9,824 matches
-
Bistrița, într-un grup de colegi, după o ședință. Mihadaș perora printre noi, la o bere. La un moment dat, un fost elev de-al nostru îi zice că este chemat până afară de un necunoscut. Un alt elev mi-a șoptit: "Acum o oră, pe domnul Mihadaș l-au dus la Securitate". Nu l-am mai văzut șapte ani. După ieșirea din închisoare, ne-am revăzut la Cluj, la Bistrița, la Dej. Despre Mihadaș țin să scriu curând așa cum se cuvine
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
dezordine de idei, vorba de un secret care ucide? Așa suna o dulce povestioară din copilăria noastră. Bântuia, cică, un secret; cum i se dezvăluia cuiva, posesorul murea. înainte însă de a închide ochii mai găsea puterea de a-l șopti la urechea altui curios, care dădea numaidecât ortul popii, mai găsind și acesta forța să-l destăinuie unui terț. Bineînțeles, și acesta dădea colțul. Până la urmă se întindea un câmp de decedați comparabil cu cel al victimelor celui de al
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
ZOHREINU! AMINTEȘTE-}I! Este ceea ce va încerca să facă acest personaj și actorul său o oră și ceva, urmînd, mai mult sau mai puțin, traseul jalonat de întrebările a trei ziariști, două femei și un bărbat. Este ceea ce încearcă să șoptească acest spectacol al lui Măniuțiu în urechea fiecărui spectator-martor. Este încercarea lui ca artist, să facă apel la un tip de memorie care, prin cunoaștere, să alieneze repetarea ororilor. Cred că povestea lui Primo Levi l-a costat pe Mihai
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
este ca un pod îngust. Nu-ți fie frică să treci peste el" , spune unul din cîntecele interpretate în ivrit. "Mi-e frică de suferință, nu de moarte", spune, în spectacol, Levi. Aș vrea să mă ridic și să-i șoptesc: "și mie..." Urmăresc trecerea lui peste podul îngust. nu se mai poate scrie poezie. Ba da. Dar altfel. Acest spectacol se naște firesc din Experimentul Iov, pus de Mihai Măniuțiu acum ceva vreme la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Unde
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ceea ce-i revenea prin tradiție, în prima zi, unei tinere căsătorite. în poziția pe care o luase pentru a-l descălța, el zări prin răscroiala corsajului, dulcea despărțitură a sânilor ei. în timp ce o bruscă exaltare punea stăpânire pe el, ea șoptea, ca pentru a-și justifica propria nerăbdare: - Au ațâțat prea tare focul!... E înăbușitor... Să-ți păstrezi pe tine hainele pe o asemenea căldură, nu mai e pudoare, e păcat! Când Vasia a rămas complet gol, a început să se
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
sugerînd acea coerență a imprevizibilului care face parte, pînă la un punct, din "logica" plăsmuirii artistice moderne. Cunoscătorii pot savura rafinamentul numeroaselor corespondențe frapante și totuși captivante precum numerele de prestidigitație ale unui maestru: "țin minte mîinile tale deprinse să șoptească/ deprinse să umple potire/ pe mine mă descriau navigînd de-a lungul unei linii/ ce urca pe așchiile madrigalului, caligrafiind filosofal o distonie" (firul subțire al zilei ce se înfiorează de sine). Ca și: "din aceste rădăcini ce creșteau direct
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
să țîșnesc pe ușă, direct în stradă, să mă ciupesc de mînă și să înțeleg că sînt în anul 2005 și că totul, toată porcăria asta s-a terminat. Și că nu se va mai întoarce niciodată. Oare?, parcă-mi șoptește Tocilescu în urechi. Slăbiciunile omului sînt incalculabile, perverse, dușmănoase. Și nasc monștrii. Chiar dacă textul lui Denis Dinulescu este inconsistent în destule puncte, el îi dă lui Tocilescu și întregii sale echipe posibilitatea de a construi acest joc terapeutic. De a
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
glasul lui Șeindl. Ea se apropie și-i spuse: - Tată, vino afară. N-o trezi pe mama. Calman coborî încet din pat, își puse halatul și papucii și ieși în tindă: Șeindl tremura în întuneric. - Tată, Miriam-Lieba nu este acasă, șopti ea. Calman simți un gust amar în gură. - Unde este? - Nu știu. Ușa de la intrare este deschisă. Ea nu-i în patul ei. Calman rămase o clipă tăcut. - Ai căutat în magazie? - Nu. Calman se îndreptă spre closetul din spatele casei
