276 matches
-
Greșeală mare! În felul acesta, chiar și acești oameni ar fi aprobat tacit ca toți ceilalți numeroși ascendenți ai lui Constantinos Nachmitagos să primească post mortem pensii viagere, pensii pe care să le încaseze moștenitorul lor legal! 25 Rubală obligatoria șubă tradițională a locului. Deja într-un mormânt din secolul XIX î. Ch., a fost descoperit un cadavru îmbrăcat într-o rubală, ceea ce atestă vechimea acestei civilizații, "civilizația rubală". 26 Cantitatea exactă a rămas confidențială. Ea poate fi, totuși, stabilită în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
moină, negură, pâclă; păsări: lebădă, liliac, coțofană, lișiță, scatiu, stigleț; pescuit: somn, morun, nisetru; pădure și pomi: crâng, huceag, jneapăn, mălin, molid; vegetale: știr, sfeclă, morcov, lubeniță, ciupercă, lobodă, țelină, hrean; flori: mac, odoleană, busuioc, măgheran; îmbrăcăminte: opincă, nojiță, cușmă, șubă, cojoc, țundră, suman. Caracterizări sufletești: iubire, dragoste, sfială, grijă, năcaz, greșeală, vină, milă, ciudă, șagă, gând, grai; acțiuni: a zări, a clipi, a lovi, a răni, a omorî; părți ale casei: grindă, prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poetice. Pentru mentalitatea omului arhaic, testamentul ciobanului exprimă dorința și relevă credința acestuia într-o postexistență efectivă. Revenind, am să trec în revistă aspectele care decurg din felul în care ciobanul cere să fie înmormântat : învelirea trupului cu gluga (bundița, șuba, guba, sumanul), expunerea deasupra pămân- tului, relația defunct-paltin, supraviețuirea post-mortem. Sunt aspecte pe care le-am întâlnit în totalitate în colinda Toader Diaconul și parțial în celelalte texte folclorice comentate. Unul dintre aspectele comune este învelirea cadavrului (cu scop evident
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
așa cum a păstrat-o acoperământul de mormânt de la Putna, făcut din mătase purpurie. Coroana înaltă lasă să atârne cele două pandelocuri imperiale, iar veșmintele sunt pline de pietre prețioase și de ornamente brodate. Pantofii, ale căror vârfuri se văd de sub șuba impunătoare, au și ei culoarea rezervată împăraților. Curțile domnești au menținut aplecarea spre luxul vestimentar menit să impresioneze. în mai puține rânduri, ce e drept (frecvență mai slabă ce își afla motivații în regimul femeilor impus de niște Aule ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de aur, precum purtaseră și înaintașele ei de pe tronul sârbesc. Doamna etalează o rochie roșie cu poalele plisate și cu semicercuri aurite pe piept, pe sub care are o ie cu mânecile cusute cu râuri. Peste rochie - un caftan de catifea (șubă din postav de Veneția? - Al. Alexianu) cu motive țesute cu aur323 și cu „douăzeci și șase de chiotori și toți atâția bumbi de aur, cu 52 de găitane de fir împărțite egal pe amândouă laturile hainei, o misadă scumpă de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
roșii cu fir de aur, turcești, cu chiotori de argint, prima nouă, căptușită cu blană de sobol și valorând 86 de florini, cea de-a doua, îmblănită cu jder, purtată și cu un preț mai mic - 50 de florini; șirul „șubelor” continuă: una dublă, galbenă, venețiană, cu blană de samur, costând 40 de florini, o alta roșie având chiotori de argint și căptușeală de vulpe și încă una de atlaz aurit țesut la Florența, și ea cu chiotori de argint și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stabilesc o ierarhie între hainele prințului în funcție de gradul de întrebuințare. Hainele noi - spun ei - sunt pentru ceremonii, pentru prilejuri solemne, pentru festivități, indicând participarea monarhului la viața societății; straiele purtate erau îmbrăcate în zilele obișnuite (să ne amintim că între șubele Doamnei Voica a lui Mihnea Vodă cel Rău se afla și una „purtată”, (folosită); în fine, veșmintele uzate se purtau „acasă”, definind și ele acel „privat” despre care vorbeau mai sus. Erau pline garderobele soțiilor Voievozilor noștri de haine „civile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Al. Alexianu, op. cit., vol. I, pp. 79-80. 316. Ibidem, vol. I, p. 81 (Trimite la Nicolae Iorga, Portretele doamnelor române, București, 1973, fig. 3 și la Paul Lacroix, L’armée, Paris, 1887, p. 37, fig. 25). Cu pandelocuri bizantine și șube îmblănite sunt pictate Doamna Despina Milița - la Argeș - și fiica ei, Ruxandra - în biserica bolniței de la Cozia și la Argeș. 317. Al. Alexianu, op. cit., vol. I, p. 83. 318. Ibidem, vol. I, p. 210. 319. Ibidem, vol. I, pp. 209-210
