344 matches
-
era un luptător de pe acele pământuri. Sabia nu lovea nici tăișul altei săbii, nici platoșa, nici scutul. Lovea direct dușmanul, În punctul În care e putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât atât, șuierul ușor al sabiei nu era Însoțit de celălalt zgomot, anume gâfâitul, dovada sonoră a efortului, a sudorii, a Încrâncenării În luptă. Era doar sunetul imperceptibil, pur, aproape delicat, al unei săbii care aducea moartea Într-o lume cufundată În ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Vine furtună... Erina ridică privirile. Era adevărat. Un vânt puternic pornise din senin. Iarba era culcată la pământ. Vântul creștea repede În intensitate. Nu se vedea nici un nor, dar văzduhul Întreg era cuprins de tremur. Prin păduri se auzea un șuier ca al crivățului de iarnă. Stejarii care nu puteau fi Încovoiați nici de cele mai puternice furtuni de vară Începură să se Îndoaie din trunchiuri. Șuierul se preschimbă Într-un geamăt uriaș, iar geamătul Într-un zgomot ciudat, ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nici un nor, dar văzduhul Întreg era cuprins de tremur. Prin păduri se auzea un șuier ca al crivățului de iarnă. Stejarii care nu puteau fi Încovoiați nici de cele mai puternice furtuni de vară Începură să se Îndoaie din trunchiuri. Șuierul se preschimbă Într-un geamăt uriaș, iar geamătul Într-un zgomot ciudat, ca al unui animal sălbatic, a cărui furie mătură totul În cale. * Și apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va forma o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum, toate defectele, chiar și pe acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate..." gîndește Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei fata morgana, îl chinuie de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o cumpănească pe cea a pietroaielor de la capătul gros. Străinului Îi săriseră frânele de la bicicletă. Zbura la vale cu o iuțeală care le făcuse să se Închine pe babele ce Împleteau ciorapi și sporovăiau la divan. Îi dăduseră lacrimile de la șuierul vântului și socotea, poate, că În curând coasta avea să se sfârșească, iar bicicleta urma să se oprească de la sine În câmp. Ce-o fi fost În sufletul lui când a văzut bariera coborâtă numai el poate ști. Spuneau unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute ale bufnițelor și cucuvelelor. Ochii lor uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sluțea din mai multe pricini: una, că nu știa să citească prea bine - abia se descurca, la școală, cu literele de tipar; a doua, că le scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu era oricum gângăvit și slobozea cuvintele printre șuiere și clăbuci apăruți În colțurile gurii. Nu se născuse așa, dar nimeni nu-și amintea cum vorbea el Înainte să-și prăjească limba pe o baterie de tractor. Lanternele, pe vremea copilăriei mele, erau lucruri de preț. Iluminatul public n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sub apriga călcare a monstrului de fier. Am năvălit la aer din jalnica ruină și glas am dat durerii și groazei strânse-n mine: la vale, tot pământul era cuprins de moarte și-ardea până la cer. Cu vuiet și cu șuier pojarul se-asmuțea spre-nalt. Venea Sfârșitul Lumii. De groaznicele chinuri, prea stors de vlagă, trupul se prăbuși-n adâncul leșinului abis. Trezitu-m-au din moarte toții bunii mei vecini. Mai bine mă lăsau să-mi piară răsuflarea, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea ca un sfredel. „Bine că măcar tu ești Întreg la minte”, se lăsă bătrânul păcălit, „și nu spui că vezi tot soiul de prostii. Altceva ce mai zici? Ai scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cele cerute de olog și se aplecase apoi să prindă traista țărănească În care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nu vor fi, vom vedea, nici mai târziu decât pierderi posibile pentru cei care au văzut calul alb de pe colină și nu au Înțeles). O dorință a vrăjii. O simțire a cărnii drept carne dulce și a Întâlnirii ca șuier repetat și intens de dragoste. Gândiți-vă la cuvinte și la felul În care le atingem atunci când ne așezăm În ele mirarea. Apoi la teoriile cu care lucrăm (teorii ca viziuni, atenție) și la felul cum acestea devin evanghelice când
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și nădejdi în putrefacție, ferfenițindu-l astfel strașnic, diminuându-i substanța și imprimându-i o traiectorie curbă, un ocol derutant al indirecției. Nu-i de mirare că, în fumul ce împânzea atmosfera, adresanții auziră în politicoasa interpelare mai mult un șuier de lasou ce-i viza (deși totuși greu explicabil, dată fiind absența consoanelor siflante atât din originalul olandez cât și din traducere). De câte ori fuseseră abordați în acest fel impecabil, sfârșiseră prin a resimți, într-un fel sau altul, revendicarea fondului
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-i de pe urmă. Fiecare suveran își are suveranul; simbolic, piatra se găsea încoronată de cupola cortului. În somn ne reîntoarcem la origini, iar pentru suveranii mongoli, pâsla iurtei impregnată cu mirosul ei de bălegar ars și seu de oaie, cu șuierul vântului, cu temutele tunete ale tăriei, cu vociferările animale dimprejur și cu tăcerea locvace a strămoșilor rămânea scutecul cel mai reconfortant. Dar și cel mai gelos în dragostea-i soporifică, s-ar putea spune. Departe de a-și răsfăța locuitorii
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
