364 matches
-
ani ai secolului XX. Aceste inventare întocmite în anii 1901, 1915 și 1922 surprind dincolo de graiul local folosit la începutul secolului și eforturile comunității de înnoire. „"Biserica e de lemn are boltitură de scânduri. Are 6 feresti. Ușile bisericei au țîțîni bune zar și cheie. Biserica peste tot e podită pre jos și acoperișul e bun și în stare bună preste tot edificiul. Lungimea edificiului e de 12 metri; ér lățimea de 6 metri. În altariu se află mésa altariului de
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
25 icóne, cari tóte au rame, ér sticlă numai unele. Se află o măsuță învelită cu 3 făscuse pre care stau o cruce de lemn, un sfecinic de aramă, una evangelie vechiă, două lavițe și o pixidă de lemn cu țîțîni și lăcată. În turnul bisericei sunt 2 clopote unul de 88 chlgr., ér altul de 78 chlgr. Se mai află o restingnire în Cemeteriul bisericei."” În inventarul din 23 Aprilie 1945, biserica este evaluată la 1000 pengö. Pentru biserica de
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
în cercuri din ce în ce mai largi și „tot mai domol“, când hangiului i se păru că aude „un cântec de trâmbițe ... militari desigur“. Ieșind afară, Stavrache „rămâne ca trăsnit“, recunoscând în căpitanul care conducea campania pe fratele mort, care scoase ușa din țâțâni și, „râzând cu hohot“, strigă: „- Gândeai c-am murit, neică?“ Apoi, căpitanul alergă să-l prindă pe hangiu, care, speriat, „se-ndârjește și-l strânge de gât, îl strânge din ce în ce mai tare“, iar chipul militarului se lumina din ce în ce mai mult, râdea zgomotos
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
lemn, pierdută de două secole din tradiția românească de a construi. Cele mai surprinzătoare aspecte arhaice se observă la forma acoperișului vechi și la trecerea spre partea sacră, în interior, dinaintea iconostasului. La această biserică nu au existat inițial nici țâțâni de fier, nici ferestre de sticlă, nici clopot, acestea fiind în vechime prea scumpe și de aceea înlocuite cu lemn. La toate acestea se pot adăuga arhitectura armonioasă și deosebit de sculpturală a construcției, pictura murală bine păstrată pe iconostas și
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
lopățelele de lemn ce blocau și deblocau fușteiul. În foaia ușii se văd urmele de la un mâner cu zăvor pe interior, ce era folosit pentru închiderea și deschiderea ușii când ușa nu era încuiată. Foaia ușii se mișca în două țâțâni separate de lemn. Cea de jos a fost îndepărtată fără rost în anul 2000, coada de jos a ușii sprijinindu-se astăzi direct de prag. Pe latura dinspre miazăzi s-a păstrat o fereastră frumos decorată cu funie, rozete și
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
plece, fete, fete, dar au adus colegi și au distrus tot ce se putea vinde, clanțele de la uși (erau frumoase, de!), feroneria de la ferestre, galeriile din lemn de nuc, ha, ha, ba chiar și uși întregi, au fost scoase din țâțâni și au fost declarate inexistente, cică "n-au fost de la început". Pe dosul celor de la șifoniere sau ale dulapurilor în perete își înscriseseră fetele programul de la cursuri, cu creion chimic, pe furnirul alb de paltin. Luni: de la opt la zece
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ce se inculcă sistematic în formarea omului care se confruntă mai mult cu imagini publicitare? spre ce este el manipulat să se orietenze și în interesul cui? pentru că seducția e certă. înainte ca lumea să-și iasă cu totul din țâțâni, trebuie reabilitată puterea cuvântului. Oamenii să comunice prin acest mijloc ce le-a fost dat numai lor. A vorbi coerent divulgă și o disciplină a gândirii, valoarea primejduită, dacă nu chiar pierdută. Deși specializarea strictă a dus la despărțirea retoricii
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
Părinții de vinerea, Dat fiind că deja cîntase la Glyndebourne, dovedind Că se poate prezenta că un tenore robusto acceptabil, Repeta balada lui Țoști pentru Părinți, Uvertura bombastica, larmoaianta acrobație vocală... Ce făcea să tremure și să răsune ferestrele-n țîțîni. Locuri sterpe cu ateliere-n ruină, nelocuite vreodată. Terenuri de golf cu stegulețe-n peluze ofilite - Defilau în goană, iar el repeta de zor pentru-acei Părinți, „Și cui îi pasă! Hai să fim serioși, Brownjohn, cui dracului îi pasă!” Obișnuia
