578 matches
-
fac griji a doua zi dacă se știe sau nu se știe de ce s-a ales de ei, nu aici, atât de departe, la Londra, unde mă aflu, acum îmi amintesc, îmi dau seama unde sunt, recunosc fereastra și cerul, șuieratul vântului în dungă, foșnetul necontenit al copacilor, care nu e niciodată supărător și molatic ca susurul râului, eu am plecat în altă țară, nu copilul ăsta (poate că el umblă și acum pe străzile mele), peste câteva ceasuri o să merg
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar, puse în balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
în gură/ cu gura în palme și palmele nu conteneau/ să mă plesnească întărâtate de tremurul animalic”; „ochii tuturor/ scaunelor se închideau să nu mă mai vadă/ și urechile tuturor meselor erau pline de câlți/ să nu-mi mai audă șuieratul dement”; „să ne zburăm creierii hohotind/ hohotind al naibii, ca după o treabă bine făcută”. Hemoragiile fanteziste din poezia lui Claudiu Komartin ar putea lăsa gura apă oricărei comunități EMO mai acătării: „ai trecut prin apă/ în zori, ca printr-
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemișcați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească, dar și cei trei combatanți. Deodată, însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuieratul ascuțit al arătării, care își băgă vârfurile degetelor în gură și suflă peste ele năprasnic. În fața acestui șuierat rău prevestitor, care sugera că în afară de ei ar mai fi putut fi careva primprejur, Pârnaie ciuli urchile. Aburii care mocneau se înmulțiră
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească, dar și cei trei combatanți. Deodată, însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuieratul ascuțit al arătării, care își băgă vârfurile degetelor în gură și suflă peste ele năprasnic. În fața acestui șuierat rău prevestitor, care sugera că în afară de ei ar mai fi putut fi careva primprejur, Pârnaie ciuli urchile. Aburii care mocneau se înmulțiră. Cioburile reîncepură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
la drept vorbind, iubise el vreodată altfel decât sub imperiul spaimei? Tăcere, urmează sfaturile medicului, să te scufunzi în ascunzișul timpuriu al nopții. Căci s-a făcut noapte, o noapte goală, pustie ca o cameră părăsită, pe care-o străbate șuieratul strident al trenului gonind pe șine la doar trei sute de metri de-acolo. André ciulește urechile, tresare, dar nu, telefonul sună la vecin, agentul de asigurări insomniac. Ultima dată, Clara îi dăduse un telefon. Două, trei cuvinte, cu un glas
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
Dinu Flămând O voce mică „viața mănâncă viață” - își vorbea-n coșul pieptului cu vocea mică pe care spaima și-o găsește atunci când tace îi rămăsese zumzetul nopții-n urechi ca un șuierat de cuțite se trezise cu mila de sine în pumn - zdreanță din cămașa celui prins dar apoi scăpat pe dunga prăpastiei regretându-se deja spre a-și locui cu o neașteptată jubilație propria absență dar cum nu știa ce fel
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]
-
Omul cel tînăr și viguros în hainele sale diurne./ Și trupul său ca o arcă cînd gol intră noaptea în mare./ Chipul sau masca./ Osul sau vălul sau sîngele,/ surîsul sau emoția recunoașterii./ Șoapta sau strigătul bucuriei./ Veșmintele transparente sau șuieratul în somn,/ printre fantasme.// Deodată reflexele spectrale ale aceleiași Clipe,/ ale aceleiași pietre de cuarț ce-ți arde în palmă/ ca o inimă" (Un corp promis). Totuși poetul nu rămîne pasiv în fața acestui spectacol pe care și-l oferă sieși
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
clinul nopții timpul se^nclină în aplecare lină părăsind o clipă văzutul ascuns în orologii clopote prelungi străbătând vecernii șerpuiesc auzul ierbii tresărite spre alt răstimp Șarpe din tăria apei curgând dinspre adânc de sub pământ se-arată pe creasta unui șuierat șarpele cu două capete și șase ochi pășind iarba de timp răzleț asprită ferește călcâiul de mușcătura sfințeniei păgâne Pe gânduri stele mari și arzătoare călătorind din galilea ajung să cadă împăcate în mreaja tainelor pe gânduri pentru fiecare gând