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mamei sale, iarîn brațele Fecioarei Maria se află Iisus cel coborât de pe cruce, o dublă „Pietà” ce adună durerea mamei cerești cu aceea a Doamnei Despina, care cu sufletul zdrobit este îmbrăcată într-o sucnă neagră peste care are o șubă domnească de culoare închisă, voalul care acoperă pălăria are și el culorile doliului 143, străveziu. în icoana Sfinților Simion și Sava, văduva lui Neagoe Basarab - împreună cu fiicele ei, Stana și Ruxandra, cu straie domnești poartă din nou haine de doliu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doilea rând, și unui pictor și o vedem, alături de Radu Paisie, în fresca din biserica (cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel), bolniței de la Cozia (în naos, pe peretele despărțitor, în stânga, alături de Marco Voievod și de domnița Zamfira), arborând o șubă de ceremonie din stofă scumpă țesută cu aur și căptușită cu blană de samur 221. Dar Radu Paisie - cel ce va fi exilat de turci în Egipt și va muri acolo (lăsând-o pe Ruxandra văduvă pentru a doua oară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Unde-i fiu rămas? - Au rămas napoi Tot văzând la oi...465, Sau: Iar acasă-ți merge, Maica v-o-ntreba, Voi spuneți așa: C-am rămas năpoi Tăt văzând la oi, Numărând la bani La vederea lunii Pă aripa șubii 466. Ori: Pre munții cei mari Sunt trei păcurari [...] De cumva veți mere Pe la târgurele, Cu oi de-ale mele, Și vi-ți d-întâlni O mamă bătrână, Cu cârpa de lână, Lacrimi lăcrămând, Păru-și despletind, Noroc blestemând, De
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
XIX (Scandalul din 1800, Jupân Vântură-vești, Acum 74 de ani, Prima baie în București, Primul „haine vechi” din București ș.a.). În ciclul Reminiscențe, cuprinzând episoade de factură memorialistică (Cum am făcut cunoștință cu M. Kogălniceanu, Cum am cunoscut pe Alecsandri, Șuba lui V. Alecsandri ș.a.), ca și în alte scrieri apărute în „Apărarea națională” și în „Secolul XX” (Din tainele vieței, Amintiri contimporane), își privește cu seninătate viața, relatează fără patimă, ba chiar cu un surâs pornit din înțelepție, ciocnirile cu
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
însuși, ca artist plastic, a realizat desene și gravuri inspirate de Miorița și Meșterul Manole, și-a ilustrat cărțile și a publicat mai multe albume: Din țara moților (1925), Botoșanii care se duc (1927), 15 gravuri pe lemn (1929), Arabescurile șubelor din Criș (1937), Târgoviștea de ieri și de azi (1976) ș.a. În versurile din volumele Păreri de rău (1934), Eu. Poeme în versuri și linii (1935) și Nimfă și sclavă (1938), cultivă o lirică reflexivă, cu o neistovită interogare a
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
ni-l fure?/ E ora-n care cad canoane. Ca-ntr-un sfârșit de aspre toamne,/ frunzișul pică prin pădureă (Ă) Geamiile se-ndoaie peste roade/de calcar și de piatră cu abubă, ne-nfașă delta-n valuri ca o șubă/rămasă-n seară plină de noroade. Ce doldora de spice, - nelumească/mocirla piere cu posomorâțiiă N-au s-o mai afle aici, să o găsească/nici adierea verii, nici nagâțiiă Pe unde-au fost horit minune nouă,/pe unde, limpezi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
repetiții și spectacole. Câte roluri ? Da, mii de reprezentații în țară și străinătate. Cum este viața de actor ? Marele om de teatru Karel Capek spunea: ,, Meseria de actor e mai grea decât milităria. Să mergi gol pe ger și cu șuba într-o baie de abur. Să fii prăjit de reflectoare. Să vezi lumina zilei tot atât cât un miner. Să n-ai voie să strănuți sau să tușești. Să te îmbraci și să te dezbraci de zeci de ori într-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