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
Procedurile au fost puțin întârziate fiindcă tata a luat-o pe la ieșirea preplătită, când el nu plătise dinainte, așa că toate mașinile din spatele nostru au trebuit să dea înapoi ca să-i permită să părăsească rândul. Tata și-a ieșit nițel din țâțâni, la fel a făcut și un alt șofer, dar haideți să nu mai insistăm pe subiectul ăsta. După ce am ieșit pe șosea, o vreme am mers în tăcere. Era o situație foarte stranie. Mama stătea în spate cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
publica în limba cuțovlahă și în cea greacă. Românii o pricep pe deplin. Originea latină în adevăr e lesne de recunoscut în textul macedoromân și cuvintele culese din întîmplare, ca adunare, noștri, politici, sunt o dovadă; cât despre verb, această țâțână împrejurul căreia se 'nvîrtesc toate limbile, el e identic, în moduri, în timpi, în conjugări Rămâne acum cestiunea cultului și a școalelor. Fără îndoială că macedoromânii merg la biserici grece, unde și leturghia se face grecește, dar cuvântul e simplu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a urmat În aceeași prăpastie, șopti Dante. Să Încercăm mai degrabă să aflăm câte ceva despre corabie. Se uită În jur. În fundul cabinei, fixat de perete, era un scrin Întărit cu benzi de fier. Forțând cu vârful dăgii, smulse capacul din țâțâni. Înăuntru se afla un caiet Învelit În piele. Probabil jurnalul de bord. După o privire sumară, Îl vârî și pe el În traistă. Duhoarea descompunerii devenise insuportabilă. Fu cuprins de un atac de tuse violentă, În timp ce senzația de greață se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fusese găurit de loviturile săgeților. Între timp, reflecta neliniștit la ce era de făcut. Prin poarta larg deschisă a bisericii zări siluetele confuze ale altor oameni În mișcare. Se aruncă brusc Înainte, ajungând până la claustrul abației prin poarta smulsă din țâțâni. Purtat de propriul elan, se agăță de ușor, privind În jur. Ceilalți alergau și ei Într-acolo, acum că toată năuceala și debandada provocate de groaznica prăbușire Începeau să se risipească. Locul era Înțesat de soldați Înarmați, răspândiți În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
RONDELUL ELUDĂRII "Șo, pe corupție, români !" Puterea cere insistent Pe hoți să-i demascăm urgent, Ori indigeni, ori cei păgîni, Ce escrochează-n mod curent Și scot pe oameni din țîțîni... "Șo, pe corupție, români !" Puterea cere insistent. Cînd Garda prinde pe hapsîni, Mutăm problema-n Parlament Iar grangurii, ajunși stăpîni, Preiau în sens de-avertisment : "Șo, pe corupție, români !"
RONDELUL ELUD?RII by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84330_a_85655]
-
deschisă. Abia făcuse un pas către camionetă, scuturându-și de pe hanorac cioburile de sticlă, care-l făceau să strălucească, cînd Zero auzi o bubuitură ce cutremură asfaltul de sub tălpile sale, iar un fulger roșu lumină Întreaga piață. Grilajul smuls din țâțâni fu aruncat pe trotuar și, odată cu el, zburară afară bucăți de zid, pahare de carton, paie de plastic, tăvi de plastic, litere de plastic, casolete de plastic pentru mâncare de plastic - totul era din plastic acolo, Înăuntru, chiar și carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că visa doar, un coșmar recurent de care În cele din urmă se eliberase. Ceasul arăta 5.09. De-acum somnul Îi trecuse. Luă cartea de pe noptieră și străbătu Încăperea În vârful picioarelor. Când o deschise, ușa băii scârțâi din țâțâni. Își lipi fața de zăbrelele jaluzelei. Jos În parcare, sub bec, Antonio stătea În mașină. Era așezat pe locul șoferului, cu brațele pe volan și cu privirea ațintită În gol. Avocata ei Îi spusese că În lipsa altor delicte nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai semănau cu ei înșiși, cei dinainte; o nesiguranță le tăia ființa, presimțeau ceea ce nu îndrăzneau să-și spună, căci în comerț se simte și presimte pulsul adevărat al vieții, uraganul ce avea nu peste mult să le joace din țâțâni firmele de tablă, apoi - pe drept, pe nedrept - să le dea peste cap, nisipul mișcător pe care luneca, fără să se