194 matches
-
devoreze ochiurile prăjite și pentru că, și așa, șeptelul de maidanezi trebuie împuținat. După descotorosirea de ouă și de uleiul încins, se aude un zbierăt, un geamăt sfâșietor. Hauăleuuuuu! Se presupune că întâmplător un element uman s-a interpus ca un țăcănit pe traiectoria ouălor. Se evită privitul pe geam din cauză de priveliște cutremurătoare. Chip uman desfigurat îmbunătățit cu ouă. Întocmai ca monezile de argint care se așază pe pleoapele muribunzilor. Se evită privitul și aplecatul peste fereastră, e pericoloso sporgersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
asta, știa că începuse să bagatelizeze totul și că risca să-și piardă foarte rapid credibilitatea în ochii celor din jur. Puțin îi păsa. Avea ceva de pierdut? La urma urmei nu era oare mai bine să fie luat drept țăcănit, avînd în vedere ceea ce inevitabil urma să se întîmple? Cei care au făcut pe nebunii au dus-o întotdeauna cel mai bine, indiferent de sistemul politic care a fost la putere. Aici se vedea nevoit să-i dea dreptate Bătrînului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
chiar inima lui. Sunetul e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi țăcăne prin cap, un marfar nesfârșit. Uneori aleargă și el pe lângă, zgâindu-se înăuntru. Alteori, cuvintele astea se zgâiesc afară, găsindu-l. E treaz sau pe undeva pe aproape. Corpul lui plutește intermitent, în derivă, când în conștiență, când afară. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
numește „blocaj“, tată. Se întâmplă când ești anxios sau jenat. Încă nu te-ai obișnuit de-adevăratelea cu chestia asta, nu-i așa? Cu ce să mă obișnuiesc? Un mod stupid de a trage de timp. Jessica se opri din țăcănit. Îi făcea plăcere. —Știi tu. Niciodată nu te-ai obișnuit cu ideea că fiica ta se culcă cu o umanistă. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt umaniști. —Numește unul. Mama ta e o umanistă. — Mama e ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
revenind la ceea ce ar fi trebuit să facă zilnic tot restul vieții, dacă ar fi rămas lângă el să-l îngrijească. —Mark, măcar de data asta, alege și tu soluția mai ușoară. Aia evidentă. —Ha! În viața asta? Te-ai țăcănit. Își înfășură prosopul în jurul taliei și o ajută să întindă canapeaua-pat. Mai târziu, după miezul nopții, ea zăcea pe salteaua plină de rotițe și arcuri, pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mult timp, pe coridoare pustii. Din vreme în vreme, tata tușea ușor. Când îl auzeam pe tata tușind, știam că are emoții. Ședeam în birouri, în fața meselor încărcate cu maldăre de hârtii, țineam mâinile împreunate în poală, mașina de scris țăcănea mărunt clic-clic. La despărțire, funcționarii mă băteau ușurel pe obraz. Era ca la comandantul Miliției: o mângâiere în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria era o încăpere rotundă, fără ferestre spre stradă. Ferestre aveau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să vadă viața. Până în ultimul moment. Zgomotul fâlfâitului unor aripi a făcut pe amândoi să ridice privirea către cer, acolo unde se rotea un porumbel. Pată albă pe cel mai frumos albastru văzut vreodată. Pluton drepți! Încărcați arm'! Închizătoarele au țăcănit sinistru, anunțând intrarea glonțului pe țeavă. La ochi arm'! Gurile negre ale armelor s-au ridicat la unison. Nasturii de la tunica fără centură a condamnatului străluceau orbitor. Iscat din senin, un vânt fierbinte ca suflul unui furnal trecuse peste firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-mi fuma prima țigară!” „Vrei cumva să-ți aprind eu țigara?” veni replica lui Arm. „A, nu, asta era doar așa, o figură de stil. De fapt, m-am lăsat de multă vreme de fumat...” Bine, hai să lăsăm amabilitățile, țăcăni grăbită Arm, schimbând tonul. Te văd că ești foarte prezent pe forum. Ești cumva administrator? Bart evită un răspuns clar, amuzat puțin de ipoteza ei. Îi replică: Așadar ai unele obiecții. OK, spune ce ai de spus, să vedem. De la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ia. Avea ochelari de soare agățați de un buzunar al cămășii; am observat asta după ce și-a dat jos haina de piele și a aruncat-o pe banca de lemn. S-a auzit un sunet cumva obosit, apoi fermoarul a țăcănit scurt, și în cealaltă parte bărbosul de la baterie își vedea de bocănelile și pârâiturile lui, și de la toate astea a început să mă doară capul. - Ai luat bere și pentru mine? Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oglindă, se dezmetici. Degeaba. N-avea să se mărite niciodată. Lefty avea să se Întoarcă În acea seară cu mireasa gata aleasă și apoi avea s-o aducă acasă, ca să trăiască acolo, cu ei. Desdemona avea să rămână unde era, țăcănind din mătănii și Îmbătrânind și mai tare decât se simțea acum. Se auzi un câine urlând. Cineva din sat trase un șut Într-un snop de bețe și Înjură. Iar bunica mea Începu să plângă În tăcere, la gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curând prin fereastra actualului locatar, căci de data asta stăteam la parter - erau la fel de meschine. Mai mult: exista o singură sobă de teracotă pentru amândouă camerele, încastrată în peretele dintre ele. Am trăit și acolo doi ani. Am văzut doi țăcăniți de zugravi tineri, veniți să ne zugrăvească apartamentul, mergând pe scările lor ca pe catalige. Unul s-a prăbușit peste mine, aproape strivindu-mă. Au făcut apoi modele cu rolul: brăduți și floricele cafenii pe tencuiala galbenă. Mi se păreau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sală și traversă parcarea părăsită până la rulotă. Luna plină, translucidă, strălucea mai puternic decât de obicei, părea un soare mai șters care lumina noaptea, iar Kitty se uita la ea ca hipnotizată. Era atât de liniște, Încât Își auzea pantofii țăcănind pe asfalt, ca o tobă care Însoțește derularea unui film mut. Se vedea și pe ea În film: un film de Fellini, dar fără coloană sonoră. Își scoase pantofii și merse desculță pe primul petic de iarbă, se așeză un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