m-au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața sclipitoare a zăpezilor, ferecând apele în păduri de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și la nesfârșit această încercare. E adevărat, omul de la țară nu se gândește să se lupte cu paznicul, nici să ia cu asalt porțile legii, din motive numai de el știute („acum, când privește mai bine la paznicul îmbrăcat cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările care pun în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și la nesfârșit această încercare. E adevărat, omul de la țară nu se gândește să se lupte cu paznicul, nici să ia cu asalt porțile legii, din motive numai de el știute („acum, când privește mai bine la paznicul îmbrăcat cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările care pun în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spre depozitul de carburanți îl cunosc, dom’le. E borfaș, are câteva furturi la activ, a fost eliberat azi-dimineață din arestul miliției... le-am dat drumul la toți, că ne-a fost frică”. Mă uit la ăla; ăla chilug, în șubă, cu pistolul automat la el și căutătura alunecoasă. Iau pistolul de pe masă și i-l pun în gât: „Băiete, lași pușca jos, dai șuba și pleci că altfel îți fut una în cap, urgent!”. Ăla se uită la mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dat drumul la toți, că ne-a fost frică”. Mă uit la ăla; ăla chilug, în șubă, cu pistolul automat la el și căutătura alunecoasă. Iau pistolul de pe masă și i-l pun în gât: „Băiete, lași pușca jos, dai șuba și pleci că altfel îți fut una în cap, urgent!”. Ăla se uită la mine cu ochi tulburi și amețiți și vrea să zică ceva, da’ se lasă moale și pleacă. După câteva ceasuri primesc un telefon de la un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau dinspre acolo, în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
purtând deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut până spre sfârșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii câmpii (unde o fi găsit sania asta?), amândoi încotoșmănați în șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gât, veneam ca din basme, el râdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o întreagă lume îi răsărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În munți. Jovanka bătu la ușa primei case din care se vedea ieșind fum și vorbi ceva cu bărbatul care deschisese. Apoi Îi făcu semn Erinei să intre În curte. Din casă ieșiră o femeie și doi copii, Îmbrăcați În șube Îmblănite. O ajutară pe Erina să coboare rănitul și Îl duseră repede Înăuntru. În cameră era cald. Pe pereți erau țesături, iar pe masă o icoană a Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Rănitul fu Întins pe pat. Jovanka ceru apă caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
animalului care stătea liniștit, fără să se Împotrivească, să i se Înfigă cuțitul În gât. Florea Cucu venea seara, când nevasta se și apucase să toace cu satârul carnea ce urma să intre la sarmale, caltaboși, perișoare ori cârnați. De sub șuba groasă, de oaie, scotea purcelul leneș după care fusese plecat toată ziua și pe care, peste un an, vecinii aveau să-l hăcuiască, uimindu-se iară de cumințenia lui. Până În primăvară, ca să nu sufere mica orătanie de frig, o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se prăbușească. Eram singur și orb În vijelia aia de sfârșit de lume. Dacă ar fi trecut un tanc la numai cinci pași de mine, nu l-aș fi văzut, nu l-aș fi auzit. Peste manta purtam o șubă lungă, căptușită cu blană de oaie, peste bocanci Încălțasem niște pâslari uriași. Nu cred că Îmi era frig. Nu-mi era frică. Adică, să ne Înțelegem, nu-mi era o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație a fricii imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]