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
operă literară. în Scrisoarea 29 din TIMPUL ieșean de pe aprilie din bila neagră ca smoala fierbinte a epistolierului țîșnește însă o afirmație care nu poate fi trecută cu vederea. Cineva, persoană însemnată de la P.S.D. și textier politic, i-ar fi șoptit că, în 1992, fostul și actualul partid guvernamental i-ar fi oprit de la publicare un articol în care mă ataca: " Păi cum, dta vrei să-l distrugi pe ăsta în care noi am băgat o groază de bani?" Deși dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
un diavol, nu un copil. La un ochi aducea cu bunică-sa după mamă, care întîi de toate era grecoaică, iar la celălalt ochi cu taică-său, care mai întîi era sîrb, așa că tînărul Opujiș din Triest vedea lumea cruciș. Șoptea: - Dumnezeu este Acela Care Este, iar eu sunt cel care sunt. Ducea cu el, încă de mic, o taină bine ascunsă, o taină măreață. Simțea cum ceva în el, ca făptură, era în neregulă. Și era firesc să vrea să
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Un loc îmbibat de forța însăși a acestui mare regizor, de generozitatea lui, de modestia lui. Piticul din grădina de vară, Ubu Rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Orestia, mi se amestecă scene întregi din fiecare, aud muzici, șoptesc replici, văd spații de o plasticitate formidabilă. Mă bîntuie. Oprim în Caracal. În fața unui teatru splendidisim, o bijuterie de o mare finețe arhitecturală. Abandonat zeci de ani, acum se află în renovare. Un oraș de provincie, cîndva prosper și echilibrat
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
ținea valiza pe genunchi. Apoi, când își luă rămas bun de la bărbatul obez, în fața ambasadei, celălalt îl sărută pe obrajii nerași de două zile. Ce putea să-i spună profesorul de rămas bun? Își controlă limba nesupusă și îmbătată, apoi șopti nesigur: «Viu sau pe loc?» Polonezul îl privi nedumerit. «Viu», răspunse.
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
care le-am văzut la Zürich și Stuttgart”. Remarcă în mod special viziunea regizorală și interpretarea celor două protagoniste: Adriana Trandafir și Antoaneta Zaharia. Regret absența lui Radu Afrim. Aș fi vrut să mă bucur alături de el și să-i șoptesc la ureche: “Radule le-ai rupt gura!” După-amiază la revista “Orizont”. În biroul lui Mircea Mihăieș cu Denisa Comănescu la o cafea. Aglaja ne privește de pe toate ușile, de pe toate coloanele. O față luminoasă, un zîmbet de copil, o bentiță
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
murmura: fiecare un trimis, spre a aduce un altul acasă cerul starea celui ce se lasă respirat, iadul abisul dintre noi august nimic nu se întîmplă. totul decurge, murmură sub cuta de amărăciune și spaimă din jurul gurii. august tîrziu. surîde, șoptind abia auzit, am trăit și am aflat ceea ce sunt, fiind... ...doar reamintire... totul... lumina verii răsfrîntă într-o odaie de țară. afară, cineva slobozea o găleată-n fîntînă. se auzea lanțul zuruind chinuit. o răbufnire de vînt a izbit în
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
iubirilor sale, rămânea prea multă cărniță. Lui îi plăceau femeile mici și fragile pe care să le salte cu ușurință pe brațe... Dis-de-dimineață Armand se îmbrăcase așa cum îi ceruse necunoscuta din vis: Vreau să te îmbraci ca pentru munte... îi șoptise ea poruncitor, cu pantaloni trei sferturi albi, ciorapi de bumbac, adidași albi, cămașă roșie, bretele gri și o beretă neagră cu un vultur roșu brodat din mătase. De unde să aibă el o beretă atât de caraghioasă ca și cea indicată
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
rost o cutie muzicală din care se revărsa cândva o melodie tristă acum cu mecanismul stricat o carcasă de oase din care dezertaseră toate sentimentele asta îi arăta oglinda de multă vreme "cine are curajul să facă un pas înainte" șoptea ea în fiecare dimineață îngropându-și fața în palme în sfârșit era deja timpul de mult venise vremea lumea aplauda te rugau să ții un discurs să vorbești frumos să le mulțumești tu erai norocoasa favorita number one îngrijit îmbrăcată
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
