286 matches
-
să constatat în multe circumstanțe că "regele e gol", că nu toți diplomații se închină la Pico della Mirandola, iar sacrosanta instituție a MAE poate deveni, încăpută pe mâna unor nechemați, un mecanism "second hand" lipsit de profesionalism, glorie și ștaif, de exercitare și afirmare a unor mărunte și păguboase ambiții personale, o corabie fără cârmaci, aflată în derivă, uneori în situații de criză sau de importanță majoră pentru țară. Peste doi ani de la intrarea în minister, împlinind vechimea legală, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile, iar când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri "cu ștaif" sau "de calitate" erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui (aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici de sidef, meștesugit prelucrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am rezultate foarte bune "în câmpul muncii", în 1984 fiind chiar decorat! Croazierele fiind un produs căutat și deci și bine vândut, Dunărea cea gri a început să fie bătută de motonave sovietice, bulgărești, austriece. Rușii aveau câteva motonave "cu ștaif", bulgarii apăruseră și ei cu două motonave noi fabricate în Germania,"Donau Prinz" și "Donau Prinzessin", angajate de același Dr. Luftner, iar austriecii cu un vas de lux, "Mozart", numai noi ne făceam treaba cu bătrânele caravele. (Fiind de construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
frumos, elegant, de culoare "Prata lunar"argintiu metalic! Era ceva! Ca particular, nu mă dau în vânt după mașini mari, fiind de părere că nu mașina face pe om. Dar ca reprezentant al statului în exterior, se impune un anumit "ștaif" în toate! Santana a avut parte de un rodaj pe cinste, așa cum merită o bijuterie tehnică puternică, purtându-mă în două acțiuni speciale, una în sud-vest, alta în nord-est. Au fost două călătorii pe care n-o să le pot uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din America Latină probleme de integrare zonală și regională (Mercosur, Pactul Andin, procesul ALCA, ALADI etc.) și cu toți relațiile bilaterale și teme de interes din politica internațională. Cu unii colegi aveai ce discuta, fiind ambasadori de carieră, cu experiență și "ștaif", cu alții, "politici", numiți, ca și la noi, pe diverse considerente și afinități de partid, cumetrii sau contribuții financiare în campaniile electorale, discuțiile mergeau mai greu și plecai după o întrevedere de o oră "cu mâna goală". Aveau să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nr.154 din 15 aprilie a.c. (1964, n.n.) În pagina IV se publica articolul lui Al. Tacu și C.N. Vasluianu intitulat <<Mediocritatea - un pericol social>>”. „Meritul” descoperirii unei „uriașe” greșeli nu aparținuse cenzorului plătit ci unor activiști de partid cu ștaif, anume, „Tovarășii Popescu Marin și Trocan”. Ca urmare, articolul a fost intitulat astfel: „Să se pună capăt mediocrității la Învățătură”. A doua intervenție nu a mai fost făcută pe conținutul ziarului citat ci pe „...o emisie a centrului de radioficare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pension. Vrem trăiri! și nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de cartier, dacă nu suntem cotropiți de otrăvuri, delir neptunian și orgasm incontinent. Viața așezată, ritualul cu ștaif ne umplu de plictiseală. Vrem realul cel mai explicit cu putință, spectacolul cel mai indiscret, emotivitatea cea mai la îndemână. Cum s-a ajuns aici? Mai întâi, prin scleroza treptată a vieții interioare. Am reușit, încet-încet, să nu mai credem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și mă joc cu săbiuțele. Uite, vezi? Asta nu se face. Omul cu capac de veceu pe cap mă privește dezaprobator. Asta nu faci, pur și simplu. Ia uită-te o clipă-n jurul tău. Ești la un eveniment cu ștaif. Ia uite-l pe ăla cum stă la pândă. Ia uite ce aparat are. Dacă ți face o poză? Mâine te trezești în cine știe ce tabloid, mestecând cu gura plină. Și-ai mai venit și-n trening. Nu, nu se poate
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Iliescu România? Va determina el o nouă atitudine față de muncă? Va moderniza el instituțiile țării? Să dea Dumnezeu să fie așa! Dar logica îmi spune altceva;” Cât privește presa „Oare cultul acesta al negativului, al derizoriului și al bădărăniei cu ștaif, lipsa oricărei scântei de speranță nu le au fost inoculate românilor și de presă? De ani de zile, ziarele noastre nu exaltă decât mizeria, violența și urâtul. Oare rolul presei nu era să facă ce n-a făcut clasa noastră
