1,477 matches
-
fierbinte a unui drum. Repetentu închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și cu chipul înnobilat de apropierea morții. - Mai ții tu minte când erai mic și făceai întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie între veselia prefăcută și împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul..." Citită ca întrebare, fraza finală contează mai puțin. La fel ca și titlul cronicii mele. Pentru o mai bună înțelegere a prozei lui Bogdan Popescu și pentru binele următoarelor sale
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
debutonată și spre stilul încrîncenat o alcătuiesc unele din polemicile pe care le semnează Gabriel Liiceanu. Nenuanțate, brutale, stăpînite de umori irepresibile. Plîngîndu-se că n-ar putea intra în dialog "cu o publicație de teapa României Mari", d-sa nu șovăie a scrie cu o asprime și nedreptate, ambele insuportabile, despre Adrian Marino care "se gudură", "latră" și comite o "mîrșăvie", despre Ion Bogdan Lefter că ar fi "incapabil să pună pe hîrtie un rînd care să nu declanșeze automat un
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
atunci/ când, în loc de asfalt,/ dai peste bălțile irizând curcubeele de carburant/.../ e atunci când note mici iei/ și înveți să gătești,/ de Traian să ai grijă// singurătatea/ e o țesătură de cimbru și mentă", apoi: "și, iată,/glasurile dragi aidoma nisipului șovăie,/ în ele reumatismul a sporit,/ căci pâcla pereților a ajuns un cotor de album/ din care să aflăm ce-a fost și ce nu,/ noi n-am știut,/ să ne dăm binețe la capătul treziei/ încă n-am apucat." Legea
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
pe calea cea dreaptă va interveni atît autoritatea școlară, ce-i remite un avertisment semnat între alții, detaliu savuros, de către T. Maiorescu, implicat el însuși într-un scandal analog, cel cu d-na Humpel, cît și autoritatea juridică ce nu șovăie a-l osîndi. în fața Curții de apel Iași, Hasdeu înțelege a se apăra cu superbie singur, făcănd apel la norma realistă potrivit căreia scriitorii nu sînt decît "portretiștii societății". Spre cinstea juraților din acel timp și loc, autorul este achitat
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
dezvălui fondul sensibil particular al autorului, ce-l diferențiază într-o privilegiată familie (și Ion Barbu e prin apropiere). Nemulțumindu-se a înscrie victoria spiritului, puritatea impersonala a acestuia în raport cu natura, cu obscuritatea să colcăitoare, nemărginit proliferanta, Ilie Constantin nu șovăie a descinde în zona celei din urmă. Face abstracție de rețetă clasicității, fie și ŕ la page, de care dispune, de eleganță prețioasă, cu tangente parnasiene, a detașării ce-i stă la îndemînă, spre a se comportă precum un observator
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
are ecouri de poezie începătoare și se așază în capul unor texte despre oameni care tatonează viața, așa cum Văcăreștii tatonau literatura. Ce văd, și ce înțeleg din ce văd, se apucă, stîngaci, să scrie. Stilul este al Leancăi Văduva, amestecat, șovăind între o gramatică stăpînită cu lacune și o poveste care n-are răbdare să se spună în frază, forțînd rîndurile, curbîndu-le unele spre altele. Un soi de arendaș, la vie, Costică Dură, învăluie în vești complicate, către Coana Mare, rugămintea
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
destinul/ ce piele aproape putrezită/ galbenă vînătă neagră/ te pune să te urăști/ să-ți fie greață de tine" (Moartea ca un trofeu). Infernalizat pînă la saturație, acest actant nu mai are ce pierde. Drept urmare, mizînd pe scandalizarea cititorului, nu șovăie a declara: "fac crime/ violuri furturi îl înșel pe fratele meu, îngerul,/ îl ucid pe pruncul Iisus (...) chipul meu e zilnic în ziare a mea e / fotografia incendiatorului ale mele sînt/ fotografiile celor o duzină de victime" (Complicitate ș1ț). Avem
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
