192 matches
-
fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori În scoarță de copac; vântul Încetase să bată și văzduhul Încremenise; izvoarele lunecau la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără bolboroseli ori clipocituri; până și Dunărea, povestea unul care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a criminalului. Era Într-o zi de august, chiar cu puțin Înainte de apelul de seară - moment solemn, căci În timpul războaielor aceste apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi Întrebat cineva, să răspundă cum ajunsese acolo ori de ce. Însă nici pe el nu-l munceau nedumeriri de felul ălora. Sta liniștit pe marginea Eleșteului, singur, departe de lume, și se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în întuneric și medită la modurile în care s-ar putea instrui, în așa fel încât să devină ceea ce, în mod clar, acum nu era. Până când adormi, se hotărâse deja să încerce imposibilul. La șapte dimineața alarma ceasului porni să țârâie. Wilt se ridică, intră în baie și se uită lung la el însuși în oglindă. Era un bărbat dur, un bărbat fără sentimente. Dur, metodic, calculat și cu sânge rece. Un bărbat care nu face greșeli. Coborî la parter, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
reluare... Până să rememorez episodul ajunsesem la barul fără firmă luminoasă, pe care, nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade pe mesele de lemn și o muzică țârâie din stație. Zenaida m-a abandonat imediat în dreptul barului, unde un băiat deșirat, cu un maieu pus parcă de-a dreptul pe oase, șomează. Mâncare, ceva? Se uită la mine ca la un marțian. Ce mâncare, tată, aici ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu mai mult interes pentru fiecare dintre momentele zilei, începând cu cafeaua-și-țigara de dimineață care nu mai erau o manifestare nervoasă, ci adevărată plăcere mic-burgheză. La birou, un fenomen ciudat, computerul începuse să mă inhibe. În camera femeilor de serviciu țârâie de pe un CD muzica veșnicelor manele, pe care altă dată n-o percep; una dintre femeile de serviciu angajate mai nou, probabil țigancă, dar nurlie, cu teul mai mare ca ea, iese potrivindu-și pasul pe acorduri - așa-s acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ploi, verdeața alburie, pânza roșie, atârnând moale, Încremenită pe zidul striat cenușiu de poluare și ploi. Există și o altă ambianță sonoră, altfel de zgomote... Pentru că și liniștea de acolo e alta. Deși parcă tot timpul țiuia, parcă tot timpul țârâia ceva... Surprinde mimica persiflantă a Christei și Îi oprește prompt replica, zâmbind bonom-curtenitor: — Știu, draga mea, știu ce vrei să spui: că țiuitul acela continuu trebuie să fi venit de la oscilațiile mele de tensiune! Poate! Vezi că nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
șoaptă, pe urmă din ce În ce mai tare. Atunci m-am gândit că, dacă se va crea o anumită dezordine, s-ar putea să avem neplăceri - și eu, și ei, cu toții... * Înainte să Îl vadă, l-a auzit. Un zgomot mic, ca un țârâit În pietrișul aleii. Și acum, Christa l-a și zărit: un ghem cenușiu care se rostogolește peste straturile viu colorate. Tot mai mic, tot mai departe. —Un iepure, Traian! Nu, acolo, la dreapta, am spus! Lângă statuia cerbului! La dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a memoriei, încercând să lege imaginea lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de o întâmplare pe care nu și-o mai amintea. Gândul i se împleticea printre mesele terasei și se înălța peste parcul cufundat în beznă și-n țârâit de greieri și peste bulevardul Titan din stânga, trasat de luminile lunecânde ale farurilor mașinilor. Fețele celor de la mese păreau să se întoarcă și să se aplece, ferindu-se din calea gândului său care se dizolva, totodată, în lumina neoanelor dimpreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
