430 matches
-
stă înțepenită pe umeri. Doamne, ai fost pironit când ți-ai sfârșit drumul, în sângele meu de ce se lăbărțează răstignirea înainte de a-mi arăta calea? O să mă ierte! Povestea asta despre viață nu a încăput niciodată într-un contur de șotron, iar când în poveste nu mai este loc, iluzia sapă galerii în inimă, precum caria în scândura sicriului. Petru se lua la rost în fața icoanei, Dumnezeu motiva absențe. Mitul că exiști leagă strâns, precum o pădure de liane. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mântuitorul s-a înălțat din semnul păcatului, Petru, tot mai mut, într-o orizontală de umbră: Plec acolo unde cerul crește singur, m-am săturat să car în spate proptele pentru livezile zmeilor. Plec, nu vreau să împart cu nimeni șotronul. Acolo, Dumnezeu îmi va deschide ușă în icoană. Credința, fie și cât un grăunte, mută munții din loc. Petru își imagina mânăstirea ca pe o însumare de spirite, ocean de rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de-a stânga mea voi mărturisi ție, dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde într-o iubire de om simplu și câtă sfințenie încape neputința de a coborî de pe cruce? Iubirea mea este ascunsă sub un șotron desenat cu creta pe asfalt; un șotron fără fereastră este precum un om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o amăgire reprobabilă, la ce capăt al incertitudinii să-mi plec genunchii? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde într-o iubire de om simplu și câtă sfințenie încape neputința de a coborî de pe cruce? Iubirea mea este ascunsă sub un șotron desenat cu creta pe asfalt; un șotron fără fereastră este precum un om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o amăgire reprobabilă, la ce capăt al incertitudinii să-mi plec genunchii? Mă topește dorul de a număra până la 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am îndrăznit, apoi am pierdut-o într-un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-mi ascultare zilnic să-i șterg chipul cu o batistă curată. Frate, tu scrii bilețele de dragoste? Le împăturești și le ascunzi sub rama icoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la ea, apoi, rușinoși, își ascund ochii sub aripi. Sfinții coboară de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la ea, apoi, rușinoși, își ascund ochii sub aripi. Sfinții coboară de pe fresce și ne binecuvântează, cerul se deschide precum un parc de distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le este oprit să se întoarcă, nu mă visa unde Buna Vestire a așternut scutece în icoană. Eu nu mai sunt de mult urma de cretă impregnată pe frunza castanilor. A viscolit verde, ruginiu, alb și iarăși mult verde peste șotronul desenat în Copou avalanșe de vieți peste o moarte definitivă. S-au tocit pașii până la os în jurul intenției de a fi pom cu suflet de om, se desprind secundele și cad a întomnare din calendare. Nu mă căuta părinte! Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor: pe inimă pășesc în vârful iluziilor; ochii îi ating cu intenția de a privi cerul din cretă; umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după instinctul flăcării; Dumnezeu, cel mai nepriceput coregraf, a ordonat heruvimilor să cânte pentru o posibilă nuntă în cer; pe pământ, fără un scop definit, moartea sufla în foi. În mijlocul bisericii, două umbre arzînde se țineau de mână într-un șotron dantelat cu tăciune. Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile de tot înmiresmau văzduhul; Dumnezeu, alergic, strănuta într-o batistă albă. Sănătate! Facă-se-n voia ta, Părintele meu îmbătrânit de bătrânețile lumii! La ora două dormeau lemn puterile cerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adânc din absență, mușcă până ce spurcă și cea mai vagă intenție de așteptare. Starea de om liber i s-a sfârșit într-o primăvară de mai. Era duminică, înfloreau castani pe dealul Copoului. La mijlocul parcului, o poartă din fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare, s-a scuturat de sânge, de praf, și posibil, prin acea poartă, s-a înălțat la cer. Atunci, în decembrie, durerea și-a depășit limitele. Durerea nu poate fi pusă în paranteze pătrate. Durerea începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada. Sub cruce, ca o sămânță, șotronul. Hai la pământ! Vând pământ de flori, pământ, cine mai dorește pământ... ("Niciodată să nu pui două ceasuri alături, spunea tata. Două ceasuri nu au voie să se vadă între ele, așa cum nu au voie să se întîlnească miresele în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ducea și un buchet mare de flori într-un coș pus pe cap așa cum poartă numai femeile la munte. Și ce pas vesel și iute avea ! Nu m-aș fi mirat să-l văd sărind într-un picior sau jucând șotronul, așa, cu toata greutatea pe care o căra ! "Hei, nu-ți irosi timpul ! Ce crezi că faci acolo?!" Stai așa ! am strigat la el, sărind în picioare . Drept cine mă iei ?! Ce ți-am făcut ?!" Omul se opri uimit, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Covrig Roxana Mircea Badea a criticat atitudinea vedetelor consacrate de la postul de televiziune Antenă 1. El a scris, pe pagina de Facebook, ca atunci "când subiectul depășește anvergură Ioanei Tufar, e bine să te camuflezi în șotron. Tzop, tzop". Mircea Badea a luat această atidudine pentru că, după cum scrie, "vedetele consacrate ale Antenei 1 sunt prezente în cotidian, au reacții față evenimentele curente, fie ele sociale, care țin de moravuri, ba uneori, chiar politice. Au atitudine, nerv, exigenta
Badea: Vedetele Antenei 1, virginali și sfioși ca niște prințese by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78698_a_80023]
-
pe facebook,..etc. Vai de cel care le contrazice statutul de jurnalist. La arestarea directorului lor însă, au fost virginali și sfioși ca niște prințese. Poate că totuși, cănd subiectul depășește anvergură Ioanei Tufar, e bine să te camuflezi în șotron. Tzop, tzop".
