814 matches
-
Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa Lătrău, aplecându-se aproape de reportofonul din buzunarul Contelui Calomniei. Toate astea - șoptitul în întuneric, lăsatul bilețelelor, plecatul pe furiș - erau aventura noastră. Dacă ai avea de gând să naufragiezi pe o insulă pustie timp de trei luni, ce-ai lua cu tine? Să zicem că hrana și apa ți-ar fi asigurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Purta acum fustă de blugi și un pulover culoarea cerului, mulat pe gâtul alb și sânii ca de adolescentă. Camera era ticsită de tineri și la un moment dat începură, cu toții, să se agite. Fetele se retraseră grupulețe, vorbind pe șoptite, ghiontindu-se și făcând semne spre ușă. Băieții se grăbiră să-l întâmpine pe acela care tocmai intrase. Privind spre el, Luana înțelese că era, nimeni altul, decât faimosul Ștefan Escu. Într-adevăr, avea o frumusețe ieșită din comun. Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de găuri. Ar mai fi și unele sunete. Ploaia pe un acoperiș de tablă zăngănind ca niște cuie scuturate Într-o uriașă cutie de tinichea. și un soi de murmur ciudat, o rumoare de vorbe stăpânite și monotone, mai degrabă șoptite. Nu distinge altceva decât o șopocăială, un cor de sâsâieli. Sunetele acestea umplu o mare Încăpere, ceva ca un dormitor comun pe care, fără Îndoială, Adam nu e-n stare să și-l reprezinte. Iar uneori, pe când face câte ceva cât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simțit atât de rău. S-a gândit să-i vorbească lui Din de aniversare, Însă, fără să știe prea bine de ce, s-a hotărât să tacă. — Apoi, când ai să te simți mai bine, a continuat Din cu același glas șoptit, aproape prietenesc, am să-ți arăt cum să te porți ca un adevărat revoluționar. 18 — La drept vorbind, nici nu mă mir! Asta-i o admirabilă ilustrare a tuturor defectelor tale, una dintre tipicele nerozii de Înaltă clasă de ale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avem pe lume. Mamei îi datorăm toată dragostea și tot respectul nostru. Mihaela Pascu, clasa a III-a C Bucurie Cerul înstelat anunță o noapte frumoasă, caldă de vară. În casă era o liniște odihnitoare. Numai în verandă se auzeau șoptite glasuri de copii. La lumina unui bec se vedeau trei copii ce erau cufundați în aprinsa lor discuție. Mâine este ziua mamei! De aceea v-am chemat în seara asta aici, zise Cristina, fata cea mare, responsabilă de faptele fraților
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
stânjenitor, așa că o să ți-l spun în șoaptă. Se întinse și își schimbă poziția, trăgând tivul sacului de dormit aproape de urechea mea odată cu ea. — Bine. Infinit de slabele micro-sunete produse de gura ei, ticăitul și șuierul care înconjurau fiecare cuvânt șoptit. — Să știi că atunci când o fată se dezbracă în fața unui băiat, de obicei înseamnă ceva. Cineva îmi aprinse o cutie de artificii în stomac. Am rămas fără aer; artificiile explodară ca o bombă în mii de culori. — Mda? — Aha. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut împotrivi, m-am gândit la Scout și la mine. Oare Clio ar fi făcut ceea ce făcuse Scout? O, haide, știi care-i răspunsul la întrebarea asta. Uneori, atunci când ești somnoros, ideile și sentimentele din ungherele minții capătă voci proprii, șoptite. Nu face decât ceea ce-a făcut întotdeauna, ceea ce-i mai bine pentru tine, fie că-și dai seama atunci sau nu. Am încercat să le opresc, dar lucrurile acelea absurde nu voiau să dispară. Știi, nu-i așa? Felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lucrurile merg rău și nimeni nu poate face nimic să le îndrepte. Nimic din ce s-a întâmplat n-a fost vina ta, Eric. Nu te învinuiesc, pricepi? Nu te învinuiesc. A fost un accident. Atunci totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul. — O, Doamne. Scout zâmbi. — Mulțumesc, am spus, cu ochii scăldați în lacrimi și furnicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se Îngălbeni, din care zâmbea poate cea mai frumoasă femeie din toată