186 matches
-
revenind la ceea ce ar fi trebuit să facă zilnic tot restul vieții, dacă ar fi rămas lângă el să-l îngrijească. —Mark, măcar de data asta, alege și tu soluția mai ușoară. Aia evidentă. —Ha! În viața asta? Te-ai țăcănit. Își înfășură prosopul în jurul taliei și o ajută să întindă canapeaua-pat. Mai târziu, după miezul nopții, ea zăcea pe salteaua plină de rotițe și arcuri, pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur, refăcea cercul de priviri pline de neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort, Înfundat, ca de tunet, oamenii treceau grăbiți să prindă trenul, iar În privirile, gesturile și atitudinea lor - În clipa cînd vedeau cercul privitorilor și bărbatul de pe bancă - se puteau citi toate reacțiile de care omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am spus și eu întotdeauna. Nu-i așa, domnișoară Trixie? — Cine? se răsti domnișoara Trixie. — Întotdeauna am dorit să-ți asumi mai multă responsabilitate și autoritate. Nu-i adevărat, domnișoară Trixie? — Ia mai taci din gură, Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu șunca aia pentru Paște? Ia să-mi răspunzi. — Și acuma hai să mergem. Te-ai distrat destul, îi spuse domnul Levy soției sale. Vino! Începe să mă deprime. — O clipă, interveni domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stare să scrie patru-cinci articole Într-o singură zi, trecînd de la o cronică asupra peisajelor Toscanei la critica unui film al lui Frank Tashlin sau la cugetări despre liturghia din Săptămîna Mare. François auzise mereu mașina de scris a tatălui țăcănind În casele În care Își petrecuse diversele etape ale copilăriei și adolescenței, pînă cînd Își părăsise familia și Își cumpărase la rîndul lui o mașină de scris din banii dați de mama lui pentru un palton. Franz Weyergraf fondase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să vă plimbați, e așa de frumos afară“ - am deschis capacul mașinii de scris, am scos un top de hîrtie din valiză și am scris În continuare la roman. La celălalt capăt al culoarului, În clipele cînd meditam, puteam auzi țăcănind mașina de scris a tatei. În toiul nopții, și el scria. Bătea la mașină mult mai repede ca mine. A doua zi, ne-am trezit amîndoi pe la amiază. Ca să am liniște, i-am spus că lucram la versiunea definitivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sală și traversă parcarea părăsită până la rulotă. Luna plină, translucidă, strălucea mai puternic decât de obicei, părea un soare mai șters care lumina noaptea, iar Kitty se uita la ea ca hipnotizată. Era atât de liniște, Încât Își auzea pantofii țăcănind pe asfalt, ca o tobă care Însoțește derularea unui film mut. Se vedea și pe ea În film: un film de Fellini, dar fără coloană sonoră. Își scoase pantofii și merse desculță pe primul petic de iarbă, se așeză un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fonduri era un lucru la care Henrietta se pricepea de minune. Practic, relația fusese deja consumată, cel puțin în mintea Henriettei. Tot ce trebuia să facă era să-i pună pe cei doi față-n față. Se îndreptă spre ieșire, țăcănind cu tocurile pe podeaua nouă, imitație de marmură, a Serviciului de Sănătate Publică. La ușă se opri, dându-și seama că uitase un amănunt important. Care e numele lui de botez? întrebă. Asistenta se strâmbă de parcă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spuse Emma hotărâtă. Dintotdeauna știuse să se descurce. Înfruntase de mii de ori asemenea papițoi, chiar mai Înfricoșători. Nu putea să se lase intimidată de ageamiul ăsta. — Am aflat că au fost deja trimise scrisorile de confirmare. Șeful Începu să țăcăne cu pixul pe suprafața de sticlă a biroului. O măsură, sâcâit de Îndrăzneala supusei sale umile. Rămase surprins că era o blondă exemplară. Cam trecută, poate, dar cu siguranță nepotrivită Într-un post de telefonistă În care clienții puteau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce este vorba? Emma răspunse sigură: — Vreau