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
mare iubire. - Te iubesc! Da! Te iubesc din tot sufletul! Acum ascunde-te degrabă, înainte să te zărească gărzile, viața mea! Tolui îi surâse fericit. Făcându-i o adâncă plecăciune, încălecase armăsarul său negru și chemându-și șoimul cu un șuierat strident, se îndepărtase dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi mătăsoase, prelingându-i
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil. Acesta
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
liniștit și izolat;pe ochi îi sunt puse două jumătăți de minge de ping-pong care nu deranjează fiind foarte ușoare și care permit trecerea unei luminozități ușoare;pe urechi un acoperământ care transmite așa-zisul ,,zgomot alb''un fel de șuierat ușor și regulat . După o perioadă de 15 minute este atinsă în general starea dorită:de pace și de totală liniște interioară,iar subiectul pare să fi devenit mai receptive la stimuli extrasenzoriali. În acest punct se pot începe experiențele
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
drag? Ceva parcă o ducea chiar acolo că pe un orb auzul: zgomotul de locomotivă în manevre...O, nu se poate, Doamne! Parcă nici nu era copilul ei: față livida, cearcăne mari, negre, pieptul care se ridică și cobora și șuieratul acesta năpraznic care nu mai înceta!Într-o parte atârnă o mască de oxigen nefolosita , iar brațul stâng purta în el o fărâma de viață artificială .Deasupra lui, suspendată , o pungă transparență susținută de un tub ce intră nemilos incarnea
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
de oxigen nefolosita , iar brațul stâng purta în el o fărâma de viață artificială .Deasupra lui, suspendată , o pungă transparență susținută de un tub ce intră nemilos incarnea copilului ei , în venele lui... A deschis ochii și abia auzit printre șuieraturi de neoprit, a spus: -Cât mai am până ajung înger? Mamei i-a alunecat cu greu, rostogolindu-se rușinata o lacrimă.Și-a șters-o repede să nu o vadă și i-a răspuns: -Te faci bine, mami, e faci
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
steiurilor. Degeaba copilul cu ai săi îi strigaseră să intre degrabă la adăpost, omul se făcuse zid în fața zăpezii ce-nainta! Îndemnul rămas fără urmare, pățiții anilor trecuți se-ascunseră în loc ferit, făcând cruci ocrotitoare înspre tânărul ce-și punea șuieratul împotriva tunetului rece. Mai apucaseră a vedea numai cum prima limbă de zăpadă îl înconjurase pe îndârjit, transformându-se pe clipă într-un cal alb. Neînfricatul îl și încălecase pornind în iureș la vale, urmat de alți zeci de armăsari
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
prin iarbă în noaptea de vară, stelele străluceau frumos pe bolta cerească, aceasta priveliște stelara în atâtea nopți de veghe îl îndemna pe Emil spre contemplare și visare erau momentele cele mai plăcute pentru el, undeva în depărtare se auzi șuieratul unui tren de marfă ce se apropia de București, era o noapte plăcută pentru a asculta o poveste din armată. Aveam cam două săptămâni de armată, mi se părea toată acea perioadă de instrucție foarte grea, de nesuportat anul ce
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
pișcături de urechi, de păr, mâzgăleli reciproce pe cărți și caiete, mă rog, tot arsenalul comportamental sâcâitor și enervant pentru un învățător. Domnul Arsu ne mai potolea elanul din când în când cu câte o privire de harpie și un șuierat scurt: - Mă! Pe loc ne prefăcea în statui, dar nu ne ținea mult starea asta de cumințenie forțată, iar ne apuca, iar privirea și... mă! Dar într-o zi, nu știu din ce motiv, preaplinul de energie ne inundase sufletele
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