viața lui Va, zâmbea cu certitudinea că este frumoasă și este iubită și apreciată. Va Întreba de bunica și mătușile sale, de Ipsilanti și Conu’ Bazil, și, pe șoptite, Întreba de vaca lui Vasile Lica. Toți sunt bine și Mamaia va veni În curând să mi-aducă niște lucruri de-ale mele! Gata, nu mai plec! Stau cu tine să te cresc așa cum știu eu! Vorbele rostite cu severitate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic mai fluid decât un sânge ce se caută în icoană. Cerul s-a zgâriat într-un vârf de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cam codea... ― Ce faci, doctore Cuc? Vrei să fac eu pansamentul? - a Întrebat profesorul, puțin supărat. ― Nuuu... Cu nesiguranță, „doctorașul” a pornit la lucru... După ce a terminat, profesorul l-a invitat mai la o parte și a remarcat, cu voce șoptită. Doar pentru „doctoraș”: ― Cred că dumneata nu ai Învățat că Într-o clinică de chirurgie se lucrează fără unghii mari sau cu bijuterii. Te văd cu un ditai inelul pe deget și cu unghii aranjate la manichiuristă.. Până astăzi, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-a fost Înțelegerea?” Din vălul de ninsoare Însă s-au aruncat asupra mea două umbre, punându-mi țeava automatului În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este căpitanul, cu cei doi cercetași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dreaptă, vru să i-o sărute. Fata, însă, își retrase repede mâna la spate și-i spuse că nu era nevoie. Victor se îndreptă din șale, dar nu plecă. Mi-a fost dor de tine, Felicia, îi mărturisi cu glas șoptit, ca să nu-l audă decât ea și simți, în acea clipă, intens, toată greutatea și gravitatea acestei declarații, care echivala cu un adevărat legământ Chiar așa, domnule Einstein?... zâmbi fata, amuzată și flatată. Vorbești serios? Serios! întări Victor, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu a avut încă timp să se odihnească : "Oare și eu ?" Ca răspuns la temerea ei vine un ordin șoptit : "Dora, te rog să încerci să miști ușor piciorul stâng !" Asigurată de blândețea tonului, Dora încearcă să își miște piciorul, tentativă care îi dă o arsură vie în coapsă. Fără să își dea seama, face o grimasă de durere. Aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
te rog să încerci să miști ușor piciorul stâng !" Asigurată de blândețea tonului, Dora încearcă să își miște piciorul, tentativă care îi dă o arsură vie în coapsă. Fără să își dea seama, face o grimasă de durere. Aude dialogul șoptit care se instalează între Alindora și altă femeie : Excelent ! Dacă este sensibilă la durere însemnă că nervii lucrează perfect ! Nu înțeleg ce are piciorul cu capul ! Profesorul a aplicat noua tehnică de plastie : cu o mică prelevare de țesut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Un local elegant, iluminat savant, muzică de ambianță... Doar câteva mese ocupate. Un chelner scorțos îl conduce la o masă dintr-un separeu îndepărtat. "Ora de masă a cam trecut... Așteptați pe cineva ?", la care Victor dă un scurt răspuns șoptit : "Nu, nu aștept pe nimeni." Consultă absent meniul legat în piele pe care i-l întinde chelnerul. "Ați ales ?", vine rapid întrebarea care rămâne fără răspuns. Victor pune degetul la voia întâmplării pe un meniu despre care nu realizează nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Să știi, pania Todora, că krasnâi kot, cotoiul cel străin care se preumblă de câtăva vreme pe la ruină dă iarăși târcoale pe aici. O să încerc să îl găbjesc și să-l duc în pădure, cât mai departe ..." Vocea caldă și șoptită a Teodorei: " Mulțumesc pentru brânză și smântână, Artiomușca. Pică bine pentru oaspetele meu. Și lasă în pace pisica, știi că nu cred în superstiții." E aproape ora prânzului și Dora o grăbește pe Teodora să continue povestea vieții lor după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a îndârjit bărbatul înșelat, dar și-a stăpânit mânia pentru a-și ascuți cât mai bine auzul la cele ce urmează. Vezi, Năstăsie, c-am găsit bicicleta lui Ariton tocmai la poarta de la livadă, i-a spus silueta, cu glas șoptit, la geamul întredeschis... Știam că te-a lăsat nemângâiată și-am venit să-ți stâmpăr patima, Năstăsie! Și să-ți arăt cât de dragă-mi ești tu mie... Fugi cât mai repede, Dorine dragă! Să știi că-i cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