să-l denunț pe soțul meu. De când s-a pronunțat sentința de divorț a devenit din ce În ce mai agresiv, spuse, forțându-se să-și ia un ton neutru, convingător și detașat. Tastatura calculatorului Începu să țăcăne. Și toată hotărârea ei se risipi. Se simți confuză, cu capul golit. Căci există un singur mod corect de a face lucrurile și o sută de mii de moduri greșite. — Astăzi și-a pierdut controlul și a Încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era incredibil de telegenic. Sasha zâmbi. Olimpia oftă - ce tânăr era profesorul acesta, mai tânăr decât Emma, bineînțeles, pe vremea mea așa ceva nu se Întâmpla. Deci avea dreptate țăcănitul acela de Antonio, care poate că nu era chiar așa de țăcănit, Emma jurase iar și iar că nu avea pe nimeni, dar avea ca amant un profesor. Iar cu mama ei, care a născut-o și a primit-o când s-a Întors, fiică rătăcitoare, stă mută ca mormântul, ce mincinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
telefon, s-a oprit în fața ei, o auzeam răsuflând din greu, apoi a apucat receptorul și a format repede un număr, nici n-a așteptat ca discul să revină de la sine, ci l-a tras înapoi cu degetul, făcând să țăcăne telefonul, apoi s-a așternut liniștea, mama parcă nici nu mai respira, aproape că se auzea cum, la celălalt capăt al firului, telefonul sună îndelung, și atunci, în sfârșit, pesemne că cineva a răspuns la apel, pentru că mama a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și o scrută din ochi. - Ai ajuns deja la a treia sau chiar la a patra... Reține că atunci cînd iubești, nu stai să numeri, adăugă el, feroce, trîntind portiera. Drept răspuns, trînti și ea portiera din partea ei și plecă țăcănind din tocuri pe pietrele curții. De la postul de pază, jandarmii care supravegheau ușa de la intrare Îl văzură pe Fersen ajungînd-o din urmă pe tînăra polițistă și apucînd-o de braț. - Nu Înțeleg cum Îți poți imagina măcar o clipă că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stomac. I-am refuzat. Am refuzat statutul de partener senior la Carter Spink. Oare ce-o să zică mama ? La simplul gând îmi vine să izbucnesc într-un râs isteric. Sunt prea tensionată ca să aștept liftul, așa că o iau pe scări, țăcănind pe scările reci de piatră. — Samantha ! Aud deodată glasul lui Guy cu ecou deasupra mea. Pe bune acum. Ce naiba vrea ? — Plec ! strig. Lasă-mă în pace ! — Nu poți să pleci ! Îl aud cum accelerează pasul pe scări, așa că bag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte un îngeraș din foiță de argint dintr-un catalog cu ornamente de Crăciun. A fost ideea lui Trish. Ca și îngerașii care atârnă din tavan. — Cum stăm ? Trish intră țăcănind cu tocurile în bucătărie, însuflețită. Gata moussele ? — Încă nu, spun, storcând cu gesturi sigure o portocală. Doamnă Geiger, nu vă faceți griji. Totul e sub control. — Ai cea mai mică idee prin ce-am trecut în ultimele zile ? Mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e târziu și e ceață. În lumina roșie a felinarelor totul pare o pânză subțire de nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ia. Avea ochelari de soare agățați de un buzunar al cămășii; am observat asta după ce și-a dat jos haina de piele și a aruncat-o pe banca de lemn. S-a auzit un sunet cumva obosit, apoi fermoarul a țăcănit scurt, și în cealaltă parte bărbosul de la baterie își vedea de bocănelile și pârâiturile lui, și de la toate astea a început să mă doară capul. - Ai luat bere și pentru mine? Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă-n pădure - lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu spume spălate-s noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul prăbușit
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