avea crăpături, semăna cu fețele celor din clasele mari, pe care ieșeau coșuri și se spărgeau. Dacă o altă mașină venea către noi, trebuia să ne apropiem de marginea drumului și să ne oprim pentru câteva clipe. Atunci auzeam greierii țârâind pe câmp. Mergeam în coloană. Din timp în timp, unii o luau înainte și, trecând pe lângă cei mai înceți, lăsau în jos geamul mașinii și făceau haz de ei. Apoi am cotit-o la stânga. Poarta stătea larg deschisă, eram așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi ceva despre America.” Mergeam alături, mână în mână, iar mâna pe care o țineam într-a mea nu era aceea a tatei, ca odinioară la Veneția. Sau la Roma. Sau la New York. Și mă simțeam bine. Se aud greierii țârâind și mama îmi spune să nu cobor din mașină, fiindcă nu știe dacă e voie. Noi transpirăm, mama și cu mine, iar tata a plecat de câteva minute. A oprit mașina în parcarea vămii și ne-a spus că merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Michelle etc. Ne simțeam amândouă extraordinar. Apoi am stins luminile, ne-am dezbrăcat și ne-am băgat în pat. Era o noapte extrem de călduroasă și cu toate că am deschis larg toate ferestrele, nu simțeam nici măcar o adiere. Se auzeau doar insectele țârâind, iar mirosul florilor de câmp inunda toată camera. Naoko a început, brusc, să vorbească despre tine, despre seara când te-ai culcat cu ea. Mi-a dat și cele mai mici detalii: cum ai dezbrăcat-o, cum ai atins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor au eructat - și poate chiar În noaptea aceea aveau să eructeze din nou - flăcări, vapori, șuierături sau aveau să zbârnâie nepăsătoare ca niște zmee, să țârâie ca greierii, printre arătările acelea scheletice cu o pură funcționalitate abstractă, automate capabile să strivească, să reteze, să mute din loc, să rupă, să facă bucăți, să accelereze, să Împiedice, că Înghită cu pocnete, să sughită din cilindri, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mult, însă. Puțină destindere nu face gaură-n cer. Cu un clic deschise game-ul de strategy. Subiect: invadarea Seul-ului de către către comuniștii coreeni din nord. Mișcări de trupe, tunuri, tancuri, execuții sângeroase. Trecuse la al doilea nivel când țârâi mobilul. Alarma de la reminder: era aniversarea nevesti-sii, Sabina, zisă Saab. Trebuia să-i scrie ceva; dar ce? Și ea-i scrisese ceva de ziua lui. S-o sune direct? n-avea rost: era plecată cu firma ei la un event
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chiar înseamnă ceva. O altă concluzie posibilă ar fi că specia numită profesor s-a transformat lent și ireversibil în specia numită meditator cu metode moderne. Închid televizorul cu lehamite. În cameră e beznă. Pe fereastra deschisă se aud greierii țârâind de zor. Deși e octombrie, vremea se menține frumoasă. Mă gândesc că nu m-am mai rugat de un secol. Nici nu mai știu ce să-i cer lui Dumnezeu. Mă las în voia vieții ca o mașină al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de noroi, pe manșeta de la pantaloni, două fotolii de răchită, puse față în față sub nuc, aleile pe care Sophie le-a inundat cu apă, udându-și fără rost trandafirii la o oră la care s-a auzit un inexplicabil țârâit de sonerie ? !... Ce confuzie ! Altceva își dorise decât această vânătoare de vorbe, altceva, un cât de mic amănunt concret, el îi stă sub ochi, tot atât de incert, însă întunecându-i de-acum toată seara - indiferent dacă va pleca, indiferent dacă va
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un bujor, ca o mireasă din comuna Prisaca? Acum ne vezi? Iar eu strig, brusc, fluturînd mîna deasupra capului: La revedere, domnule locotenent Soare, ne-a făcut plăcere să vă cunoaștem! Început fierbinte și prăfuit de septembrie, ora douăsprezece, greierii țîrÎie uscat. Pe poarta de aur care nu e de aur, e de fier și vopseaua verde s-a scorojit pe alocuri... pe poarta de fier nu scrie nimic cu litere din miere laminată. E doar o futută de poartă. Trecem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așteaptă să găsească pe cineva în greșeală.) Mă plimbam fără astâmpăr prin odaie, ca un leu în cușcă, fumând țigară după țigară. Îmi ascuțeam atenția ca să aud soneria sau pașii ei apropiindu-se. De câteva ori mi se păru că țârâie soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu venise cumva. ― N-a sunat nimeni, conașule. ― Du-te și vezi, îi strigam, am auzit că a sunat. Degeaba. Nu era nimeni. Grija sporea, legată direct de minutarele ceasului care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