pe-o rariște de fum Și-n jur creștea întunecarea, Dar Tu-mi spuneai să nu mă tem De umbra îngerului care întârzia cu noi pe drum. Mă înghițeau pustiul, ceața Și mă pierdusem ca un orb Când mi-ai șoptit: deschide ochii! Am și ajuns. Suntem în Rai. 30 decembrie 2006 Estompare Dar cum priveam, un înger, Se despleti ca norul, Iar zâmbetul Fecioarei Se-ndepărtă pălind, Căci timpul ca potopul Intrase-n catedrală, Ștergând-o de imagini, Până când, la
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
miel alb Clădit pe întuneric pe un mal clădit pe oasele pămîntului zăpezile ca pe niște nori le voi mătura și deal și umbră și frunte mă voi întoarce și le voi spune le voi bea sufletul și le voi șopti doamne, fîntîna e tristă! între ziduri Șarpele de veghe stă în centrul casei cei care au trăit în această casă au, cei care au trăit în această casă cu chipurile la răsărit rece e încăperea și greu s-o suporți
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
scria cu litere albe: CARTIER. ...Dopul șampaniei pocni ușor, paharele subțiri și înalte sunară vesel, în nări simți, umedă și rece, aroma bulelor care urcau din paharul aburit, spărgându-se în aerul încărcat de amintirea ultimelor patru decenii. O îmbrățișă șoptindu-i în ureche "La mulți ani!" și se așeză la masă. Pe scrinul din față, sub vitrina cu cristale și argintărie, pachețelul auriu reflecta lumina plafonierei. Sfârșiră cina cu un lichior de migdale amare, un Amaretto, și trecură în camera
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele și nopțile în
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
pe chipul său palid ca pielea tăbăcită a sălbăticiunii în umbra unei tufe de păducel înflorit O, calma putere a florii ce cade pe mâinile indiferente ale putreziciunii. Silogisme fremîtîtoare "Eu sunt cămila ce trece prin urechile acului" mi-a șoptit poetul miop și deodată ochelarii săi fumurii cu lentila groasă cât degetele mortului s-au umplut de un roi de furnici am plecat neputincios ochii-n pământ îl petreceam la groapă pe bunul nostru profesor de logică pe marginea drumului
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
căzuți cuminte în hăul vrăjitoarei cu un singur ochi firește tu știi că o fabrică de chibrituri poate oricând exploda în noi pe timp de două săptămâni o să ne sincronizăm ceasurile la ora opt fix a propus el și o să șoptim versurile cele mai incitante unei curgeri de apă vie în casă sau în oraș sau în pădure folosind un izvor-oglindă să ne conducă despărțiți de elemente dar antrenați de mistici să ne întrepătrundem cei doi își bifau sufletele cu îmbârligate
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
statornică. Ceea ce n-o împiedică să aibă humor, și chiar o ușoară înclinare certăreață, compensată de un surplus de tandrețe. Sâmbătă, 12 mai Iată-mă căsătorit pentru a treia oară. Ceremonia a avut loc ieri, la orele 10. I-am șoptit Ultimei : "Vezi, m-am ținut de cuvânt, te-am adus în fața sfântului primar!" Era unul din adjuncții acestuia, arătos cu tricolorul francez pe trup. Noi nu-i aveam decât pe cei doi martori oficiali, Florina și Marian, pe care îi
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
parte dintr-o generație mai norocoasă decît precedenta. Și, firește, n-avea habar de ce o să urmeze. în clipa cînd era mai exasperată, s-a trezit față în față cu Radu Olaru, care ieșise din coada de la bufet, doar ca să-i șoptească, în stilul lui ironic-patern, de totdeauna. - ...Gîndiți-vă, stimată doamnă, că nu vom pleca de aici pînă diseară! Și vă rog luați aminte că senvișurile sunt cu șuncă de Praga veritabilă! Mai există crenvurști, Pepsi, ciocolată chinezească și chiar mandarine! Coada
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
ani de trăit ca să regrete că nu a luat-o înaintea complotiștilor, deschizînd el seria loviturilor de stat care vor ritma destinul noii țări, născută sub semnul Vărsătorului. * ... am văzut plăcuța despre Cuza, atunci cînd am fost în Heidelberg, a șoptit Radu, al cărui statut crescuse în ochii Letiției de cînd avusese deplasarea de serviciu în Germania. Dar știți, stimată doamnă, că după opiniile multor astrologi, faptul că semnul zodiac al Tovarășului, Vărsătorul, coincide cu cel al României, îi dă acestuia
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]