auzea propriile gânduri de vacarmul estival al cicadelor, responsabil în parte de deciziile luate. Era în cântecul lor ceva terminal, o simfonică în fortissimo a conciziei, un breviar asurzitor al timpului rămas încă de trăit creaturilor pieritoare - un fel de șuier strident al fluidului vital angrenându-și mediul în mișcare și-apoi scăpând ca prin minune dintre roțile lui dințate scrâșnitor. După ani de așteptare larvară în subteran, cicadele nu ies din pământ decât pentru ultimele câteva săptămâni de viață, în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit 53 de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile de pe țărm. Dar ce se petrece pe câmpia războiului nu este doar înfățișat nemijlocit, este supus unui vast proces analogic în care întâmplările de acolo sunt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vorbească. De asemenea, părinții sunt nedumeriți în legătură cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare că un copil cu autism nu aude; totuși, în alte momente el (sau ea) pare că aude zgomote de fond aflate la distanță, cum ar fi șuierul unui tren. B. Simptome din perioada adolescenței În perioada adolescenței, comportamentul se modifică. Mulți adolescenți câștigă abilități, dar rămân totuși cu un deficit în capacitatea de a relaționa și de a-i înțelege pe ceilalți. Pubertatea și sexualizarea se pot
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
-ți schimbi votca pe pâine? întrebă Pavel, văzând, în acel refuz de a bea cele o sută de grame regulamentare de dinainte de atac, o bizară fanfaronadă: cele câteva înghițituri fierbinți îți dădeau curajul de a te smulge din loc, sub șuierul gloanțelor și al schijelor. Nu-ți place să bei sau care e pricina? — Ba da, dar mi-e mai tot timpul foame. Știi, eram băiat de oameni bogați. Când eram mic, părinții m-au îndopat ca pe o curcă. O
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
crezut că plânge. Își ștergea din când în când de pe obraji picăturile de zăpadă topită, ninsoarea care ne surprinsese pe drum. Vorbea de altfel puțin și cu o voce neutră. Când cuvintele lui se întrerupeau, începeam din nou să aud șuierul vântului, tropăitul pașilor noștri pe drumul desfundat. Durerea făcea lumea tot mai de nerecunoscut. Mă vedeam mergând alături de un om bătrân, într-un loc pierdut în mijlocul câmpurilor fără viață, un om pe care-l știam hăituit, ajuns la capătul puterilor
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile de pe țărm. Dar ce se petrece pe câmpia războiului nu este doar înfățișat nemijlocit, este supus unui vast proces analogic în care întâmplările de acolo sunt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
513 Acea inima a mea de odinioară infantilă, si necunoscătoare de adevăr, atât de dorită de Leopardi, a cărei pierdere devine izvor de tristețe, revine în versurile lui Quasimodo: Suflet bătrân, încărunțit, (...) Și te-ntristezi mai mult de-auzi, iar șuierul / care se depărtează-ncet spre mare / unde Venus alunecă acum spre dimineață: / vântul freamătă-a jale / în gâtlejul rotarului ce suie iar / colina înlunată, agale, / în murmurul măslinilor mauri (Drum la Agrigentum, trad. MB). În versurile sicilianului vorbește Leopardi din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
albă “Regiunea Banat”. Mai erau două vagoane 14 și 15 pe care era scris „ Regiunea Oltenia ”. După ce am urcat cu toții în vagoane, instructorii au ocupat locurile strategice ca să nu ne piardă pe drum. La scurt timp s-a auzit șuierul prelungit al locomotivei, care s-a și pus în mișcare. Ne întorceam acasă cu amintiri de ne uitat. Am cumpărat câteva suveniruri mărunte pe cei 25 lei pe care i-am primit de la părinți. Din apa mării am adunat o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
întunericul din compartiment. Un fior ne săgetă inima la toți. După un an de pribegie, în marele refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-o cu prietenul său Alberto Granado le oferă celor cu inima tînără o imagine foarte apropiată și veselă, serioasă și, În același timp, ironică a tînărului bărbat, Încît aproape că-i putem zări zîmbetul și-i putem auzi vocea și șuierul de astmatic. Ca și aceștia, tînăr și el, și-a umplut Întreaga viață cu tinerețe și s-a maturizat fără să o dilueze. Această ediție a Jurnalului de călătorie, Însemnările care descriu o călătorie făcută fără ezitare, la bordul zgomotoasei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
LA SONRISA DE LA GIOCONDA Surîsul Giocondei Începuse o nouă fază a aventurii noastre. Ne obișnuiserăm să nu prea băgăm În seamă felul În care arătam, cu hainele noastre ciudate și cu figura prozaică a Poderosei a II-a, al cărei șuier astmatic stîrnea mila gazdelor noastre. PÎnă la un punct, fuseserăm niște cavaleri ai șoselelor; aparținuserăm acelei durabile „aristocrații a hoinarilor“ și avuseserăm chiar și cărți de vizită cu titlurile noastre impresionante și ireproșabile. PÎnă acum. Acum eram doar doi autostopiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-i puțin lucru că după felul cum striga Îl cunoșteai că-i cu șprițul În nas. - Asasinilor! Asasinilor ce sunteți! Ați omorât femei și copii, asasinilor! Am rupt-o toți cinci la fugă cu strigătul ăla În urechi, precedat de șuierul Împușcăturilor. Probabil că ala cu șurubelnița În spate nu omorâse Încă pe nimeni, dacă nu fusese În stare să ne nimerească pe nici unul trăgând la grămadă de la vreo zece metri depărtare. Am făcut la dreapta după primul colț și după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]