522 matches
-
sud-africanul. Și unde este al treilea? — Parașuta nu s-a deschis. S-a spart în aer. Se putea crede că nesperata mărturisire avu strania virtute să tulbure pentru prima dată un om în aparență imperturbabil, care după câteva clipe de șovăială scoase un lung fluierat și apoi îi aruncă o privire înghețată armeanului: — Tu ai știut? întrebă și, în fața gestului mut de încuviințare, insistă: Ai știut din primul moment și n-ai spus nimic? — Ce puteam să fac? protestă cel vizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
roz cu flori, foarte țipătoare, scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o enormă batistă albă și o flutură de mai multe ori, ridicând în același timp mâinile ca să demonstreze în mod vădit că este dezarmat. După câteva momente de șovăială, Gacel hotărî să se arate. Stăpânul oribilei cămăși se îndreptă spre el și, când se află destul de aproape, întrebă într-o franceză cu adevărat de baltă și macaronară: — Gacel...? Ești Gacel, tuaregul? Da, eu sunt. — Ți-am adus ceva... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
minerit, cel puțin pe Muntele Rău, se încheiase pentru totdeauna. În ciuda temerilor sale, patronul nu se arătase prea nervos. Îl ascultase atent și pusese întrebări cu duiumul. La multe dintre ele, Boris nu putuse răspunde. Mihailovici părea să accepte fără șovăială tot ce îi povestea. Desigur că voia să știe orice detaliu, numai că Godunov nu era în stare să i le dea. Deci ăsta era blestemul, murmură Vlad după câteva clipe de tăcere, despre asta vorbeau minerii. Sincer să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asemui cu trezia, pentru că n-ai cum să-l asemui cu amintirea și pentru că dintr-un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
scormonit creierii, dar degeaba, nu găseam nici un fel de motivație pentru o acțiune atât de contrarie imaginii pe care mi-o făcusem despre el. Nu era de mirare nepăsarea împietrită cu care trădase încrederea prietenilor lui și nici lipsa de șovăială în satisfacerea unui capriciu pe socoteala chinurilor și mizeriei altuia. Așa ceva îi stătea în caracter. Era un om lipsit total de orice noțiune de gratitudine. Nici de compasiune n-avea habar. Emoțiile obișnuite la cei mai mulți dintre noi pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
m-am pregătit să-l privesc pe căpitanul Nichols drept un martor demn de încredere. — Evadat? îl întrebă căpitanul Nichols. — Să te ia dracu’, îi răspunse Strickland. — Vino cu mine. Îți fac rost de puțină mâncare. După un moment de șovăială, Strickland se sculă în picioare și se duseră împreună la Bouchée de Pain, unde li se dă celor flămânzi o bucățică de pâine pe care însă trebuie s-o mănânce acolo pe loc, căci n-au voie s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
grețos În jurul capului acestei sculpturi de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându-le Îngrețoșat. O adiere de vânt mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după o clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura și nasul cu vălul beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce anevoie de-a lungul bordului. La jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pătrundem Într-o biserică, replică Dante sec. - O biserică? exclamă omul alarmat. Nu am autoritate să intervin Într-un loc sfânt. Nici domnia ta nu ai. Ce-ți trece prin minte? Dante Își reținu pe buze o replică usturătoare. În fond, șovăiala căpeteniei nu era lipsită de temei. O incursiune pe pământ sfințit putea declanșa consecințele cele mai neprevăzute. Și nu era momentul să le ofere preoților Încă o dovadă a instabilității Comunei. - Poate că ai dreptate. Mă voi gândi, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care comunica subteran, prin pânze freatice, cu Ialomița, asigurând aerisirea, drenarea și circularea apei, căci apa, ca povestea. Apele care știu. Apele care comunică unele cu altele, în niște moduri vizibile sau mai puțin vizibile, numai de ele stăpânite. Prin șovăieli, prin calm sau izbucniri nervoase, prin scepticism, ezitări infinitezimale, concentrare, prin revenirile lor ciudate, cu atenții de observator, prin dezbateri cu lumea aceasta și cu lumea cealaltă. Emoțiile lor sunt atât de vizibile, așteptările și