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
guvernare, de ce s-o ratăm, pentru un obraz terfelit și scuipat? Ce să facem noi cu demnitatea? O declarăm nulă! Așa că, înainte, înainte, până când s-or decolora de tot pânzele portocalii”. Păcat, ei care se credeau cu doctrină și cu ștaif, prin ultimele ieșiri la rampă, au dovedit că nu sunt nimic altceva decât plevușcă, în apele tulburate de pediști. Din confruntarea cu Puterea, au ieșit boțiți ca un ziar în care s-au împachetat struguri de două ori la rând
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dar distanțat și de cei cu cheia de gât, crescând distant, încrezut, vanitos, ironic, cinic, ilustrând perfect zicala „bogatul nu crede la cel sărac”. Păcat de calitățile care se pierd sub povara atâtor defecte! Curios, foarte curios. Un intelectual cu ștaif, cu prestanță și cu ținută de om de stat nu-și dă pe seamă că, nici chiar lui, nu-i este permis să sară de mai mute ori peste cal. Proptit în funcții înalte de domnul Iliescu, a făcut ceea ce
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
13 și 20 mai 2007, Bantustanizarea României? I și II) și nu aș fi vrut să reiau subiectul, deși face parte dintre subiectele inepuizabile. Ceea ce supără mai mult chiar decât mârlăniile secuilor și ungurilor de gradul II, este prostia cu ștaif, cu ifose și superioritate de cunoscător în drepturile speciale ale ungurilor, încât o boare de gând m-a îndemnat să-i numesc trădători din ignoranță. Moftangiii din București, care au constatat pe viu buna înțelegere dintre unguri și români, când
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
iluminat de înțelepciunea populară a zis, așa a lehamite, și pentru alții: „De, mă, curva-i om!” Așa că vom avea niște prostituate instituționalizate, cu condicuță și o sumedenie de curve de lux, care se vor bâțâi în lumea bună, cu ștaif și lustru. Cât privește consumul de droguri, se speră să facem o nouă revoluție agrară, cultivând cânepă, numai că inițiatorii au uitat că din cânepă se fac și funii. Dacă pe firmamentul politicii românești n-ar fi apărut alte știri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în detronarea lui Al. I. Cuza și în aducerea prințului străin, era numit în epocă „comunistul”, dar așa comunist cum i se zicea, s-a aliat, în lipsa unei stângi mai acătării, cu toți reacționarii, formând „monstruoasa coaliție”. Oricât de cu ștaif s-a dovedit a fi congresul liberal, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, a semănat până la identitate cu al P.S.D.-ului, cu mențiunea că la Romexpo, fiind loc îndestul, pesediștii organizați în grupuri de interese, s-au jumulit între
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua postură, dar și ușor emoționat. Thomas Wohlfahrt îi oferă cunoscuta bucată de plastic, inscripționată „Literatur Express Europa 2000”, și rostește cuvântarea de salut în aplauzele frenetice ale asistenței. Cina este copioasă, cu „ștaif”, în mare contrast cu ceea ce am avut la Kaliningrad. Atmosferă euforic-occidentală. De parcă ne-am regăsi integritatea pierdută în enclava rusească, în acord cu opțiunile noastre profunde. Lasha Bugadze e entuziasmat, ceilalți nu mai prididesc, și ei, cu laudele. Constat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cel puțin cinci sute de metri. Cu siguranță că are și bijuterii, babornița, se simte călare pe situație, nu-i e frică de nimic, am auzit că a fost tare la viața ei, consilii de administrație, plimbări prin lume, cadouri, ștaif, aventuri cu baștani... Lady Esmeralda Bătrâna își privi cu interes unghiile lungi, vopsite cu ojă (orice culoare doriți, aveți libertatea de a decide) și, după ce zâmbi mulțumită de ceea ce vedea, duse portțigaretul la gură și trase un fum. Apoi scutură
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
uimit Bebe. "Păi, la ce dracului ne trebuie neapărat un negru?", întreabă privind-o uimit. Ea chicotește iarăși, amuzată de naivitățile lui: Nu, mă, un negru de ăla, din Africa." "Nu? Da' de care?" "Un fel de redactor mai cu ștaif, un stilist, scriitor la bază, eventual", îl lămurește, compunându-și o figură de adevărat profesionist. "Auzi? Da' indivizii de care spui nu-s mai scumpi?" "Ete, mai scumpi, oha! Fac foamea într-o veselie. Intelectualii lu' pește prăjit cu moloz