mai rămas vreo umbră de îndoială. Tocmai de aceea opusul fanaticului este scepticul, adică cel pentru care gustul relativității și nesiguranța sunt elemente firești ce intră în alcătuirea unei minți umane. Fanaticul este o sursă perpetuă de siguranță. El nu șovăie și nu zîmbește, fiindcă știe că adevărul lui este alcătuit cu precădere din ranchiunile prin care se simte legat de adversari. Din cauza fantei mentale prin a cărei îngustime privește lumea și datorită îndîrjirii permanente cu care își urmărește scopurile, pe
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
după el. Aură mai vizibilă decât a lui Habacuc. Are un toiag lustruit. Sisoe rămâne cu bobul de porumb ridicat și cu buzele țuguiete. Habacuc, nu cu părere de bine:) Hopa, iaca și Sfântul Pafnutie! (Pafnutie oprește ucenicii, pare a șovăi, apoi îi așază pe cei trei, la rând, pe o piatră potrivită și se apropie cu pași rari. Habacuc acoperă, ferit, tabla cu bobi, folosind poalele anteriului. Pafnutie vine spre ei.) PAFNUTIE: Da' ce faceți sfințiile voastre aici? HABACUC: Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe cititor, încă de la bun început, că dinaintea sa se află o poartă mai aparte, în pragul căreia ar putea șovăi. Să intre, totuși; am să-l conduc. Silvestru s-a născut în primăvara anului 1943, într-un loc pe care nici chiar eu n-am ajuns să-l cunosc. A avut o copilărie tumultuoasă, marcată doar de nenorociri familiale. Rămânând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fără înconjur: - Ascultă-mă, aș putea să-ți adresez o întrebare ce s-ar putea să fie cam delicată? Pentru că între cei doi nu se dorea să existe, de nicio parte, ascunzișuri de vreun fel sau altul, bărbatul, fără să șovăie, scutură din cap degajat, în semn de aprobare totală. - Și vei ști să-mi răspunzi la ea fără niciun fel de tăinuire sau de ezitare din partea ta? - Ei bine, după pricepere... - Atunci, în regulă. Tonul vocii ei prinse deodată o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că este, iar, în cazul de față, nu numai că și sora lui Osvald gândea întocmai ca și maică-sa, dar, în plus, ea îi și spuse într-o zi, pe un ton ce părea că nu știe deloc a șovăi: - Să știi că, oricât de mult ai scrie, tot ai să mori de foame. Oricât de înzestrat ai fi, oricât de tare ți-ar putea străluci talentul la lumina viitoarelor tale mari opere, nu este niciun dubiu că ai să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Înmărmurit de uimire... Spre surprinderea mea totală, nu căzu. Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un psihiatru. În capul lui, epocile fuzionau de-a binelea, de asemenea și numele personajelor nuvelei cu numele reale ale noastre. Simt amețeală și nevoia de a ieși undeva, la aer. Transpir fără motiv. Totuși nu înțeleg, tovarășe contabil-șef... - șovăi apatic. Mai trebuie să știi-continuă contabilul-șef, ca și când ar fi perorat singur într-o sală imensă, înzestrată cu zeci de ecouri, ca și când eu aș fi fost de acord cu tot ce debita-că mesajul acesta al meu e însuși mesajul Principelui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trei, rămaseră mai departe la masă. Amestecară din nou cărțile. Se trase o carte. Se auzi din nou ca la început: Valetul de pică. A ieșit Valetul de Pică. E în regulă. Suntem pe drumul cel bun. Dar ce-ați șovăit atâta în timpul operației? V-ați cam precipitat. Pentru ce? Pentru un biet muritor. Prea mult pui la inimă, fată scumpă. Mai cu seamă tu - o arată pe cea cu nasul întreg - cea născută odată cu pământul din spuma valurilor mării. Afrodita
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de Cultură, la această oră? Întreabă de piesă. Dacă merge piesa-îi răspunde Gerard, aproape precipitat. Cum? Aproape în fiecare seară? Da, pentru că vrea să nu mai amâne premiera. Dar de ce tocmai pe dumneata te întreabă de premieră? Pentru că eu am șovăit mult la început, când mi se propusese să scriu piesa. Cel puțin așa cred. Vezi, domnule, de treabă. Asta e lăbăreală în toată regula. În această unitate socialistă există un singur director, nu? Există un metodist, nu? Aici sunt factori