S-a retras reghimentul, a zis unul, și noi am rămas aici. - Ba, pe toți i-a încunjurat. - Ce ne facem, măi cutare ? - Așteptăm, zice el. Deodată, dintr-un lan, începură a se prelinge, una câte una, umbre. Din burniță țârâia mereu. - Ce facem, măi Vasî ? am zis eu în șoaptă. Vasî, de colo : - Am scăpat de grijă. Ne predăm. Atunci ne-am sculat toți patru cu mânile în sus. Umbrele sau oprit și ele. - Bre, Coca, zice deodată unul. N-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să dispară în mijlocul preriei, să se elibereze de tot - planează sus, unde n-o poate atinge. Un râs întretăiat vine de prea aproape - ceva străin de corul din zori de pe Platte. Un țârâit de greieri, cu câteva luni prea devreme. Țârâie iar, din haina lui, aruncată la picioare. Se uită la ea, năuc. Expresia ei îi spune: telefonul tău. Bâjbâie ca să găsească buzunarul ce ascunde aparatul. Se uită la numărul de pe ecran, pentru prima oară în viața lui. Închide telefonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bolnav lăcrima. Vocea ― "un bărbat tînăr" își zise Melania Lupu ― se interesă: ― Casa Crîșmaru? ― Da, răspunse bătrâna fără să clipească. Familia Miga. ― Oh, iertați-mă, am greșit numărul. Legătura se întrerupse. Melania își lipi mai tare receptorul de ureche. Tonul țârâia neîntrerupt. Se uită la Scarlat continuând să vorbească în microfon: ― Bineînțeles, duduie, am să-i comunic negreșit. Bună seara. Închise. ― Cine a fost? întrebă căruntul. ― O domnișoară. Doamne, ce voci aspre au fetele de azi! ― Ce-a vrut? ― N-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mână Ca pe-o turmă, sus, pe cer. Cum începe să vorbească Și nasul prinde să-i crească. Fie mică, fie mare, Toată lumea-i în picioare, Prinsă-n animație, Și-și găsește fiecare Câte-o ocupație. De ieșire sau intrare, Țârâie nevoie mare, Mai ceva decât un greier, Până ce îți intră-n creier. Îngustă și mititea, Trec oițele prin ea Dimineața și-n amurg, Când ciobanii le și mulg. Parcă e un colier Care-a fost montat pe roți Și ne
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu și cântec de lăcuste. În soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de mac. La ureche-i țârâie un greier. GÎNDURILE UNUI MORT De mîna-aș prinde timpul ca să-i pipăi pulsul rar de clipe. Ce-o fi acum pe pămînt? Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri și din stupii mei mai zboară roiuri de albine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
brațe, aș fi vrut să-i spun să nu mai fie tristă, că nu-i nici o problemă, dar nu puteam să scot o vorbă, nu puteam nici să deschid gura, și atunci, pe neașteptate, soneria de la intrare a început să țârâie lung și insistent, cineva apăsa puternic butonul, o dată, de două, de trei ori, și atunci am simțit cum mama îmi dă drumul, trupul i se răcise pe de-a-ntregul, și atunci i-am dat și eu drumul, spunându-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
foarte grele. — Mama ta e extraordinară, zic într-un final. — Îhâm. Las sticla jos și mă rostogolesc pe iarbă, cu ochii la cer. Simt mirosul pământului de sub capul meu și firele de iarbă lângă urechile mele și aud un greiere țârâind în apropiere. M-am schimbat. O simt cu toată ființa. Mă simt... mai liniștită. — Cine ai vrea să fii ? spun, răsucind un fir de iarbă în jurul degetului. Dacă ai putea să fugi în lumea largă. Și să devii cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]