desfășurarea concomitentă a două oribile și sângerii carpete, pe scările vreunei primăveri județene, asupra căreia ar plana amenințarea vizitei Comandantului Suprem. După trei minute, dispozitivul fu refăcut în varietatea sa, ce sugera, delicat, o delegație. Cu un pas înapoi și țăcănind trei cupe și-o fiolă de șampanie pe-un talger cizelat în argint, Cocondy. În avantposturi, susținând o casetă, probabil, din jad, aviatoarea, care nu ezită să redeclanșeze ostilitățile. - Domnule Floyd, din această clipă, te încunoștințez oficial asupra răspunderii ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciulite, se încorda să înțeleagă. Și toți numărau în gând. Unu, doi, trei, patru, cinci. Apoi ușa se încuia la loc, cu un zgomot asurzitor de parcă s-ar fi descărcat Dumnezeul puștilor. Pe urmă, trântindu-se, grilajul metalic. Și iarăși, țăcănind, lacătul care îl prindea în belciug. Deținuții, la pândă, respirau ușurați, când auzeau repetându-se ritualul ușilor. Era așadar un control de rutină. Dacă însă numărătoarea dura mai mult, nu se mai știa. Se putea întâmpla orice, unii erau scoși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care până atunci le ignorase se petreceau în fața lui. Duse mâna la întrerupător. Apăsă și deschise ochii. Crezu, o clipă, că furia amestecată cu mirare îl împiedică să vadă lumina. Închise ochii și îi dechise iar, dar întunericul persista. Țăcăni din nou întrerupătorul, dar în zadar. Fulgerat de o bănuială, scoase bricheta și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cine?” Murgoci scoase ceasul din sertarul unde-l pusese și-l aduse jandarmului ținându-l tot așa numai de lănțișorul acela subțire. Era un ceas de buzunar plat și frumos cu încrustații măiestrit făcute, cu două capace de protecție. Acum țăcănea nepăsător la oamenii care vorbeau în jurul său. Jandarmul deschise capacul din spate al ceasului care era cu dedicație, așa cum se făceau toate ceasurile de aur din acele vremuri și citi numele proprietarului. Îl citi odată, încă odată apoi îl silabisi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
curând prin fereastra actualului locatar, căci de data asta stăteam la parter - erau la fel de meschine. Mai mult: exista o singură sobă de teracotă pentru amândouă camerele, încastrată în peretele dintre ele. Am trăit și acolo doi ani. Am văzut doi țăcăniți de zugravi tineri, veniți să ne zugrăvească apartamentul, mergând pe scările lor ca pe catalige. Unul s-a prăbușit peste mine, aproape strivindu-mă. Au făcut apoi modele cu rolul: brăduți și floricele cafenii pe tencuiala galbenă. Mi se păreau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se părea? Preotul nu-l vedea, căci nu se uita în sus, așa că Iahuben îl putea urmări nestingherit. Preotul se uita la robii negri care încrustau florile de argint. Când scaunul său purtat de robii galbeni fu aproape de poartă, soldatul țăcăni cu lancea în lespedea de sub el. Robii lăsară lucrul și îngenuncheară, lipindu-și frunțile de genunchi. Dar unul din ei, nu se știe din ce pricină, ridică puțin fruntea și se uită pe sub gene la preot. Preotul văzu și lovi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-i simt dispoziția plină de amărăciune smiorcăită În vreme ce-o duc acasă. Bruce Robertson rămâne până la sfârșit un gentleman. — Ne mai vedem păpușă, flutur eu un adio tandru Înspre spatele ei acoperit cu o haină lungă În timp ce tocurile ei țăcăne pe dalele trotuarului. Însă ea nu se uită Înapoi. Suntem dați de gol Avionul. Peters și Lee. Lenny Peters a avut niște cântece minunate despre aviație. Avioane cu reacție zburând sus, deasupra mea. Curcubeul pe cer. Dar mă fut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Drummond și alții ca ei. Prezența ei În compania mea ar putea, dacă ar Încăpea pe mâinile cui nu trebuie, să fie o armă letală. Deși polițaiul scoțian Bruce Rabertson Îi putea auzi pașii bagaboantei În spatele lui, când tocurile Îi țăcăne pe pista de decolare. El s-a gândit la picioarele atașate acelor tocuri și la Mecca unde duc ele. Indiferent de câte ori s-a dus În pelerinajul acela special, Rabertson Întotdeauna a socotit că ar merge Încă o vizită. Putea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]