124 matches
-
suntem florile grădiniței, deci noi toți la un loc suntem grădinița și să nu mă mai tângui după așa ceva, că acasă am destulă grădină să mă zbengui în ea cât poftesc. — Țâfnoasa ma, o îmbrățișează Cezar. De mică îți sărea țâfna. Parcă tu n-ai avut cusururi. — Eu mă speriam și speriam și pe alții. — Cum? — Pentru că suntem la momentul amintirilor, îmi aduc aminte ce frică am tras când m-a dus tata prima dată la cinematograf. — Te-o fi dus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vroiau, adică, să se vâre acolo unde și ție locul îți este prea strâmt. În adâncul tău, să te sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu țâfna lor, cu amorurile trecute, pe care le poartă în taină, răzbunându-se instinctiv pentru nereușitele de dinainte. Nu pricep nimic, tot mai convinse că înțeleg totul. Amuzante, detestabile, te-ai folosit de ele. S-au folosit de tine. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
i se mai spunea, mai puțin periculos, totuși, decât tăcutul și aparent tolerantul Gică Teodosiu, Grasul. Ambii treceau, senioriali, pe lângă frumușica Gina. Nu fiindcă nu le-ar fi plăcut sau că i-ar fi reproșat ceva. Nu, doar așa, din țâfnă mică, de colivie. „Ai grijă, când coboară ăia de la 218, mă chemi. Apartamentul 33 mi-l ții rezervat până la trei. La 105 nu intră nimeni, nici pentru curățenie. Când vine Olimpia cu pungile de cafea și cartușele de Kent, pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chiar nu putea să mai rabde până ce răsare soarele, cel puțin? strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i plăcea deloc să fie văzut în pijamale. Lasă-mă să dorm! Vorbim când se face dimineață, mai adăugă el plin de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit din mână, rămânând proțăpit lângă pat, fără să țină seama de protestele lui. Acum câteva ceasuri te vedeai multimilionar în dolari, spuse el indiferent. Ce se întâmplă cu tine, te-ai răzgândit? Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doar zvonuri. Ar trebui să intrăm În capetele din glugi. Ei se măcelăresc unii pe alții, Însă afară nu transpiră nimic, de parcă Îndărătul zidurilor lor ar mai fi Încă Francisc și surioara Sărăcia... Altceva nu știa. Dante Îl concedie cu țâfnă, enervat de impertinența lui. Repertoriul acela de fraze gata făcute pe seama călugărilor Îl deranja. Numai cine, asemenea lui, Îi frecventase cu asiduitate le putea cunoaște până la capăt perfidiile și virtuțile. Virtuți puține, perfidii nenumărate. Bargello abia ieșise când străjerul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jidani, ci numai evrei.” Se despărțea de un loc În care Își trăise toată viața. Și de câțiva prieteni pe care Îi bănuia undeva În preajmă. Ei nu plecau nicăieri. Nici măcar În concediu. Cum o să plece? Se mira Gheretă cu țâfnă. La etatea lui? Să moară printre străini și să Îl Îngroape fără caracterizare? Unii nu vor să plece, iar alții n-au unde. De ăștia e cu siguranță greu, Își zise Cain. Chipul i se lumină căci un gând bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mi-a aruncat o căutătură piezișă. Vroia să vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi s-a hotărât să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit că la prima supărare va prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătându-mă. Reproșurile amorțiseră undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înalt de un metru douăzeci, explodează și cîte-o piesă de teatru de Caragiale, Racine sau Goldoni, jucată de maimuțe și câini. O pală de vânt și afișele senzaționaliste se dezlipesc la ambele colțuri de sus, se înfășoară în jurul propriei lor țâfne și pică. Atelierele de ceramică "Frofrony" își mai vând marfa în două-trei magazine excentrice, de peste hotare, și astfel plutesc. Curând însă iau apă. Într-un cadru festiv, dintr-un smocking impecabil, închiriat laolaltă cu sala de bal, domnul Ninel se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