asimilările de povești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gloaba bătrână În grajd și am să ți-o trimit eu mâine. - Dar unchiul trebuie să mă conducă la gară la ora șapte tocmai cu gloaba asta bătrână. - Nu Îmi strica plăcerea. Și nu uita că ai o tendință spre șovăială care te Împiedică să fii farul călăuzitor al vieții mele. Amory și-a Îndemnat calul să se apropie de al ei și, aplecându-se, a prins-o de mână. - Spune-mi că sunt acel far, repede! Dacă nu, te trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să se ridice În picioare, se prăvălea În genunchi de Îndată ce schița cea mai mică Încercare de a se ridica. Ca un ied de-abia fătat, m-am gândit eu la Început, deși un ied, În cele din urmă, după multe șovăieli și căzături, se poate ține pe propriile picioare. În afară de acest aspect, Noriko semăna foarte bine cu un ied, cu ochii mari și rotunzi, În care se putea citi spaima, cu trupul umed și lipicios. Dar un ied de-abia fătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prins-au contur!” Este doar una dintre multiplele posturi în care poetul se prezintă și se re-prezintă. Poștalionul de seară - File din jurnalul unui heruvim (2005) continuă tripticul poematic, încredințând cuvântului scris, în chip de spovedanie lirică, trăiri complexe, de la șovăieli și înfrângeri, așteptări și îndurerări, chemări și speranțe, până la biruințele frumosului fără egal: ,, Cuvântul prin care voi (re)naște nu are glas! Are doar simțire! Jertfirea prin Poezie e tot ce mi-a mai rămas!...” Scrisoare în contumacie, cu dedicația
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
și azi consideră absența ta temporară, că ai plecat puțin afară să iei aer, poate să mai fumezi o țigară și ai cam lungit-o.. Unora le-ai deplâns tu însuți plecarea pretimpurie, neașteptată, alții ți-au urmat pașii fără șovăială, cum le-a fost „programată” de Dumnezeu despărțirea... Pentru a nu mai vorbi de verișorul tău Gheorghiță Vlaicu, o somitate în materie de „hidro și termocentrale”, instalate peste tot în țară, mândria noastră a rucărenilor, dar cunoscut și în afara fruntariilor
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
că Steaua Polară a vieții mele mi se va arăta și mă va ajuta să regăsesc calea adevărată ce duce la încredere, iubire și rostuire. Dincolo de ezitările de orice fel, de un lucru sunt sigur: pașii către Dumnezeu trebuie făcuți fără șovăială, fără a mai pune false și istovitoare întrebări, de a scorni scenarii sau de a mă îndoi, la nesfârșit, de elementele de logică pe care le ridică neputincioasa și mărginita încredere omenească. Uneori am fost atât de aproape de credința adevărată
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
Părinți sobri, neinstruiți și fără lumina cărții, cu judecăți statornice dealtfel, și cu mentalități polițienești în educarea copiilor, o determinaseră să se adâncească în scris.Avea însă nevoie de dragoste, de dragostea-flacără ca să poată îndura viața. Dar mărginirea, egoismul și șovăielile bărbaților o transformaseră într-o melancolică, care respira compasiune și dragoste pentru oameni,pentru umilirile și bolile neîndurătoare ale acestora. Iubirile înșelate și prăbușite explicau tristețea aceasta care-i înflorea ochii și făcea să inrupă înlăuntrul ei poezia, ca un
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
de nepătruns și privirea-ți caldă, de rubin va căuta un răspuns, când zâmbetul meu va avea un sonor molipsitor, când mă vei întâlni pe stradă, poate întâmplător. Sau nu... Ai să mă cauți, să mai fim zgribuliti, plini de șovăieli, când coapsele nopților vor fi mai aproape decât ieri, când eu nu mă voi mai uita inapoi, când durerea rimei o voi scrie pe acorduri de viori. Sau nu... Ai să mă cauți și-ai să mă întrebi din priviri
IRINA BBOTA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349711_a_351040]
-
expresiile originale ale Cătălinei, prin înveșmântarea exagerată a dialogului cu cuvinte ce nu-i aparțin, pentru că doar cuvintele tinerei artiste stimulează să le cercetăm înțelesul și indică ce are de spus, curat și incitant, neapăsat de zelul viclean, nețintuit de șovăiala celui fără șansă! Cunoașterea de sine însăși a Cătălinei Alexa atinge profunzimea de înțelegere, treapta cea mai înaltă a înțelepciunii. Aceasta îi conferă puterea vorbirii cu propriile cuvinte pe care nu le putem înlocui cu altele mai potrivite. Ai optat
