146 matches
-
douăzeci și două de vorbe memorabile" nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau afirmații paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului original. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem." Cu alte cuvinte, existența discretă a unui sistem filosofic este cea care conferă autoritate filosofării fulgurante din
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
Pierre Richard observă că, deși ieșit din prăpastia baudelairiană, Arthur Rimbaud: „vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune s-o depășească și pentru asta să extragă din ea promisiunea de înălțare, încărcătura de viitor. Prin explozie, zbor, țâșnire, metamorfoză, laconism, revoltă, poetul încearcă să edifice o lume fără adâncime, un univers eliberat de origini și de nostalgie”. Ulterior, criticul francez își nuanțează reflecția, găsind că profunzimea este mereu de actualitate, căci numai ea poate fonda orizontalul. Nu insist
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
pretutindeni, ca într-un panteism pe care ea îl domină în mod absolut. înflăcăratul e un senzual (,noapte bună trupului tău drag", ,spune tălpilor picioarelor tale că le iubesc nesfârșit și mă prăpădesc de dorul lor"). Și iarăși câte o țâșnire aproape neașteptată: Mi-e dor de tine așa cum ți-e foame de pâine." Marin Preda scrisese Moromeții cu vreo cinci ani înainte, depozitase manuscrisul într-un sertar și nu mai voia să-l recitească, nu-i mai plăcea. Probabil, sub
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
repede!” Titlul lui Sorin Titel, atît de teoretic, a fost ani de zile o metodă de lucru pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricît de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture ca și mireasma unei flori, are țîșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surîs. Există o diferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
cultura dobîndită în cei șapte ani de studiu în Germania trece în drojdia unei limbi mustuoase. Cu umoarea belicoasă a unui spirit care cîrtește mereu, Pandrea e un cenestopat de factură superioară, un apucat care știe să scoată din indignări țîșniri stilistice și din revolte expresii cu savoare. Înzestrarea lui te trimite cu gîndul la suprema nedreptate pe care o presupune talentul în genere: e ca și cum senzațiile pe care le resimte îi sunt prelucrate de o glandă care secretă spontan fermenți
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
douăzeci și două de vorbe memorabile“ nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau formulări paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului originar. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem. Am putea deci spune că ne aflăm, cu Țuțea, în fața celui mai lapidar gânditor român. Un om
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de coapsa vînătorului, volbura cenzurată a sângelui pe care i-o întrevezi sub piele, totul urmat de țâșnirea către prepelița zburând razant cu miriștea, focul de pușcă și fuga la comanda „aport“ - iată un tablou menit să-ți rămână înrămat pe viață în ochii minții. Fiecare cadru are frumusețea ritualică, regulile și misterul lui, fie că se merge
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vertical de linii costale, formând serii de pilaștri mai eterici. Ferestrele erau în general de metal. Fiecare întretăiere de străzi forma o mică piață circulară, pătrată sau octogonală, cu un jet d'eau în mijloc, în așa fel încît toate țâșnirile se vedeau în perspectiva infinită, întrerupte de două mari statui ecvestre de bronz, care în concepția lui Ioanide trebuia să fie copii gigantice sau imitații după Alexandru cel Mare de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cadre de film derulate tot mai rapid, și nu mai erau doar opt, nu se mai terminau, și curând se contopiră într-o singură fantă ce urca-ntr-o spirală largă, un ghint în care mă-nșurubam urcând într-o țâșnire dementă. Iar deasupra capului meu nu mai era un simplu plafon văruit, cu deschizătura pentru viitoarele cabluri, ci o boltă de biserică, o cupolă pictată cu alegorii pestrițe și-ncîlcite, ce se ridica tot mai mult, ca o slavă cerească, pe măsură ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mi-a pus capul între picioarele lui și ne-a spus la toți să nu ridicăm capul. Dar eu tot l-am ridicat puțin și m-am uitat spre Timișoara. Se vedea cum arde, ca un ban de aur, cu țâșniri de foc și fum spre înalturi. Se cutremura pământul sub noi ca un câine uriaș care se scutură după ce a ieșit ud de apă și nămol dintro mlaștină. Câte o schijă rătăcită zbura pe deasupra capetelor noastre. Intrase frica în noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
debutul Anei Mărgineanu, Deșeuri, o montare decupată filmic, în care sprint-ul personajelor și suprapunerea lumilor lor erau excelent relaționate. Aici am inițiat, împreună cu Voicu Rădescu și Piersic jr., un program - Teatrul de Consum - care, chiar dacă incomplet, a făcut posibilă țâșnirea unor spectacole de bar substanțial diferite, fiecare însă cu o estetică clar cristalizată, mă gândesc doar la agitatorul Stop the Tempo, în regia Gianinei Cărbunariu sau la alveola comică - Kinky ZoOne, regizată de Afrim. Teatrul LUNI a bătătorit un climat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire a lui în privire, o alarmă a minții mele până în cele mai adânci și mai tăcute straturi, o țâșnire a sudoarei ca o aură galbenă explodată-n jurul corpului, o trezire atât de totală, de parcă aș fi băut un milion de cafele și fiecare celulă a mușchilor mei ar fi căpătat creier și ochi și ar fi devenit capabilă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
