203 matches
-
și mai aveți tupeul să veniți aici să vă scoatem noi basma curată! Nu se mai poate. Nu se mai poate! Tovarășul Lascu se liniști, vorbea acum iar calm. S-a așezat la locul său tocmai în clipa în care țârâi din nou telefonul - de data asta, convorbirea se lungi, părea că nu se mai sfârșește. Magdalena nici nu mai îndrăznea să se miște. Aștepta, aștepta și aștepta. Aștepta să se termine convorbirea telefonică. Apoi, pe măsură ce aceasta se prelungea, aștepta să
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
Păianjeni dulci și putrezi zvîcneau în preajma lor. Și străveziu de crude și de primejdioase Țîșneau florile-n aer din carnea morților. Omizile în fructe mișcau sîmburii grei. Se prelingea o rîmă pe ceafa lui, bălană... Greieri răscopți de cîntec îi țîrîiau în rană Și îl mînjeau copacii, blajini și surzi, cu clei. Ce-adînci îi erau ochii de-adolescent, deschiși... Cu sînii prinși în palme se aplecau să-l vadă Căpșunele... și-alături vîrtejuri de zăpadă Rupeau din prospețimea subțirilor narciși. Pe
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă și selectivă, nu riști să nimerești printre idioți”. Flatat și mândru, mă și comparam cu Whitman, auzeam deja iarba crescând printre litere și țârâit de greieri sub stele mari. Apoi vocea tunătoare a Omului, mușchii lui vânjoși, sângele lui aprins, vuind peste continentele supuse. Numai că astăzi, despăturind contractul, Mi s-a părut că citesc, scris cu roșu, sub „S.R.L. Pământ”, că se semnează
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
adormeam greu. În patul uriaș, din lemn de nuc, pe salteaua tare, învelit în plapuma de mătase, stăteam aidoma unei perle strălucitoare în cochilia sa și mă gândeam la câte-n lună și-n stele. Ascultam în fiecare seară greierii țârâind și mă treceau fiorii ("E semn rău să auzi greierii, îmi spunea mama-mare, moare cineva!"), ba chiar m-apuca tremuriciul. Apoi, oricât îmi dădeam silința să nu se-ntâmple astfel, mintea îmi ajungea și se oprea la același subiect - gaura
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
roată, Se pierde șerpuirea potecii într-un lan, Și sub boltirea verde a codrului, oltean Chilim aștern arinii în zilele de zloată. Cărările înguste zadarnic le cutreier! Străine îmi sunt astăzi sau eu le sunt străin? Dar neschimbat prieten un țîrîit de greier, Același ca și-atunci, în clipe de tăcere Reînflorind visarea cu roze efemere, Îmi sîngerează pieptul cu veșnicul său spin”. Piatra de hotar a debutului mi se pare elocventă. În tonalități împrumutate încă lui Dimitrie Anghel, dar mai
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
gîndi ea. Însă vidul cumplit pe care-l anunța sfîrșitul după-amiezii o lega fără speranță de această întîlnire: după ora la coafor, absolut nimic! Privi pe furiș și cu un aer de reproș telefonul, cînd iată că acesta începu să țîrîie timid, fiind pe dată oprit, sunet care făcu să apese dureros peste inima deja goală a Barbarei toată liniștea de moarte a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse dezgustată privirea de la locul unde zăcea telefonul, ca
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
destul de repede/ sau epoca noastră/ a devenit destul de puternică/ un alt univers și-a luat locul în istorie/ automobilele învinețesc strada/ dar nici în halul ăsta în locul/ buruienilor panica schimbătoarelor de viteze/ încât un șir de plopi cu frunzele murdare/ țârâind ca soneriile telefoanelor,/ deși la distanțe egale, par o absurditate/ și dacă n-ar fi parcul din apropiere/ - află, eminovici ! -/ i-am reteza pe toți/ bucurându-se de o atât de mare biruință.” Încă o dată, nu e un reproș, e
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau, găinile nu cotcodăceau, rațele nu măcăiau. în marginea satului erau două lacuri. Se duse seara pe malul lor, să asculte broaștele. Dar broaștele nu orăcăiau. Iar greierii nu țârâiau, deși era mijlocul verii. în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-un târziu, desluși un
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai țârâiau. Dar câinii împărțeau cu stăpânii casa și masa, iar celelalte animale trăiau în mari colectivități igienice și insonore. Tăcerea începu să-l împresoare și aici. Deși... Deși, noaptea, când toate obloanele se închideau, pleca să se plimbe pe ulițele vechi
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
metri mai încolo. Albert i-a înmânat călăuzei medalionul cu smarald moștenit de la bunica lui și s-au despărțit. Sârbul a făcut cale întoarsă, dispărând în lanul de porumb. Au rămas ei doi. Le era frică. S-a auzit un țârâit de greier: era asurzitor și cumplit. Imediat s-a auzit un guguștiuc: și sunetul acesta era amenințător. Apoi s-a instalat liniștea apăsătoare, ca o lespede de mormânt ce ți se fixează pe piept, te acoperă pentru totdeauna. Până la căsuța
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
cu flori de cireș în livadă ninge cu arome savante din ceruri bate un vânt de poeme ratate se-nvârt morișcă florile de tei miresme domolesc vieți agitate menta plutește în aer învolbură iubirea fără cruțare țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în forme ciudate de scară parfumul desfăcut în văzduh împrăștie teama acele
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