CRIMELE MOZAICULUI Pentru Anna PROLOG San Giovanni d’Acri, zorii zilei de 28 mai 1291 Un șuierat străbătea văzduhul, ca și când toți șerpii pustiei șiar fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea să nu se mai sfârșească, Își reluă zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru câteva momente, huruitul prăbușirii, iar apoi Întreaga parte superioară a edificiului se nărui peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea porții. Un nor imens de praf se ridică, acoperind dărâmăturile, În vreme ce un al doilea proiectil cobora, cu șuieratul său infernal, dispărând sub stratul cenușiu. De această dată, nici o bubuitură nu Însoți sosirea pietroiului, ci doar un vuiet atenuat de moloz. Acum, În locul țintei nu se mai găseau decât vidul și devastarea provocate de prima lovitură. De partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nobilul se pregătea să adauge ceva, Însă glasul său fu Înăbușit de un sunet neașteptat. Cu o trosnitură, coca galerei se urnise, ridicată de valurile suitoare. Apoi, se lăsă din nou pe fund, scârțâind din toate Încheieturile. În momentul acela, șuieratul șarpelui se repetă, urmat, Într-o clipită, de bubuitura unei enorme coloane de apă și de mâl, la câteva brațe de flancul corăbiei. Valul dezlănțuit de izbitură scufundase zeci de refugiați, În mijlocul Înfricoșătoarelor urlete de panică, urnind Încă o dată chila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Împrejur. — Ce-i Înăuntru? strigă Încă o dată bărbatul de pe galeră. În jurul său, marinarii se apucaseră să facă pârghie cu vâslele pe fundul mării, Începând să Împingă ambarcațiunea spre larg. — Adevărul! mai avu timp să murmure tânărul, În vreme ce un al doilea șuierat străbătea văzduhul pe deasupra creștetului său. 1 Florența, 15 iunie 1300, pe la miezul nopții Umpluse mai multe coli de hârtie cu grafia lui subțire, În timp ce lumânarea se consuma pe masa de scris. Se scurseseră, probabil, câteva ceasuri bune de când Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
insulă a minții, Înconjurată de o mare clocotitoare de nimic, o mică stâncă pe o rută abandonată de orice corabie, părăsită până și de cântecul sirenelor. N-ar fi știut să spună de când dura acea tăcere deplină. Simțea În tâmple șuieratul surd al sângelui. Toate umorile se precipitau Înlăuntrul lui. Din când În când, i se părea că se găsește pe buza unei cascade uriașe care se prăvălea spre măruntaiele pământului. Era copleșit de bubuitul propriului său trup. Apoi, dindărătul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un psalm necunoscut, la care cei de față răspundeau, În antifon, mormăind niște fraze Într-o latină de neînțeles. Izbuti să descifreze doar o formulă, repetată de mai multe ori: „Mater salva nos!“, referitoare la un nume de neînțeles, aidoma șuieratului unui șarpe. Aruncă Încă o privire În jur. Era cu putință ca nimeni să nu fi obiectat la acele cuvinte? Nici o reacție, nici o deconcertare. Un cor abject ce continua să se prosterneze În mod mecanic, invocând neantul. Un singur bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cămilă, îl legă strâns de șa și, obligând animalul să se ridice în picioare, porni la drum ducându-l de dârlogi printre încâlcitele cărărui ale întunecatului masiv stâncos. După aproape o oră se opri, făcu animalul să îngenuncheze cu un șuierat scurt și, cu un pumnal ascuțit, tăie legăturile prizonierului și îi scoase năframa de pe ochi. Poți să pleci - spuse. Celălalt își miji brusc ochii, până se obișnui cu lumina puternică a amiezii, dar când își dădu seama că se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
porumbul s-a încălzit, l-am pus într-o farfurie, am pus ceva unt pe el, am luat niște pâine și am început să mănânc. Vântul șuiera în colțul bucătăriei și am auzit pinii lovindu-se unul de altul, scoțând șuieratul acela pe care-l fac ei mereu. Puteam deja să-mi imaginez dealul de dimineață, plin de ace de pin, de crengi mici și de frunze de la tufișuri. Cenușa o să fie fi acoperită cu chestii verzi de peste tot, iar animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]