor în timp ce magnetofonul murmura în surdină acordurile vreunui șlagăr la modă. Se săturase de vorbele pline de aluzii amare despre vânzătoarele cu degetele încărcate de ghiuluri, privind acrite din dosul tejghelelor goale. Ce rost avea să mai pună atâta accent pe niște fleacuri lipsite de importanță, când lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine aprovizionat. Magazinul Conservatorului. Preluat, dacă-mi amintesc bine, de la un Grünberg sau Grimberg. Vindeau cît și ce puteau: piane noi și instrumente de alamă, viori de tot felul, note. Se cereau mai mult clasicii. Bunicul proba la pianina magazinului șlagărele recent primite; la nevoie, repara și instrumente. Pianul pentru cinema "Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă, de la Viena. La pianul ăsta, tata, deja student la Conservator, acompania, în vara lui 1917, filmele cu Rudolf Valentino. De la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dar pe pisică n-o ia nimeni în seamă", zice Poetul. Mircea Ivănescu. Eram cum mă făcea Iordan să fiu. Mă trata ca pe-o Lolită ori ca pe-o pacoste; ca pe-un fruct zemos ori ca pe-un șlagăr obosit prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un fel de înviere în fața foii albe. Mi-era bine lîngă mașina Erika. Cel puțin îi știam caracterul. Mai precis, caracterele. Trăiam din ce-am trăit eu însămi (dacă aveam noroc, îl auzeam pe tata fredonînd, în timp ce se bărbierea, un șlagăr de Jean Moscopol; o vedeam pe Liselle strecurînd în poșeta îngustă ceva cumpărat de la Droguerie; pe mama, apăsînd ritmic mînerul înfășurat în sîrmă al cuțitului de bucătărie, să taie cartofii paille), dar trăiam mai ales telepatic, din biografiile altora. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin întruchiparea unei povești pe care, deși o trăiai, nu ți se părea că există decât spusă de acești actori. Nu mai știai care e cea reală sau dacă realitatea nu are mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
glasuri într-unul singur, fără să mai țină seama de situația în care se aflau... * * * Un manelist răgușit, puțin amețit și cu salivă pe buze, împreună cu o colegă tabagică, ambii cu privirea vidă, interpretau obsesiv aceeași strofă a unui posibil șlagăr: Haide Escu la putere!/ Scapă țara de lichele!/ De coirupți și marii hoți,/ Să dai de pământ cu toți! Și întreaga comédie se derula ca urmare a promisiunilor ferme de la marele miting electoral că spolietorii de țară, jefuitorii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doar înalții funcționari din nomenclatura comunistă". Ironia funcționează precum un instrument ideal al acestei analize protocolare fără exces, cu toți nasturii încheiați ai veșmîntului său de lucru. În deceniul final al "epocii de aur", profita de o mare popularitate un șlagăr interpretat de Corina Chiriac, Ne cunoaștem din vedere, despre un el și o ea care se măsoară nostalgic din priviri, în fiecare dimineață, în autobuz, fără a-și adresa vreodată cuvîntul. E prea puțin probabil ca nenumărații săi ascultători să
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
peste o lună (cum scrie prietenului sau dr. Voiculescu). Dar evenimentele cunoscute de la 23 l-au prins în streinătate, de unde prof. Herescu, cu toate sforțările, nu s-a mai putut întoarce. Cumnatul sau, desi grav bolnav, este internat într-un șlagăr lîngă Wienaț**** unde moare. Prof. Herescu își trece atunci familia în Portugalia unde avea prieteni și de unde telegrafiază disperat cerînd să fie ajutat să se înapoieze cu orice chip în țară. Proba depeșile trimise familiei, ministerului și prietenilor. Fondul N.I.
Din nou despre N.I. Herescu, când și de ce a plecat din țară? by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/7412_a_8737]
-
1913-1996). Plecat de la Roman să studieze Medicina la Paris, tînărul a abandonat disecțiile și cursurile de anatomie și s-a înscris la Conservatorul din Capitala Franței, pe care l-a absolvit cu brio. Intors la București, a compus mai multe șlagăre, între care și Sanie cu zurgălăi, lansată prin 1938 de Maria Lătărețu și preluată de Maria Tănase, care a cîntat-o într-un turneu parizian. Lui Cole Porter i-a plăcut atît de mult, încît a inclus-o în repertoriul său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
unor cărți de ceea ce s-ar putea numi "istorie trăită". O combinație plină de farmec de amintiri personale, evocări ale unor oameni celebri pe care i-a cunoscut, extrase din presa vremii și anecdote pline de tâlc, toate pe fondul șlagărelor timpului respectiv. Pentru că muzica este indicatorul perfect pentru l'air du temps. Precizia informației este învelită într-o discretă nostalgie, inima vibrează la amintirea vechilor acorduri, ca într-un vis, chipuri vechi și meserii uitate își recapătă pentru o clipă
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
care am putut asita, soliștii vocali nu și-au dat concursul... decât cu o formală participare. La Radio, prezentarea Simfoniei a IX-a de Beethoven nu a avut motiviție; la nivelul componentelor ansamblului. A fost cântată în consecință. Este un șlagăr care poate fi programat doar atunci când există șanse a fi cântat excepțional de bine. Și nu a fost. Aș remarca în plus, la nivelul ambelor coruri academice, cel al Filarmonicii, cel al S.R.R., precaritatea pronunției în limba originală, o orientare
Final de stagiune muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7090_a_8415]
-
unde par energic și pus pe glume, exact acolo nu sunt. Sunt natural high, nu am nevoie de ingrediente adiacente. Acum, când vorbim, sunt ok, dacă se aprind camerele și trebuie să arătăm ceva, ne exteriorizăm. Dar, până la urmă, vorba șlagărului... „toată lumea fumează”. Ești artist -cântăreț și actor... Asta e cea mai frumoasă titulatură, cea de artist, cea mai frumoasă etichetă pe care ți-o poate da cineva...