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
repeadă să dea bănuțu' pe ea, chit că nu-și mai ia covrigu' și suta de parizer la birou pă chestia asta o săptămână." " Da, mă, îmi dau eu seama ce zici, nu-i problemă. Adică să fim și cu ștaif, da' și populari. Populari ne facem cu rubricile alea de care ți-am vorbit, că toată lumea e curioasă cine ce a făcut și cu cine, plus casele V.I.P.-urilor. Când o să începem cu astea, înainte de oricine al'cineva, o să se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în sediul central al Departamentului de Poliție al Orașului St. Petersburg, Porfiri era impresionat nu atât de grandoarea clădirii, cât de starea ei exemplară. Contrastul cu stația din Districtul Haymarket era imens. Uniformele polițiștilor erau mai arătoase și mai cu ștaif, încât acesta avea impresia că se află în vizită la niște rude mai bogate și, în consecință, nu avea voie să se facă de râs. Clădirea, situată pe Starda Gorokhvaia în apropierea Amiralității, adăpostea, la cel de-al treilea etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
propagandă. D. T.: A mers dincolo. Știu că intrase într-un conflict cu Floareș, tocmai pentru că amândoi veneau din producție, dar amândoi căpătaseră pe traseul lor, fiecare, câte o patalama universitară. Dar el era o figură mai inedită, mai cu ștaif, mai cu o alură de intelectual. S. B.: Între el și Floareș pe care îl apreciați mai mult? D. T.: Dodea era mai cultivat. Floareș era un fel de Goebbels al Iașului, așa a fost definit. Eu cu Bujor i-
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
foarte multe din partea lor și-i băgam în sală. Bine, primeam telefoane, să-i pun într-un colț, să nu fie foarte vizibili, și atunci am zis să intre pe întuneric, să nu se vadă, iar pe cei mai cu ștaif din nomenclatură i-am separat și i-am pus la balcon, iar în sală, jos, ăia mai mititei. Asta a fost ideea mea. A fost o nebunie întreagă pentru că au fost filme, repet, pe care le-am scos cu aprobare
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
își ridică o modestă prăvălie. Strada se numea Lipscanii Noi, mergând, peste Calea Victoriei, în prelungirea Lipscanilor pe care-i știe toată lumea. Prima librărie Socec e, la 1867, doar puțin mai încolo, la parterul hanului Șerban- Vodă. O altă librărie cu ștaif era Alcalay, care se găsea, la sfârșit de secol XIX, la parterul Grand Hôtel du Boulevard. Alcalay era ceva mai tânăr decât Socec și începuse ca buchinist. Și librăria Alcalay îi supraviețuiește fondatorului ei, care se stinge în 1920. E
Librării de altădată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5185_a_6510]
-
fine ca stil, nesăbuite, deseori, ca idee. Ambiții de om care, mai tînăr sau mai trecut, nu crede în sfaturi. A cărui curiozitate ține de plăcerea, deseori brutală, a descoperirilor pe care le face un diletant, un amateur, nu de ștaiful rutinat al meșterilor în științe. E, aici, la cinci ani după Itinerar spiritual, strategia, ceva mai dospită, a unei lupte de generație. Din autoportretul lor atît de timpuriu rămîne, la a doua tinerețe, față cu o lume mirată ca și
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
din acele locuri în care timpul a stat, iar ieșirea din această beatifică letargie o provoacă o violență căreia îi cade victimă inocentă Robbie Turner. Robbie este denunțat pentru un viol pe care l-a comis unul dintre invitații cu ștaif al fratelui Ceciliei, Paul Marshall, iar martorul acuzării, și unicul, este sora ei, Briony, îndrăgostită în secret de iubitul Ceciliei. Schema melodramei este urmată cu fidelitate cînd tînărul aruncat într-o închisoare, - filmul face un salt peste episodul de detenție
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
În epoca în care latina "decade" în jignitoare cumetrii vernaculare, cultura înaltă, cățărată fie pe stîlpul bisericii, fie pe-acela al legendelor exclusiviste, cavalerești, difuzează, oarecum caricată folcloric, și pe la noi, unde doar romanticii au auzit zăngănit de armuri cu ștaif. De unde a venit acest dialog ținînd, totuși, de orînduiri care aveau, bine exprimată, gena cinismului (să fi însemnat, cîndva - din kuôn, kunos - viață de cîine?), în filosofia noastră mai puțin deprinsă cu sfidarea? Precizarea pe care o face Mihai Moraru
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]