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zeiță feminină din toate timpurile culturii umane, nu poate sta față-n față cu Maica Domnului, cu atât mai mult, cu cât mama zeilor din Olimp e cel puțin și imorală. În ceva tot au crezut ei. Mii de ani... șovăi. Foarte bine, că altfel grecii nu s-ar fi încreștinat atât de serios și de repede. Încreștinarea lor a fost practic, al doilea mare pas făcut de ei către monoteism. Primul fusese traducerea Septuagintei. Pentru ce îi interesase pe ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Totuși, simțeam că în gândurile mele, Iozefina nu avea cum să moară; abia acuma începea de fapt, să trăiască. Să trăiască altfel, adică să nu mai aibă niciun secret față de mine. Acum Iozefina cu siguranță, nu avea cum să mai șovăie. Nu mai exista nimic ambiguu în ființa ei. Gestul Reliei, nobil, de a merge împreună cu mine la înmormântarea fostei mele iubite, după ce aflase aproape totul despre relațiile mele cu aceasta, în loc să conducă la disperare, avea să consolideze înfiriparea relațiilor noastre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
moare. Iol fac. — Hai săio tragem acu puțoiului și să nomai frecăm atîta, spune Lexo. — No. Iol vreau. Gorman se uită la mine și rîde strident. O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zîmbește el, punînd-o pe polița de deasupra șemineului. SÎntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne anunțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tot timpul, acesta își găsea imediat locul în mozaicul bogat și bine armonizat din locuința noastră, pe când lui Georgie îi lipsea această carapace. Dintre lucrurile aflate în posesia ei nu exista nici unul la care n-ar fi renunțat fără să șovăie și fără să-i simtă lipsa după aceea; în tot acest timp obiectele ei zăceau împrăștiate într-un soi de învălmășeală temporară, iar încercările mele repetate de a le tria și ordona parcă nu aveau nici un efect. Această caracteristică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În lumina rece ieșeau la iveală câțiva pistrui aurii pe nasul ei cârn pe care îl chinuia în continuare fără să-și dea seama. Ochii ei mari, cenușii, plini de inteligență lucidă și de onestitate, îmi susțineau privirea fără să șovăie. Nu era machiată. Și totuși, pe când o priveam cu adorație, căutând să descopăr dincolo de irisul punctat, în ochii aceia care nu arătau altceva decât bune intenții, vreo umbră a destinului meu viitor, mi-am dat seama că nu o doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că poate ar trebui s-o întreb de ce a convins-o pe Georgie să mărturisească, dar mi-am dat seama că n-am puterea să o fac. Un soi de reținere, care nu era întru totul antipatie, mă făcea să șovăi înainte de a cerceta motivele acestei ființe. Odată cu ea veni un gând imprecis însă destul de puternic care mă îndemnă să spun: — La urma urmei, eu nu sunt decât o trestie frântă. Nu știam precis de ce am rostit aceste cuvinte, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
printr-o ușă deschisă mă ajută să găsesc scările. Am început să urc scările, pășind cu grijă și ținându-mă bine de balustradă. Ajuns sus am văzut imediat raza de lumină ce pătrundea pe sub ușa camerei lui Honor. N-am șovăit decât o clipă. M-am apropiat de ușă și am ciocănit. După liniștea mormântală de până atunci, sunetul bătăilor în ușă părea asurzitor. Am așteptat ca zgomotul să se stingă și, cum n-am primit nici un răspuns, am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu mine, Antonia. Îi vorbi pe un ton înghețat, impersonal, și atunci am înțeles de ce-mi spusese Antonia că s-a transformat într-o altă persoană. În momentul acesta era, fără îndoială, convins că îi spusesem totul Antoniei. Ea șovăi, se uită la mine, se uită la Palmer, și zise cu glas abia șoptit: — Bine. — Nu pleci nicăieri, i-am spus. — Te rog să nu te bagi în chestia asta, Martin, zise Palmer. Te-ai amestecat deja destul în lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]