164 matches
-
adeseori vornicilor de Huși, ca și altor slujbași locali, să nu păgubească interesele Episcopiei de Huși, să nu impună satele Episcopiei „la nevoile târgului”, să nu globească și să nu prade satele aparținătoare. La 1 noiembrie 1620, Alexandru Iliaș scria șoltuzului și pârgarilor din Huși să scutească satele Episcopiei „de jold, cai de olac și alte angherii, fiind obligate să-și plătească numai cisla”. În timpul domniei lui Vasile Lupu, în oraș pare să fi exercitat funcția mai mulți vornici concomitent, căci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de vin se ocupau vierii domniei, menționați într-un document din 14 februarie 1612, în timpul domniei lui Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615). Vierii supravegheau munca în viile domnești. În fruntea vierilor era un vătav, care colabora cu autoritățile orașului (șoltuzii și pârgarii). În podgoria Hușilor a fost și un însemnat număr de pândari de la vii. Ispravnicul ținutului Fălciu arăta că, în această podgorie „se află pe la viile boierești și neguțitorești îndestui pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului. Acești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în secolele următoare, este dovedită de hrisoavele prin care domnii scuteau satele supuse Episcopiei (care nu făceau parte din ocol) de plata „cheltuielilor târgului”, pe care erau datori să le suporte numai orășenii. Domnii se adresau funcționarilor locali (ureadnicilor, pârcălabilor, șoltuzilor și pârgarilor), în dese rânduri, cu porunca de a nu le percepe dări în produse sau în muncă. O altă modalitate de a proteja interesele Episcopiei și de a-i întări averea a constituit-o daniile de sate din ocolul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
după care domnii au început să dăruiască părți din hotarul târgului, mai puțin persoanelor particulare și mai mult Episcopiei. Astfel, în 1663, Racoviță Cehan, mare logofăt, primea o bucată din hotarul târgului Huși, aleasă de Constantin logofăt al doilea, împreună cu șoltuzul și cu târgoveții, pe care a alipit-o satului său, Pogonești. Vechea proprietate domnească din zona Huși a trecut, treptat, în stăpânirea Episcopiei de Huși, care a devenit în numai un secol una dintre cele mai influente instituții ecleziastice din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
judecând călugării, „preoții și casele lor, feciorii și năimiții și poslușnicii”, își depășeau atribuțiile și încălcau dreptul de judecată acordat Episcopiei. Deci, până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, se constată o limitare treptată a atribuțiilor judecătorești ale șoltuzului și pârgarilor în favoarea Episcopiei. La 20 mai 1617, Mitrofan, episcop de Huși, arăta că un proces de adulter al unui locuitor din oraș fusese judecat de către o altă instanță decât biserica, deși era o cauză de imoralitate, iar gloaba pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Mitrofan, episcop de Huși, arăta că un proces de adulter al unui locuitor din oraș fusese judecat de către o altă instanță decât biserica, deși era o cauză de imoralitate, iar gloaba pentru răscumpărarea „vinii” s-a plătit înaintea episcopului, a șoltuzului, a pârgarilor și a altor „oameni buni și bătrâni”, ce fuseseră martori, după dreptul cutumiar. Judecata Episcopiei nu era întotdeauna „dreaptă și curată”, iar zvonurile privind abuzurile clerului au ajuns și la urechile domnitorului. Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) îl admonesta
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Valachis inhabitandam concessere”), lucru puțin probabil. „Dregătorii - scrie Bandini - se succed astfel că, dacă un an este jude un ungur, în celălalt an îndeplinește această slujbă un valah <și> așa, prin schimbări succesive, ei îndeplinesc alternativ slujbele”. Succesiunea anuală a șoltuzilor (judecătorilor), de etnii sau confesiuni diferite, este un fapt specific târgurilor moldovenești cu populație de mai multe etnii, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, expresie a toleranței tradiționale românești. Misionarul Bartolomeo Bassetti găsea, în 1643, un număr
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Bârlad. Pe lângă motivele de ordin religios au intervenit, la începutul secolului al XVII-lea, și cele de ordin economic și social, care au favorizat formarea breslelor în Moldova. Odată cu dezvoltarea asociațiilor de meseriași și negustori și a instituțiilor lor, rolul șoltuzilor și pârgarilor este din ce în ce mai șters. Relațiile membrilor breslași cu autoritățile centrale și locale erau limitate prin însăși prevederile statutelor. S-a urmărit ca aceste bresle să devină un fel de asociații închise, excluzând pe cât posibil amestecul slujbașilor puterii de stat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși. Mai întâi, domnul i-a înștiințat despre numirea unui nou episcop. Adresându-se oamenilor