observe, îndeletnicirea lor de negustori... Timpul înșelător aproape că-și bătea joc de toate așezările, căci, deși totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nevastă, fiică și chiar pe mamă-sa, muta, nu era pe de-a-ntregul a lui. Cap de Șobolan se Încredința din ce În ce că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Jivinoiu-Directorul Îl impresionaseră peste măsură. Sărea de pe banca lui și se repezea spre cabina lui Ghiță care, prevăzător, știind ce-l așteaptă, se Încuiase Înăuntru. Slăbănogul izbea, turbat, cu piciorul În ușa care bubuia și dădea să sară din țâțâni. Îi striga celui ascuns dincolo de ea că nu e decât un nenorocit de Avogadro, o huilă, un lignit, un antracit, un Mendeelev, un protozoar și o euglenă, un mojar și o retortă, o alveolă pulmonară și un colon Împuțit - adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
totalitarisme, un nou Ev Mediu în care abundă masacrele și uzurpările, vânătorile de vrăjitoare și arderile pe rug, ignoranța și nebunia. Câteva poeme de dragoste nu trebuie să înșele, pentru că nici măcar acestea nu fardează realitatea atroce și timpul ieșit din țâțâni: „Ziua în care descoperi/ nesfârșita bunătate a morții/ și valul de sânge începe să inunde o parte a lumii./ O, tinerii morți știu desigur mai mult./ Sub pielea de trandafir se află răspunsuri./ Amintește-ți:/ pe o plajă murdară,/ trupul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
zeii toți și-au pus pecetea/ S-arate lumii-un om într-adevăr/."207 Uciderea unei asemenea ființe investite cu puteri divine nu poate să aducă decât nenorociri și chiar semne apocaliptice. De aceea, pentru prinț "...vremurile-s scoase din țâțâni". Însă oribilul asasinat din incipitul piesei deschide perspectiva unor reinvestiri biblice. Fostul rege obișnuia să se odihnească în grădina castelului din Elsinore, iar asasinatul săvârșit de fratele său, Claudius, întinează acest topos mirific. Arhetipul Grădinii paradisiace devastate e concludent, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aranjat. Așa l-am găsit și eu pe papa fără nici o osteneală. DOMNUL KOVACIC: Da, da, de fapt eu sunt în realitate un om tare egoist, anume un socialist lucid, pentru că societatea omenească trebuie că este cea mai scoasă din țâțâni față de oameni; dar asta cu mama era un plan absolut sigur, în care socialismul nu ar fi putut să aibă nici o influență împotriva firii, și în care pe deasupra mama, ca fecioară în mișcarea catolică a tineretului și-ar fi putut
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Rolfi Rahat de câine uitat, (câinele mârâie furios și se smucește în lanț) Că fiecare câine trebe că se numește Rolfi Chiar și când poate să scuipe din el pui. (mai cosește un pic) Am să-i înghit căpățâna din țâțâni mușcătorului ăstuia Un câine primește de toate Și eu Botdejigodie Sunt un nimic în război Un de Unulsingur agățat de un guler (mai cosește un pic) Formula unică e peste tot Ea este mereu totul într-o unică formă Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
folosite pentru necesități locale (C. Martiniuc, 1959). T3-Terasa de 30-35 m altitudine relativă nu apare bine exprimată în morfologie. Forajele executate în căteva puncte (Cotnari Ceplenița) din zona cercetată au scos în evidență trepte aluvionare îngropate sub glacisul care parazitează țâțâna terasei de 20-30 m, cu orizonturi de nisipuri și pietrișuri, formate din gresii, cuarțite, marne dure, întâlnite și astăzi în cornișa de pe flancul vestic al Dealului Cireșului, la extremitatea nordică a Dealului Baban și Dealului lui Baltă precum și în Dealul
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
al Consiliului Ziariștilor (1988), Premiul unic pentru proză scurtă al revistei „Familia” (1994), Premiul pentru traduceri al Asociației Scriitorilor din București (1997). A colaborat la „Familia”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Trăind într-o epocă „ieșită din țâțâni”, străin de compromis și imun la ademenirea gloriei efemere, C., poet prin excelență, a ales să-și „spună” poeziile prietenilor, iar de scris, le-a scris pe ale altora, dedicându-se traducerii. Așa se face că volumele apărute începând cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]