eu, de fapt, nu voiam să plec. Un sens, ca să ajungă la forma lui axială de idee, de idee care cuprinde viața și se lasă trăită de ea, cere criză, luptă, descoperirea obscurității întunericului și desprinderea din acesta ca o țâșnire violentă în afara lui: aceasta este irupția sensului sub forma ideii. Ideea țâșnește ca o ultimă înălțare de sens. Adică vine din rădăcini, de jos, și dacă nu are de unde se înălța, ea nu are nici sensul ridicării, nici pe cel
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în afara lui: aceasta este irupția sensului sub forma ideii. Ideea țâșnește ca o ultimă înălțare de sens. Adică vine din rădăcini, de jos, și dacă nu are de unde se înălța, ea nu are nici sensul ridicării, nici pe cel al țâșnirii, al ieșirii la lumină, al fructului care se arată fructificat de tot procesul prin care a trecut sămânța. Ceea ce este caracteristic pentru idee este că ea nu e singură. Zicem „lumea ideilor“ și nu „lumea ideii“. De fapt, trebuie să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fi zis Zscharnack, „trebuie să te apropii de crater...“ În 1959, cînd văzusem filmul lui Tazieff despre vulcani, așezat lîngă tata Într-o dimineață pe la unsprezece În timpul proiecției de presă - protestase Împotriva titlului, Întîlnirile cu diavolul, dat fiind că acele țîșniri de lavă topită, scrisese el În articol, ne dau mai curînd o idee asupra magnificenței divine - nu-mi dădusem seama că avea un crater În locul inimii. Vulcanul din Azore care ridica trîmbe Învîrtejite de apă, asta era dragostea lui pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de sânge, răni care nu pot fi închise și șiroaie de lacrimi care nu pot fi stăpânite. Aș avea o voluptate plină de groază să văd cum izbucnește, în armonia comodă și superficială de fiecare zi, un vulcan de sânge, țâșniri roșii ca focul și arzătoare ca deznădejdea, cum toate rănile ființei noastre s-ar deschide iremediabil pentru a face din noi o erupție sângeroasă. Numai atunci am pricepe și am aprecia avantajele singurătății, care ne face suferința atât de mută
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gât ca o pasăre, ceva care tot mai căuta să se zbată, să se strecoare, să zboare, zbateri, zbateri, din ce în ce mai încete. Până au chemat doctorul ea își pierduse conștiința, pulsul abia se mai simțea. Și-a dat sufletul odată cu prima țâșnire de sânge care ieșise pe acul seringii. În mână ținea un canaf de la bundă, unul mic, pufos, roșu-liliachiu. Telefonul îl primi într-o seară Sunt Adrian Pascu, începu. Numele îi era necunoscut dar, din primul moment, femeia știu cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și totuși am simțit, pentru prima oară, o căldură care mi-a dezvăluit un adevăr surprinzător, că apariția iubirii nu e un proces, e instantanee, așa cum cred că e clipa morții; că dragostea apare ca orice mare idee, fiind o țâșnire de undeva din întunericul nostru. Fără să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. Pe cine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în realitate. Următoarea sugestie a lui Craig era aceea de a ne imagina acest chip „în mișcare”, una controlată permanent de gândire. Buzele din portret vor fremăta atunci sub impulsul cerebral primit, lăsând să se producă „acea mișcare numită expresie: țâșnirea unei idei la fel de clare ca o linie trasă pe o foaie de hârtie sau ca un sunet în muzică”. Este de-a dreptul surprinzător să vedem cum Craig se sprijină aici, în această demonstrație privind arta expresivității actorului, pe rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
palme, Îl sărută.) ROSALIND: Nu pot, Amory. Nu mă pot lăsa zăvorâtă departe de copaci și flori, pitită Într-un apartament mititel, unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-ai urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O, scumpule, pleacă! Nu Înrăutăți lucrurile. Nu suport... AMORY (cu fața trasă și vocea Încordată): Îți dai seama ce spui? Mă alungi pentru totdeauna? Există pe undeva o deosebire Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În comparație cu burta, plete aproape cărunte, umeri lăsați, pieptul atârnând, alb ca brânza și sfârcurile Înconjurate de bubițe de grăsime, dintre care una era infectată. Începu să le stoarcă Între degetul mare și arătător, privindu-se În oglindă. Golirea lor și țâșnirea lichidului gălbui Îi trezea o plăcere vagă, impură și iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului. Iată că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
80, când, prins de o ploaie torențială, a observat felul în care curgea vălurit apa de-a lungul unei străzi abrupte din Wales. De atunci, William Pye a perfecționat până la desăvârșire jocul cu suprafețele lichide, curgerea, scurgerea, prelingerea și picurarea, țâșnirea, reflexia, forța și direcția. Dacă intri în studioul lui, ai impresia că te afli într-un atelier de inginerie mecanică. Peste tot, numai pompe, furtunuri, canale de scurgere și rezervoare, instalații care te duc cu gândul la opera unui om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
cu el altuia În cap. Își urmărise dușmanul cu calm, ridicase sticla și i-o trântise În creștet. Geamul se făcuse țăndări, nenumărate ciobulețe prin care se reflecta lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol. Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În depărtare, o voce aspră, instigatoare, la microfon, ba niște cântece
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Geniul: maximă deschidere a sensibilității și a intelectului pentru a evalua lumea, și pentru a primi dicteul în vederea transvaluării Ființei cât mai aproape de vecinătatea absolutului. Mecanismul dicteului Schematic, fenomenologia dicteului ni se pare că parcurge următorii timpi indisociabili: Viziunea: o țâșnire originară incontrolabilă, un văz insolit al ochiului interior ochiul transcendental receptând imaginea unei lumi superioare ontologic latentă în rezervele axiologice ale spiritului universal (vidul cuantic, un preaplin de potențialități, despre care vorbesc fizicienii), și care folosește pe poet ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]