Episcopiei care s-au răspândit printre alte bresle, li se cerea să se adune din nou la Episcopie, promițându-le reduceri de impozite. Catastifele orașelor. Șoltuzii și pârgarii aveau sarcina de a consemna într-un registru special, numit „catastivul” („catastiful” sau „catastihul târgului”), orice transfer de proprietate funciară și imobiliară din hotarul și vatra orașului. În catastifele orașelor se înscriau vânzările de vii de lângă orașe, ai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și să va împăca cu breasla”. Inițial, în perioada de constituire a breslelor, starostele era printre cei mai autoritari oameni ai târgului. Unele documente erau semnate mai întâi de starostele de breaslă, apoi de alte autorități ale târgului (de exemplu, șoltuzul). Pentru exercitarea funcțiilor sale, starostele avea un anumit venit care consta din așa-zisul polclon (taxa pentru dugheni, o parte a amenzilor date la cutia breslei). O sursă importantă a starostelui era și impozitul de la dughenile în care erau realizate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ca și din alte târguri ale Moldovei, aveau numeroase obligații față de domnie: jold, podvoade, cai de olac, cară de fân, „teslărie”, „ghiață” și altele. Alte obligații ale târgoveților erau: vinul, secara, mierea, tămâia, berea pentru hramul bisericii episcopale. Ureadnicul și șoltuzul trebuiau să asigure „să facă fânul Domniei Sale acolo la târg” și de „a secera pâinea Domniei Sale” pe moșia târgului. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, se accentuează destrămarea societății feudale. Atelierele manufacturiere din centrele urbane din Moldova
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
farmacia Naționala, Haifler Solomon Salvarea, H.Herșcovici Tămăduirea; Adolf Rotenberg care avea în administrare Baia comunității comunității evreiești,. Situație distinctă aveau și profesorii: Haralam Berejan, Vasile Cornescu, Ioan Puiu, Lupașcu M., Octavia Răutu, Ioan Botezatu, Neculai Calcântraur, Vasile Lavric, Grigore Șoltuz, Ioan Constantinescu, Ilie Colban. Preoți: Dumitru Furtună, D.Ștefănescu, Vasile Anghele, Neculai Munteanu, Octav Rotărescu, Alecu Sandovici, Dumitru Buțincu, Anania Roșca. Conform noii legi administrative, primarii și prefecții au preluat o importantă parte a atribuțiilor ce revenea până atunci consiliilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
-a B, precum și Soare Soare și Negoiță Ion, ambii din cl. VI-a. 11. Baz Ștefan, elev cl. V-a la, Liceul Dimitrie Cantemir din Capitală, membru în grupul F.d.C. al Capitalei, arată că înainte de Paști 1948, vărul său Laurențiu Șoltuz a început să-l pregătească pentru a intra în Frățiile de Cruce ale mișcării legionare. În aceiași declarație data la 12 iunie 1948, Baz Ștefan pretinde că întrucât nu-și terminase inițierea și pregătirea, a primit de la Laurențiu Soltuz dispoziția
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Convorbiri literare”, „Provincia literară” (Sibiu), „Foaia interesantă”, „Izbânda”, „Luceafărul literar și critic”, „Munca literară”, „Cuget clar”, „Îndreptar”, „Frământări”, „Banatul literar”, „Propășirea”, „Preocupări literare”, „Basarabia”, „Provincia” ș.a. Între 1933 și 1935 a scos, la București, „Reacțiunea literară”. A semnat și Petru Șoltuz sau Savel Bornar. Părăsind Bucureștiul pentru a se retrage în satul natal, din 1963 până în 1967 a fost profesor de limba română în Nicorești. De la romanul Pe frontul Mărășești învie morții... (1934; reeditat în mai multe rânduri) - frescă încrâncenată a
DRAGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
muncă, următoarele dabile sau dăjdii pe care Melchisedec le enumeră și mai explicit, punând alături și pe strângătorii lor. Chiar dacă ne repetăm, arătăm că târgurile cum au fost și Vasluiul, Bârladul și Hușii, în fruntea consiliului local aveau un președinte, șoltuzul, și consilierii - pârgarii, iar în afara acestora mai exista amploaiatul domnesc - uriadnicul, un dispunătoriu local și orânduitor al vieții locale, pe care Melchisedec îl identifica cu ceea ce se știe că era dregătorul domnesc, mai târziu ispravnicul, mai întâi un fel de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se referea la localitățile Plopeni, Hrubeni, Cârligați, Crețești, Rășăscii, Coziacii și Podeni, cu dispoziții să „le lase în pace satele Sfintei Episcopii" de orice angrărări. Într-o altă carte domnească, dată la 1719, de Gașpar Voievod, acesta se adresează „uriadnicului, șoltuzului și pârcălabilor de la târgul Huși" în care stabilea ordinea ierarhică în grad a dăbilarilor și atenționa că Domnia sa a dat Episcopiei de acolo și „rugătorului nostru Mitrofan - episcopul de acolo" polușnici: 2 cojocari, 2 argați, un curelariu, un olar, un