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
lăuntrice îi deschide porți spre sferele abstracte, antrenând în ascensiunea sa, faliile rafinate ale conștiinței. Acaparată de taina Cuvântului, aduce în lumină forme noi și stilizate ale expresiei poetice. De subliniat faptul, că întreg volumul stă sub semnul căutărilor neobosite, șovăielilor, intensităților trăirilor, în care sângele „arde” asemenea unui rug al suferinței. Cu toate durerile care persistă pe retină ... ai senzația că întreaga lume este concentrată într-o privire candidă și tainică. Încrezătoare în puterile imaginarului, eficace din punct de vedere
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Artă imaginară, ilustrează Muzeul de păstrăvi - Scrisori din lazaret. În următoarea carte, Poștalionul de seară - File din jurnalul unui heruvim (2005), Theodor Răpan continuă tripticul poematic, încredințând cuvântului scris, în chip de spovedanie lirică, toate formele trăirii, de la înfrângeri și șovăieli, așteptări și îndurerări, speranțe, până la biruințele frumosului etern, căci, așa cum spune poetul: „Cuvântul prin care voi (re)naște nu are glas! Are doar simțire! Jertfirea prin Poezie e tot ce mi-a mai rămas!...” Mesajul de comunicare se transmite, uneori
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Ne plimbăm mână-n mână, în vis” (p. 22); „Să/ îmbătrânim căutând/ împreună/ împrimăvărarea” (p. 22); „Te chem de/ teama de a nu-ți uita/ numele” (p. 28); „Asfințitul așezat ușor peste noi” (p. 68); „Vijelia pustiitoare/ a propriei tale șovăieli” (p. 68); „Încotro-ul fost-a definit./ Sătura-ne-vom vreodată?” (p. 78); „Te legănai mai frumos/ decât gândul” (p. 80); „Teamă mi-e/ că vei obosi să privești în/ pustietatea din mine” (p. 84). *** Daniela Gifu scrie cu primăvara
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
consultările cu președintele, declarând că sunt urgente și necesare, demonstrează rezistența manifestată la cerințele justificate ale președintelui. Dacă la început de mandat prezidențial, parlamentarii au votat rapid ridicarea imunității unor colegi pușcăriabili, acum îi cu tifla președintelui. Pe față, fără șovăială! „Ia să ne mai lase în pace! Ce, ne dictează el nouă?” De fapt, Johannis nu a dictat. Cere un lucru absolut normal. Așteptat de toată lumea. Activitățile cotidiene ale președintelui sunt tot mai rar mediatizate, expediate în scurte secvențe televizate
TABLETA DE WEEKEND (114): OPERAŢIUNEA MAREA IZOLARE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350869_a_352198]
-
scrisu' în pauză, vede clar că de la dreapta la stânga sunt două personaje: Tândală și Păcală. - Dreapta lui e în stânga mea, c-am schimbat locurile și deci spunem fără să greșim: Păcală și Tândală. - Și când stânga e în dreapta sună fără șovăială, Tândală și Păcală. - Băi! Tu mai tâmpit. Mă faci de îmi schimb numele, zău așa! - Ca să nu ne certăm și să-l zăpăcim pe omu' ăsta, așa ar trebui. Eu mă numesc Tândală dar sunt Păcală, iar tu ești Tândală
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346596_a_347925]
-
scrisu' în pauză, vede clar că de la dreapta la stânga sunt două personaje: Tândală și Păcală. - Dreapta lui e în stânga mea, c-am schimbat locurile și deci spunem fără să greșim: Păcală și Tândală. - Și când stânga e în dreapta sună fără șovăială, Tândală și Păcală. - Băi! Tu mai tâmpit. Mă faci de îmi schimb numele, zău așa! - Ca să nu ne certăm și să-l zăpăcim pe omu' ăsta, așa ar trebui. Eu mă numesc Tândală dar sunt Păcală, iar tu ești Tândală
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346595_a_347924]
-
ta era tristă, într-un fel de tremur viața fiicei tale în scufundare o boală gravă, o boală rară sentimente nocturne, de apus și de răsărit ai învățat să supraviețuiești târând viața după tine să mergi într-o linie cu șovăieli să stai încovoiat pe verticală înțepenite plete în vânt, de apus și de gropi adânci dar pășeai ca să mergi, să alergi contra curentului, în durere, în derizoriu cu necaz în mânecile suflecate și buzele paralizate zeul crud ți-a smuls
TRĂIEŞTI PRIN AMINTIREA FIICEI TALE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351236_a_352565]