Badea: Vedetele Antenei 1, virginali și sfioși ca niște prințese by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78698_a_80023]
-
scrisorile cu pricina atât de flămândă și pasionată încât, dacă m-ar vedea cineva, ar spune că ar trebui să fiu sedată ca să mă potolesc. Ei, bine, o puzderie de scrisori minunate și încâlcite de dragoste se găsesc în romanul Șotron (Rayuela) de Julio Cortázar: eu nu am să le inventariez pe toate, ci doar câteva dintre ele. Îmi place cea dintâi lumină a Parisului, așa cum o înfățișează Cortázar: de culoarea scrumului și a măslinei; ea se zărește astfel doar peste
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
pe un lucru firesc. Pentru ei nu există un pattern, un canon, o matrice, un borcan cu clor: sunt specializați în a atrage magnetic excentricul, extravaganța, fantasticul din realitatea cotidiană. Pe cerul înstelat al conștiinței lui Horacio Oliveira, personajul-cheie din Șotron, există ceva apăsător: diferența hamletiană între a face și a nu face (nicidecum între a fi și a nu fi!). Renunțarea, abandonul (auto-abandonul), iată tema obsesivă a intelectualului existențialist în secolul XX! Iată un individ care ar putea să fie
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
care opușii sunt dizolvați. Cât despre femeie, aceasta nu mai e o femeie anume (deși ea rămâne și așa ceva, identitatea ei nu piere), ci o entitate cosmică, luna în apă. Simplă și mântuitoare. Maga și Oliveira, eroii lui Cortazar din Șotron, rătăcesc prin Paris, iar detaliile rătăcirii lor sunt întotdeauna neobișnuite, dar într-un sens lipsit de grandoare și gravitate. Viața este făcută mai degrabă din bucăți minuscule de mozaic spart decât din bucăți uriașe de marmură. Să comunici cu peștii
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
mai văzut așa ceva? Pasiunea nu are cum să ofere libertate, nici măcar pe sfert, darmite în total. Moralist amoral, sceptic, caustic, dar și melancolic, metaforic, suav, atunci când nu îl vede și nu îl aude nimeni. Și în capitolul 93 din romanul Șotron nu îl aude nimeni. Dragostea mea, nu te iubesc pentru tine nici pentru mine nici pentru amândoi împreună, nu te iubesc fiindcă sângele m-ar îndemna să te iubesc, te iubesc fiindcă nu ești a mea, fiindcă te afli de
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Exact invers: ești ales, dar nu alegi. Ceva (și nu cineva) te alege, se năpustește asupra ta, dar nu e făptură omenească. Și iată cum pe nesimțite, Oliveira ajunge de fapt la definiția inițială a femeii Maga la începutul romanului Șotron: iubirea este destin. Ce paradox, nu-i așa?
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Ioan Holban Noimann, protagonistul celui de-al doilea roman al seriei epice începute de Nichita Danilov în 2004, era în prima carte, Tălpi. Șotronul, un personaj secundar; acolo era numit cînd Paul, cînd Edward și, membru al grupului de la "Corso", trăia "pustietatea bîntuită de pantofi și costume" și folosea alcoolul ca pe un vehicul care să-l poarte "în marș" pe "drumul spre stele
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
-și primească doza zilnică de vid mai mult sau mai puțin imaginar. Suntem obișnuiți să trăim la o anumită tensiune. Pentru asta avem nevoie de drog și de alcool". în această lume, unde alcoolul și drogul sînt - știam din Tălpi. Șotronul - doar două dintre vehiculele folosite de Noimann pentru a se (pe)trece din real în imaginar, refăcînd mereu și mereu traseele care le unesc/ despart, totul e lichid, întors cu josul în sus, obsesiile, fantasmele, halucinațiile își găsesc justificarea și
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
la o oră destul de matinală". Iar în trenul rapid e Noimann - noima și nălucirea romanului. între poeți, Nichita Danilov se ia foarte în serios ca prozator; și trebuie luat în serios pentru că, deja, Nevasta lui Hans, Mașa și Extraterestrul, Tălpi. Șotronul și Locomotiva Noimann reprezintă un capitol important al prozei noastre contemporane.
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
set pentru săritura în înălțime, inele, cilindri pentru mers, popice, jaloane. 1.1.1.2. Spațiul exterior al grădiniței este amenajat în vederea exersării deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură, mers, cățărare, târâre) prin intermediul echipamentelor: groapă de nisip, spaliere, tobogane, tunel, trambulină, șotron, coardă. 1.1.1.3. Există amenajate spații în interior sau exterior pentru inițierea și practicarea unor jocuri sportive de echipă și exersarea unor deprinderi motrice specifice (aruncarea, prinderea): porți de fotbal, coș de baschet, balize, țintă. 1.1.1.4. Copiii au la dispoziție obiecte
STANDARDE din 29 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/257404]