1,536 matches
-
cu elefanți. Numai ce strâng masa și vin să dorm cu voi. Bine, mămică, se alintă Elena și-și pieptănă părul lung în fața oglinzii de la comodă. Era în cămașă de noapte, lungă până la podele, din finet, încheiată la gât cu șnur, n-avea mai mult de 11, 12 ani. Se aplecase într-o parte și se chinuia să-și descurce părul. În pat Carmina citea o carte. Stai să vezi, șopti Elena, cum o să vină tata la mama, să n-adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Apa se clătină sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau șnururile de la ghetele încălțate în grabă, mama cu o pereche de pantofi de-ai bărbatului în picioare, cu paltonul pe umeri. Nu vreți să mai stați, dacă nu mai vreți... Caisul avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o libertate nemaipomenită de acțiune și de multe ori găsea rezolvări cu adevărat neobișnuite la multe din cazurile ce-o frământau în acel moment. Camera ei arăta ca un atelier devastat de furtună, petice de catifea, din piele,tricoturi, broderii, șnururi, plase... De data asta, cei doi frați, rezervați până atunci, oarecum enervați că sunt întrerupți din programul făcut după bunul lor plac, de pornirea maternă, stânjenitoare a Sidoniei, observând, că primele piese vestimentare executate de mama lor se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
petrecu palma peste față. Ce simplu e, doar să întinzi mâna. Ovidiu reveni după opt zile bronzat, placid, încurcat. Pielea îi era aurie, lucioasă. Lăsă în hol, lângă frigider, micul geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu respirația tăiată, avea o ușoară senzație de ireal. Rosti mecanic cinci vorbe, uimite, de a căror stupiditate se miră singură, și mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse și o privi zâmbind cum își strânge părul cu un șnur de piele. Așa, așa arată Carmina mea. Avea o fustă cu șase pliuri în față. Perdeaua din cameră era adunată spre mijlocul ferestrei. Nu te-am mai văzut cu bluza asta, îi spuse Ovidiu în timp ce coborau scările, cu un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peisaj trist, cu nuanțe șterse, dominat de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani, iar în față se afla însuși Ian Sobieski, regele Poloniei. Tustrei purtau haine scumpe, cu șnururi aurite și pietre prețioase, săbii lucitoare, dar erau triști, foarte triști. Pe fețele lor se putea citi dureroasa înfrângere de care avuseseră parte în luptă. Ar fi mers ei mult și bine până în țara lor, dacă n-ar fi ridicat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și pufos, cu blané lungé că o lîné, Întins În brebenei. Macarîci Îl ridicé și-l puse pe cap și foarte usor și-l legé sub barbé, ca pe-o céciulé ruseascé. Vladimir Ilici vézu cé din picioarele iepurelui atîrnau șnururi, pe care Macarîci și le legé sub barbé. Deci asta era, iepurele lui Macarîci avea șnururi, de astă le-a legat el așa de ușor! - Vaculovski, ia, dacé tot umbli tu prin pédure, cauté un lemn frumos sé faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
puse pe cap și foarte usor și-l legé sub barbé, ca pe-o céciulé ruseascé. Vladimir Ilici vézu cé din picioarele iepurelui atîrnau șnururi, pe care Macarîci și le legé sub barbé. Deci asta era, iepurele lui Macarîci avea șnururi, de astă le-a legat el așa de ușor! - Vaculovski, ia, dacé tot umbli tu prin pédure, cauté un lemn frumos sé faci un arététor, cé tot nu ești bun de nimic, mécar sé faci un arététor frumos, cé tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu-i bună de aruncat decît în pat". Geloasă și de aceea extrem de capricioasă (în fapt, frustrată, frustrată, frustrată), gata să-i scot ochii dacă s-ar fi uitat după alta, altele. Intrase în cadru și Ilinca Tomoroveanu, c-un șnur legat cochet în jurul frunții. Sau o confund cu Ioana Bulcă? Reproșurile curgeau. "Nemernică și prăpăstioasă ce ești!" Marea sfîrîia ca șampania Zarea, se urca pe coapsele mele. Purtam fusta ei cu volane gofrate, lîna ei de mohair, mărgelele ei, panglicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-au îndemnat hora NATO s-o jucăm pe ruptele. Reporterițele s-au echipat "corespunzător", și-au legat cu șnur, sub bărbie, pălării americane și au transmis ce se vedea (sau nu se vedea) dinspre Arcul de Triumf. S-a vorbit într-una, ca să nu se spună nimic. S-a tot dat cu uelcămul, și cu ăifișiălz, și cu implicheișîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pentru prima oară jurnalul și-a găsit o întrebuințare practică în viața ei. Acum avea un sens și mai ales o finalitate. Viața ei avea poate să nu răzbată dincolo de capătul celor trei sute șaizeci și cinci de zile ale acelui jurnal cu șnur roșu și coperte de piele, pe care i l-a dăruit Damiel, chiar înainte de-a porni în călătorie. Cam de două ori pe săptămână, trimitea câte un mesaj scurt acasă. Nu pomenea niciodată despre starea sănătății ei. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se întâmplase. Ne-am așezat la masă și... atât ne-a fost ! Mama nu știu cum s-a uitat, așa, o dată la noi, pe urmă încă o dată, s-a ridicat de la masă, s-a apropiat de frate-miu, s-a uitat la șnurul pe care-l avea la gât, și-a făcut cruce și a dat fuga afară. Am auzit-o plângând în hohote. Tata s-a dus după ea. Pe urmă, când s-a liniștit, au venit amândoi. Atâta ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la gât, și-a făcut cruce și a dat fuga afară. Am auzit-o plângând în hohote. Tata s-a dus după ea. Pe urmă, când s-a liniștit, au venit amândoi. Atâta ne-a spus : "Chiar acu' dai jos șnurul de la gât. Te-a mai văzut cineva acolo ?" Mut de spaimă, frate-miu a dat din cap că nu. Tata a luat crucea, a sărutat-o, a băgat-o-n sân și ne-a spus : Dacă tot ați fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gândea) și, iată, venise pe neașteptate Ziua. N-a zăbovit mult. Când a ieșit, purta la gât crucea bunicului. O cruce simplă, de lemn, înnegrită și ca vai de lume de veche ce era... Crucea era transmisă odată cu secretul, doar șnurul se schimba de fiecare dată, după voia stăpânului. Stăpânul secretului asta era acum fratele meu. Și cum mă uitam, așa, la crucea bunicului și mă rugam în gând să-l primească Domnul și să-l odihnească bine pe el, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înnegriți de vânt și soare. A plecat înapoi . Atât a spus : "Omul Lui Dumnezeu știa c-o să moară" fiindcă așa spun ei preotului : "omul Lui Dumnezeu". M-am uitat la ea. Mai purta încă urma sângelui. Se închegase acolo, pe șnur și cruce. Lemnul luase din sângele lui. Când am dat s-o scot de pe șnur, a căzut ceva. Cât un bob de grâu. Înnegrit de vreme. Dar lăcașul unde era ascuns fusese poleit în aur. Și acolo, înlăuntru, se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
c-o să moară" fiindcă așa spun ei preotului : "omul Lui Dumnezeu". M-am uitat la ea. Mai purta încă urma sângelui. Se închegase acolo, pe șnur și cruce. Lemnul luase din sângele lui. Când am dat s-o scot de pe șnur, a căzut ceva. Cât un bob de grâu. Înnegrit de vreme. Dar lăcașul unde era ascuns fusese poleit în aur. Și acolo, înlăuntru, se putea încă citi, scrijelit neîndemânatic, INRI. Fiindcă în oglinda rotundă ca un ochi de aur, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Chiar și o sfoară cu care să-l legi pe un eventual prizonier trebuia să fie la locul ei... Gândul Îți era la misiunea În sine, iar gesturile erau automate... Și nu știu cum s-a Întâmplat, dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari? Amu sî ti faci șnur!” Și Undiță... s-a făcut șnur... De fapt, cercetășia e Matematică. Nu merge să-i dai cu presupusul. Așa că Toader avea dreptate... Ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
locul ei... Gândul Îți era la misiunea În sine, iar gesturile erau automate... Și nu știu cum s-a Întâmplat, dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari? Amu sî ti faci șnur!” Și Undiță... s-a făcut șnur... De fapt, cercetășia e Matematică. Nu merge să-i dai cu presupusul. Așa că Toader avea dreptate... Ne-am prezentat la căpitan. După ce ne-a cercetat, și el, cu de amănuntul, cum suntem pregătiți pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
misiunea În sine, iar gesturile erau automate... Și nu știu cum s-a Întâmplat, dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari? Amu sî ti faci șnur!” Și Undiță... s-a făcut șnur... De fapt, cercetășia e Matematică. Nu merge să-i dai cu presupusul. Așa că Toader avea dreptate... Ne-am prezentat la căpitan. După ce ne-a cercetat, și el, cu de amănuntul, cum suntem pregătiți pentru misiune, a scos harta sectorului de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poala pădurii. Vezi că ți-am adus un bucium nou, ca să-ți aud chemarea când mă voi afla tocmai la fâneața de peste munte, și iarba dracului în pacioace; Oxanei-mărgele și fluturași, iar pentru băieți-pălărioare feșterești cu pană de gaiță la șnur. Am venit împovărat și cu un dor nemărginit ce mă arde statornic încă de la plecarea mea de-acasă... Pe-aista ți-l voi dărui numai ție, Mălină! Și așa, s-au așezat muntenii pe mușchiul mătăsos de la marginea poienii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea albastră a constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri, Georgică și l-a înfășurat în jurul gâtului și s-a slobozit cu toată greutatea trupului în lanțul ucigaș. Apa a țâșnit cu horcăieli bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Alatriste zâmbi cu o afectuoasă tristețe. — Să ne batem cu cine, don Francisco? Gestul Îi era Însă absent, ca și cum căpitanul nu aștepta nici un răspuns. Dar celălalt ridică un deget În aer. Ochelarii Îi alunecaseră de pe nas și atârnau de capătul șnurului, exact deasupra cănii cu gură largă. — Cu prostia, cu răutatea, cu superstiția, cu invidia și ignoranța, zise rar, atent parcă numai la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
făcu auzit la capătul drumeagului, după colțul gardului de piatră al mănăstirii. Diego Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toledana În mână, fără ca șchiopătatul lui să-l Împiedice câtuși de puțin, gândindu-se fără doar și poate la strofa pe care o va compune dacă ieșea basma curată din primejdia aceea. Ochelarii Îi căzuseră pe piept și atârnau de șnurul lor, alături de roșia cruce de Santiago; și ataca feroce, asudat, cu toată țâfna lui teribilă pe care și-o rezerva de obicei pentru versuri, și care, În Împrejurări ca aceea, țâșnea și din vârful spadei. Șarja lui violentă și neașteptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]