este unul dintre acele produse încă provizorii, dar din ce în ce mai stabile, pe drumul modernizării învățămîntului nostru și alinierii sale la standardele de calitate din „țările civilizate”. Adică un amestec de traducere trunchiată și imaginație învolburată, propus lumii universitare cu doza de țîfnă necesară pentru a se impune ca ceva serios și „în conformitate cu normele internaționale”. Așa să fie... Doar că ultimul lucru pe care îl are în vedere această fișă de autoevaluare este ce face profesorul la cursuri, dacă îi e drag de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Am fi poate mai virtuoși, dacă bârfa nu ar fi atât de voluptoasă. Dintre necuvântătoare, tăcerea vinovată este cea mai crudă. Nu reziști pe dinăuntru, nefardat pe dinafară. Fără câteva vicii și tabieturi, talentul parcă nu e rotund. Impostorul are țâfnă, nu argumente. Când nu mai fac față altor vicii, unii se apucă de scris. Multe dintre marile spirite nu s - au întâlnit cu laude decât în propriile necroloage. Norocul fumătorilor : pe ei canibalii îi fac pastramă. Fustițele tinerelor secretare încep
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde venea nenea Jănel? a întrebat un gospodar de la o masă vecină. De ce nu ai răbdare? Așteaptă, că am să vă spun. Toate la rândul lor - a răspuns Pâcu, cam cu țâfnă. Tocmai atunci, dinspre cuhne a intrat Măriuța crâșmărița, cu un chersân învârfonat cu plăcinte poale-n brâu aburinde, iar din urmă o seconda Costache crâșmarul, cu o oală burduhoasă plină cu vin răcoros. La vederea acestora, s-a auzit murmurul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sigur!” „El cântă pe gardul ista pentru că îi mai puțin înalt ca celelalte și se urcă ușor, că s-o cam îngrășat, bătu-l-ar norocul” - i-am spus eu babei. „Eu așa știu și pace” - o răspuns baba cu țâfnă. „Bine, Catincă. Am să am grijă. Luăm fiecare câte un țol, ca să acoperim sacii dacă plouă, și gata.” De asta ai spus tu aseară să luăm țolul? Eu, să fi fost în locul tău, de mult faceam borș cocoșul - și-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a întrebat moș Dumitru. După oala ceea în care de obicei se găsea vin... Ce fel de botez îi aista? Cu gâtul uscat ca iasca? Am trăit s-o văd și pe asta. Că smintiți am văzut - a grăit cu țâfnă prefăcută Pâcu, privind semnificativ la moș Dumitru. Să știți voi, aiștia botezații, că Pâcu are dreptate. Unde s-o mai văzut botez fără udătură? i-a sărit în ajutor moș Dumitru. Costache! Umple și tu oala ceea cu vin din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
n-oi răbda să mă rușineze dânsul pe mine în fata satului, parc-aș fi cârpa lui... ― Apoi gură mare ca a ta mai rar, măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai tu ești om în sat!... Stai, băiete, că ești tinerel! Lasă-ne și pe noi să trăim și să mai spunem câte o vorbă așezată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Istorie. Venea, de asemenea, din acea mistică a Rațiunii pe care numai Franța o poate declanșa și întreține, iar semnul scepticismului responsabil iradiază încă din opera sa, dominată de aforism, de fragment cizelat și de sclipirea morală, memorabilă. Printre altele, țâfna sa amăruie și strălucitoare, retragerea sa aparentă de pe scena mondenă a lumii pariziene în minuscula mansardă din piața Odéon (în care a stat toată viața cu o chirie insignifiantă, beneficiind de stabilitatea legislativă franceză care i-a garantat contractul negociat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aceste extreme, deci, și Dan Petrașincu. Căci după această dată, i-am Întâlnit doar de două trei