faptul că mă bagi în sperieți plecând așa, mă mai și jignești, fără temei, țipă el nemulțumit. Ipocritule! încercai fără succes să plec și aș fi plecat. Se opri o clipă, întrebând încruntat, cu tot sufletul: Asta crezi? Vocea lui șoptită marca un moment capital. Eu știusem atunci că nu mă minte, că mi-a fost fidel din prima noapte. Asta simțisem de la început, altfel povestea noastră nu-și avea rostul, dar nu aș fi suportat și mă înșel, de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a ajutat să ies la marginea pădurii, nu mai aveam aer, mă sufocam din care moment nu am știut de mine. Cât am fost în stare de inconștiență nu știu, îmi amintesc doar că dintr-o dată am auzit o voce șoptită: -Trezește-te și du-te acasă ... Hai, du te! M-am trezit și eram bucuros că cineva m-a găsit și nu m-a lăsat acolo să mor. Când am deschis ochii, nu era nimeni prin preajmă. Am privit în toate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
oricine crede într-un Dumnezeu viu și bun, din perspectiva întregii suferințe și a răului acestei lumi, se află în fața unei enigme, prezentă în istoria omenirii încă din timpurile cele mai vechi: sub formă de întrebare cu glas puternic sau șoptită, de plângere amară sau obosită, sau chiar de cerere derivată din cinism sau indignare. De ce Dumnezeu nu a evitat suferința? Filozoful grec Epicur, aproximativ în anul 300 î.C., pleca de la această întrebare în critica pe care o făcea religiei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acest lucru. De foarte multe ori, chiar ai impresia că asiști la o piesă de teatru filmată, în special scenele în care nuntașii apelează la o pantomimă delectabilă transmițînd gestual mesajele, într-un acord mutual și coordonare perfecte sau pe șoptite jucînd ceea ce în copilăria mea se numea "telefonul fără fir" sau "telefon american". Și aici, actorul Mălăele travestit în regizor ne oferă întreaga măsură a talentului său. Nu lipsește mise en abîme-ul pentru un regizor care-și fixează reperele în
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
o aud și eu". Blandiana a răspuns, ușor jenată, că nu mai are altă poezie cu ea, dar a fost rugată să o citescă încă o dată pe cea pe care o citise deja. Și a citit-o. Cu aceeași voce șoptită, cu aceleași intonații și pauze care marcau punctul sau virgula. Văzînd-o cum repetă fiecare gest, ai fi zis că urmărești pelicula pe care a fost înregistrată. Asta a produs o anume rumoare în sală, dar apoi a fost aplaudată frenetic
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
nu ușuratică, frivolă pentru cei lipsiți de umor, spusă de un Narator (Chrsitopher Evan Welch) cu o voce temperată, care știe să se distanțeze și care poate fi un alter-ego perfect al regizorului, tonul vag-ironic sună ca o veche și șoptită melodie woodyalleniană. Două tinere americance, una blondă, Cristina (Scarlett Johansson), prezentată concis ca o fată care știe prea bine ce nu vrea, nu și ceea ce-și dorește, și Vicky (Rebecca Hall), o brunetă conformistă, calculată și promptă ca un
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
prin sunete capabile să sugereze imagini, cu o gamă largă de expresie de la humor la dramatismul cel mai dur al unui urlet prelungit, pentru ca spre final să se adauge acestui discurs și câteva cuvinte cheie pentru o existență, cuvinte abia șoptite. Corpul integral îmbrăcat în negru, inclusiv capul, cu excepția feței, vopsită ca o mască, mai lăsa vizibile doar palmele și labele picioarelor, aceste trei suprafețe deschise la culoare părând uneori a pluti independente prin spa-țiu. Dansatoarea se ivea la început din
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]