S-a retras reghimentul, a zis unul, și noi am rămas aici. - Ba, pe toți i-a încunjurat. - Ce ne facem, măi cutare ? - Așteptăm, zice el. Deodată, dintr-un lan, începură a se prelinge, una câte una, umbre. Din burniță țârâia mereu. - Ce facem, măi Vasî ? am zis eu în șoaptă. Vasî, de colo : - Am scăpat de grijă. Ne predăm. Atunci ne-am sculat toți patru cu mânile în sus. Umbrele sau oprit și ele. - Bre, Coca, zice deodată unul. N-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mână Ca pe-o turmă, sus, pe cer. Cum începe să vorbească Și nasul prinde să-i crească. Fie mică, fie mare, Toată lumea-i în picioare, Prinsă-n animație, Și-și găsește fiecare Câte-o ocupație. De ieșire sau intrare, Țârâie nevoie mare, Mai ceva decât un greier, Până ce îți intră-n creier. Îngustă și mititea, Trec oițele prin ea Dimineața și-n amurg, Când ciobanii le și mulg. Parcă e un colier Care-a fost montat pe roți Și ne
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu și cântec de lăcuste. În soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de mac. La ureche-i țârâie un greier. GÎNDURILE UNUI MORT De mîna-aș prinde timpul ca să-i pipăi pulsul rar de clipe. Ce-o fi acum pe pămînt? Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri și din stupii mei mai zboară roiuri de albine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cuprindea deocamdată foarte puțină certitudine, multe ipoteze, o mulțime de ștersături și modificări. Se-ntindea, din aproape-n aproape, în direcții imprevizibile și eteroclite. Intrară, pătrunzând în bezna mirosind a lături, într-o încîlceală de străduțe de pe dreapta șoselei. Greierii țârâiau, dinii lătrau, și din când în când vreun unchiaș cu basc pe cap scotea capul pe poartă, se uita în susul drumului și mormăia ceva. Închidea apoi poarta și dispărea sub bolta de viță de vie. În altă curte, câțiva oameni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Marcu, aflat în Duhul. Când, rugîndu-se la o parte, într-un asfințit de foc și nori argintii, Selivanov văzu o țărancă așezată pe vine în dosul unui hambar, cu fustele suflecate și fundul de carne rotundă și tare, din care țârâia un pârâiaș străveziu, știu că Neprietenul îl ispitește peste puterile lui. Cuprins de ură pentru ticăloșia din el, pentru carnea din care nu putea afla nici o ieșire (căci o simțea acum țeapănă sumețindu-se spre buric), se repezi în izba cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu cel mai mare dintre inele - ce-nsemna să repeți astfel de cuvinte. Liftul mergea foarte încet, clănțănind urât când trecea de fiecare etaj. Putea acum s-ajungă la toate butoanele, până și la cel ungă care scria Alarmă, și care țârâia dacă-l apăsai. Dacă săreai în sus în lift, rămâneai între etaje. Degeaba deschideai ușile: era ca un zid de ciment care-ți bloca ieșirea. Dacă nu te aflai la același nivel cu etajul, nu trebuia să-ncerci să deschizi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
viața lui. Se aude soneria. Fetița se uită când la mama, când la tata. Amândoi sunt acasă. Atunci, cine să fi venit?! Ținându-se de pat, apoi de tocul ușii și de perete, Sorina reușește să ajungă pe hol. Soneria țârâie din nou. Țună! ‘chide! Am auzit că sună. Deschid acușica! îi răspunde mama. Zis și făcut. Dar cine a apărut în prag? Bu-nicu! Bu-nicu! spune Sorina și bate, foarte bucuroasă din palme. A băgat de seamă că nu mai trebuie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să dispară în mijlocul preriei, să se elibereze de tot - planează sus, unde n-o poate atinge. Un râs întretăiat vine de prea aproape - ceva străin de corul din zori de pe Platte. Un țârâit de greieri, cu câteva luni prea devreme. Țârâie iar, din haina lui, aruncată la picioare. Se uită la ea, năuc. Expresia ei îi spune: telefonul tău. Bâjbâie ca să găsească buzunarul ce ascunde aparatul. Se uită la numărul de pe ecran, pentru prima oară în viața lui. Închide telefonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avea crăpături, semăna cu fețele celor din clasele mari, pe care ieșeau coșuri și se spărgeau. Dacă o altă mașină venea către noi, trebuia să ne apropiem de marginea drumului și să ne oprim pentru câteva clipe. Atunci auzeam greierii țârâind pe câmp. Mergeam în coloană. Din timp în timp, unii o luau înainte și, trecând pe lângă cei mai înceți, lăsau în jos geamul mașinii și făceau haz de ei. Apoi am cotit-o la stânga. Poarta stătea larg deschisă, eram așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi ceva despre America.” Mergeam alături, mână în mână, iar mâna pe care o țineam într-a mea nu era aceea a tatei, ca odinioară la Veneția. Sau la Roma. Sau la New York. Și mă simțeam bine. Se aud greierii țârâind și mama îmi spune să nu cobor din mașină, fiindcă nu știe dacă e voie. Noi transpirăm, mama și cu mine, iar tata a plecat de câteva minute. A oprit mașina în parcarea vămii și ne-a spus că merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Devon. Ca să mă asigur că voi cădea în nesimțire, am mâncat și o cutie de bomboane cu lichior expirate pe care Mark le lăsase în mod inexplicabil în urmă. M-am trezit din cauza unor bătăi în ușă și cu un țârâit în timpane. Și-apoi mi-am amintit că aveam sonerie. Asta era țârâitul. Ridicându-mă încet, am identificat sursa bătăilor în timp ce toate terminațiile mele nervoase active se concentrau în jurul capului. M-am întins imediat la loc, cu o dorință arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]