Era fumat Krem când a făcut ”Mă-ta are cratimă”? Vezi ce răspunde - INTERVIU by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/73296_a_74621]
-
2000, artista a decis să se concentreze asupra unei cariere muzicale, cântând timp de aproximativ un an în compania formației muzicale Direcția 5. În 2002 a apărut și primul material discografic de studio al artistei, ”Flăcări”, ce conține și primul șlagăr al solistei - „Ard în flăcări" - care a rămas până astăzi unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sale.
Cum arăta Anna Lesko pe vremea când era cu Irinel Columbeanu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72729_a_74054]
-
pe mari porțiuni că participi în timp real la ceea ce vezi. În anticamera șefului, polițistul este pus să aștepte 5 minute și 5 minute camera îl fixează pe Cristi. Când mănâncă, camera îl asistă fără grabă, cu sonorul asigurat de șlagărul miorlăitor al Mirabelei Dauer. Polițistul își învârte furculița în farfurie, înghite cu noduri fiecare dumicat odată cu muzica soporifică și ai sentimentul unei presiuni enorme care-l cocoșează. Există o tensiune incredibilă obținută din aliajul dintre banal, mediocritatea fiecărei zile și
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
cutreiera lumea în compania lor și care tocmai sosise de la București. Înainte de inaugurarea programată, Ball putu să mai angajeze o orchestră rusească de balalaici. Programul inaugurării Cabaretului Voltaire, la 5 februarie 1915, a cuprins: dna Hennings și dna Lecompte interpretând șlagăre berlineze; Tristan Tzara recitând și strigând versuri în limba română, unele fiind doar «strigături» obscene, acele scandări nerușinate pe care ciobanii excitați din Carpați le slobod când se întorc la ei în sat, după o lungă vară fierbinte în care
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
spectaculoasa evadare a unui fost portar de hochei pe gheață din închisoarea din Budapesta, tânărul maghiar ajunsese o legendă. Porecla „Whisky Tâlharul" devenise marcă înregistrată, autobiografia Eu, Whisky Tâlharul, scrisă cu ajutorul unei ziariste, bătuse toate recordurile de tiraj, Ungaria cânta șlagăre și se ducea la musical-uri inspirate de isprăvile celui supranumit „Robin Hood al Ungariei", iar acesta ajunsese vedeta celei mai populare emisiuni de televiziune și idolul femeilor, se încheiau contracte pentru filme despre viața lui. Intrigat, Julian Rubinstein a
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
Linden", în apropiere de Branderburger Tor. Ne-am așezat pe o terasă înconjurată de un gard de merișor tuns la milimetru și am cerut câte-o bere Kindl. Era și un podium acolo, în mijloc, și o orchestră care cânta șlagăre vechi din filmele germane UFA, pe care le știam de la mama. Aveam un nod în gât, dar, în clipa aia eram Konigin Luise și Nino al meu era Konig Friedrich Wilhelm III. u.c.: Care sunt cei mai apropiați prieteni
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
Un chip de om" Și acest chip nu trebuie să dispară, spectacolul dorindu-se a fi, și reușind a fi, "un strigăt împotriva uitării". Colajul muzical, foarte bun, asociază arii de operă cu șueratul unor șrapnele, o muzică apăsătoare cu șlagăre care sunt departe însă de a aduce o notă destinsă, întregul spectacol evoluînd într-o atmosferă încordată, încărcată de neliniște, hipertensionată. Interpreții se izbesc adesea de ziduri invizibile dincolo de care nu pot trece, capetele omenești zboară prin scenă ca niște
Exil în pământul uitării by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6604_a_7929]
-
le poate crea decât talentul. Probabil că legăturile între cuvintele-cheie s-au închegat de la sine, fără „premeditare”, dar ele dau un ostinato „cifrat” întregului text, de parcă ar fi fost voit. Iată un exemplu: Cuvântul lalele (preluat din mult prea cântatul șlagăr optimist „Lalele, lalele... frumoasele mele lalele”) , sugerează deopotrivă lălăitul, cât și bâlbâiala, lenea minții. Este un cuvânt oriental, Herta Müller a intuit bine: cuvântul laleh denumește, în persană, o floare-simbol (căci consoanele din laleh, LLH, sunt aceleași ca în Allah
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
și încă sunt the fabulous four ai poeziei românești contemporane. Între atâtea genii individualiste, înțelese sau nu, ei inventaseră prietenia. Nu tămâierea, căci se faultau unii pe alții într-o veselie la ședințele Cenaclului de Luni. Între atâția autori de șlagăre, ei erau The Beatles. Chiar titlul volumului conține o trimitere lipsită de echivoc la piesa acestora, Lucy in the Sky with Diamonds. Schimbarea de atitudine era, deci, majoră. Un lucru interesant, în legătură cu aceasta, e că în Săptămâna nu s-a
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]