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Ruset din 1676 în care se pomenește de „Diregătorul și vatmanul său din siliștea Cretești". Din cartea lui Miron Barnovschi dată în 1629 rezultă că vatmanul ducea banii la Domnie, cheltuiala drumului căzând pe contul satelor. Uriadnicul sau dregătorul împreună cu șoltuzul și cu pârgarii aduceau la îndeplinire ordinile domnești referitoare la sarcinile căzute asupra locuitorilor care în termeni generici purtau denumirea de angarele. Șoltuzul și pârgarii făceau cislă pentru banii birului, îi strângeau de la târgoveți și de la locuitorii mahalalelor ca și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
rezultă că vatmanul ducea banii la Domnie, cheltuiala drumului căzând pe contul satelor. Uriadnicul sau dregătorul împreună cu șoltuzul și cu pârgarii aduceau la îndeplinire ordinile domnești referitoare la sarcinile căzute asupra locuitorilor care în termeni generici purtau denumirea de angarele. Șoltuzul și pârgarii făceau cislă pentru banii birului, îi strângeau de la târgoveți și de la locuitorii mahalalelor ca și de la sate, și-i duceau la Domnie. Într-o carte a lui Miron Barnovschi din anul 1629 se dădea știre șoltuzului și pârgarilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de angarele. Șoltuzul și pârgarii făceau cislă pentru banii birului, îi strângeau de la târgoveți și de la locuitorii mahalalelor ca și de la sate, și-i duceau la Domnie. Într-o carte a lui Miron Barnovschi din anul 1629 se dădea știre șoltuzului și pârgarilor din târgul Hușilor să „strângă banii satelor Sfintei Episcopii și să-i aduceți voi cu dajdea târgului", iar oamenii să fie lăsați în pace. Cisluirea, spune Ghibănescu era numărătoarea satului pentru a se ști repartizarea birului, iar când
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
erau puține cazurile. În distribuirea părții din cislă, accentuează profesorul, se ținea seama de starea omului din casă și din afară și că această rânduială legală era călcată de cei de jos ori cei interesați să asuprească pe cei nevoiași. Șoltuzul rămânea răspunzător la domnie pentru neexactitățile care se întâmplau în executarea ordinelor. Într-o carte a lui Vasile Vodă din 1645 se atrăgea atenția pentru neamestecarea poslușnicilor Episcopiei cu târgoveții: „De va mai veni jalbă la Domnia mea că-i
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
jalbă la Domnia mea că-i învăluiți, cu tine șoltuze îmi voi întreba Numărul exact al pârgarilor ce compuneau consiliul municipal nu poate fi determinat, spune istoricul Melchisedec. Într-o mărturie hotarnică a Plopenilor, din anul 1673, este înscris „Ion Șoltuz cu 6 pârgari din târgul Hușilor", la Bârlad într-un uricar numărul pârgarilor era de 12. Numele de șoltuz și pârgar se găsesc menționate „până pe după jumătatea veacului al XVIII-lea". Între slujitorii domnești printre poslușnicii Episcopiei, la 1661, Ștefăniță
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
consiliul municipal nu poate fi determinat, spune istoricul Melchisedec. Într-o mărturie hotarnică a Plopenilor, din anul 1673, este înscris „Ion Șoltuz cu 6 pârgari din târgul Hușilor", la Bârlad într-un uricar numărul pârgarilor era de 12. Numele de șoltuz și pârgar se găsesc menționate „până pe după jumătatea veacului al XVIII-lea". Între slujitorii domnești printre poslușnicii Episcopiei, la 1661, Ștefăniță Vodă pomenește și pe „Vornicul de târg", termen care însemna „toți amploaiații Domniei", un delegat al Vornicului cel mare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
decât pricina și să-i raporteze: „Iată numai ce-ți scriu și tare-ți poruncim cum în mână veniți-va această carte a Domniei Mele, să nu într-alt fel să faci, numai ce de sârg să vă strângeți cu șoltuzii și pârgarii și să chemați pe toți cei străini... Așa poruncimu-ți pârcălabe și cată a da ascultare deplină la porunca noastră și înturnându-ne din mila lui Dumnezeu cu sănătate la scaunul nostru, să ne faceți de scire de toate acestea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nr. 21 din 6 martie 1904 într-unul din serialele din rubrica „Din traista cu vorbe", purtând titlul „Scris în frunte": „Era în ziua de Pintilie Călătorul. Un lipcan domnesc sosise în Bacău, aducând cu dânsul o carte domnească către șoltuzul târgului și pârgarii lui. Sântem în anul 1662 vara. Domn la Iași era Vodă Dabija, singurul din domnii care l-a chemat Istrati, cu mustățile croite pe oală, obiceiul având a bea vin din oală nouă. O ferbere neobișnuită se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
croite pe oală, obiceiul având a bea vin din oală nouă. O ferbere neobișnuită se făcu în tot târgul, la vederea lipcanului domnesc, care în goana calului străbătu singura uliță a vămei pentru a se opri de năprasnă la casa Șoltuzului. Teamă era tuturor că i s-ar aduce vreo poruncă aspră, care să cadă ca o belea pe capul nevinovatului. Cât erau ei de la Bacău, dar tot tremurau la vederea omului domnesc. ...Lipscanul venise de la Iași cu cal de olac
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]