ori semnătura În presă, deși am parcurs-o până În 1954; va fi rămas definitiv În acea Italie „a dezorientării și umilinței scriitorilor, a țâfnei și cinismului aritmeticii afaceriste” despre care pomenește În scrisoare, unde un Alberto Moravia deși tradus În câteva limbi de circulație internațională, agoniza În fața nepăsării și exploatării editorului; căci acolo „e o cultură de Babylon”, acolo „n-ai norocul să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Întreaga mișcare literară. Ai să mă crezi, dragă prietene? Mi s-a părut că mă Întorc la lumea pe care o trăisem la Începuturile carierei mele de aici, lumea dezorientării și a umilinței scriitorilor, pe de o parte, și a țâfnei, a cinismului și a aritmeticii afaceriste, pe de altă parte, a editurilor! În prima zi când m-am Înfățișat la Alberto Moravia - scriitor, după cum știi, cu destul renume - aveam la mine ultimul roman tipărit În România, Timpuri Împlinite. L-am
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe umăr, nu se cuvine, crăpa-ți-ar ochii, să înjuri cînd ții o predică! Nu în felul ăsta se cuvine să-i convertești pe păcătoși! Ă Cine? A... Păi, n-aveți decît să le predicați singur, zise bucătarul, cu țîfnă întorcîndu-se, să plece. Ă Nu, bucătare, continuă, continuă! - Bine... Dragi semeni... Ă Excelent! exclamă Stubb, aprobator. încearcă să-i măgulești, așa, bună idee! Drept care, moș Țigău își continuă predica: Ă Deși sînteți niște rechini, foarte lacomi din fire, eu totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Biftec ăl mai bine gătit, din care-am gustat eu vreodată. Zemos! Foarte zemos! Ă Bucătare, spuse Stubb, pregătindu-se de un nou atac - faci parte din vreo biserică? Ă Am trecut o dată prin fața unei biserici, la Cape Town, răspunse cu țîfnă bătrînul. Ă Dacă zici c-ai trecut o dată în viața ta prin fața unei sfinte biserici din Cape Town, ai auzit desigur vorbele preotului care se adresa enoriașilor săi, numindu-i „dragi semeni“, nu-i așa, bucătare? Și totuși vii la mine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clasicitate indestructibilă ca Teatrul Național încă un fund. Au intrat în perimetrul unor curți ale memoriei veșnice și au... inovat pînă la desfigurare, făcînd ca fostele locuri încîntătoare să semene cu ogrăzile unor cazărmi. Ce-și închipuie acești... inovatori, în țîfna lor parvenită, că boierii nu știau ce-i frumosul destinat veșniciei? Ignoranța lor ne interesează doar în măsura în care continuă să primejduiască imaginea unui oraș unic, prea puțin apărat de elanul resentimentarilor. În rest, Dumnezeu cu mila! Ce altceva e tolerarea, de către
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rîndașilor care au pus mîna pe putere, codul manierelor de țoapă ale celor două curți roșii care s-au perindat după alungarea Regelui, a lui Dej și a lui Ceaușescu, teroarea și dezmățul, ignoranța și impostura, gîlceava de iatac și țîfna republicană, turnătoria și bălăcăreala, ascunse deci cu strășnicie kaghebistă atîta amar de ani, iată-le acum răbufnind pe față, fără jenă și menajamente, insalubru, moștenitorii rîndașilor spurcîndu-se ca la ușa cortului și, vai, arătîndu-ne lumii cum nici în visele noastre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Turnu Severin, Clujul Cluj. Acum, crezînd noi că după '89..., pentru cel mai limbut comentator sportiv ca și pentru cel mai curățel ministru, Turnu Severin e tot Drobeta Turnu Severin, iar Clujul tot Cluj-Napoca. Ce teribil a prins, și-aici, țîfna protocronist-comunistă! Văd o fotografie, unghi neștiut, cu statuia lui Lenin urmînd să fie dată jos, în '90, de pe soclul din Piața Scînteii și tresar mirat ca și cum aș fi uitat euforia sublim-nebună de-atunci. Și chiar, cumva, am uitat-o. Cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]