afară a doua zi dimineață, ca să se poată apuca de lucru - „Scuze, păpușă, am de scris o carte”. Mi l-am imaginat Încuiat În camera lui zile la rînd, bînd dușcă după dușcă de whisky dintr-un pahar Woolworth și țăcănind la mașina lui de scris Underwood pînă În zori. Nu era niciodată perfect bărbierit, și nu avea niciodată barbă, Întotdeauna ziceai că nu e ras de două zile. În comisurile gurii lui se Întrezărea o anume amărăciune, iar ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urmată de țăcănitul descendent al tocurilor ei pe scări. A urmat apoi un zgomot blînd și Învăluitor, al ușii de la intrare deschizîndu-se și apoi zgomotul, tot mai puternic, al unui buldozer ce urca dealul pe Cornhill, cu șenilele de oțel țăcănind amenințător. M-am cocoțat pe fotoliu și m-am Întins pe spate, cu toate cele patru picioare În aer. Am Închis ochii. Am făcut mai mult decît să-i Închid, i-am strîns tare de tot. Mi-am scos telescopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un apel de urgență de la o femeie care pretindea că e doamna Wilt, zise sergentul. — De unde suna? — N-a vrut să ne spună unde e, zise Yates. A spus doar că nu știe și că e complet dezbrăcată... — A, o țăcănită din aia, zise inspectorul. O nebună de legat. Și de ce dracu’ mă faci să-mi pierd vremea cu așa ceva? Ca și cum n-aș avea și-așa destule pe cap! M-am gândit pur și simplu că ați vrea să știți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de noiembrie. Un timp uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș fi vrut s-o ajung cu tot dinadinsul, ci pentru că mergeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dulce decât virtuosul. Eram convinși că așa a fost și așa va fi în veci, cât timp va exista omul pe pământ. Clasa își ținea respirația. În sală eram aproape treizeci de elevi, dar auzeam clar cum în buzunarul vecinului țăcăne ceasul interzis de direcție. Profesorul de istorie stătea la catedră, uitându-se cu ochii mijiți într-o revistă, încruntându-se când și când și pieptănându-și barba cu toate cele cinci degete, de parcă ar fi spus: „zi înainte, rățușca mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
triste, care în primele zile aveau atâta viață încât tremurau ca niște carași în palme, sângele cu care fuseseră scrise se uscase. Uscându-se, acest sânge devenise o simplă cerneală tipografică. Cuvintele respective îmi apăreau ca un bec defect: șalterul țăcăne, dar becul nu se aprinde. Le pronunțam, dar imaginea refuza să apară. Nici măcar nu-mi mai puteam închipui că războiul îi poate mișca în mod sincer pe niște oameni pe care nu-i atinge direct. De vreo trei ani, Burkeviț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
asta ușa fu deschisă cu putere și fără menajamente, și în cameră păși, hotărâtă să facă scandal, o siluetă de fată într-o pijama bărbătească, cu gulerul ridicat în jurul unui căpșor fermecător. Tocurile înalte ale pantofilor ei roșii fără ștaif țăcăneau pe parchet. - Eeeiii, spuse ea, cu ochii pe Nelly și pe Kitty, fără să ne dea vreo atenție nici mie, nici lui Iag. După cum văd, sunteți niște chiriașe minunate! Și cum, așa o să fie în fiecare noapte? Nelly și Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce-i aceea femeie. Eu. Ce-i aceea femeie? Cum să nu, știu. Femeia este ca și șampania: când e rece, amețește teribil, dacă are ambalajul franțuzesc, costă mai scump. Se apropie de mine, fâlfâindu-și pantalonii de pijama și țăcănind cu tocurile. - Dacă definiția dumneavoastră este corectă, spuse ea încet, privind cu coada ochiului la Nelly și Kitty, aș avea motive să cred că pivnița dumneavoastră merită ceva mai bun. Rușinat de victoria mea, îmi plecai capul în tăcere. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
discutat cu sine însăși. După ce-și clătină capul înfricoșată, mai rămase un timp în așteptarea unei noi lovituri, apoi o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trebuie să o ratezi cât ești în viață. Cineva a spus, foarte expresiv, că „Hong Kong-ul e un uriaș stup în care zi și noapte milioane de albine zumzăie, aduc, duc și consumă hrană într-un exces de neon și țăcănit mecanic (semnalizarea acustică, pentru nevăzători, a semafoarelor). Cărucioare, tarabe, food court-uri, terase. Și oameni, mulți oameni care se mișca necontenit între ele”. A avut dreptatea lui sau a ei despre acest oraș. Cei care nu-și pot permite o asemenea
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar graba și teama îl făceau să nu se oprească. Se împiedica mai departe în nasturi, trăgând cu ochiul din când în când la deșteptătorul care țăcănea alături, pe masă. Pierduseră aproape tot timpul aruncându-și fraze fără rost, și-acum, într-o oră cel mult, colegul care-i lăsase camera putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
echivalează cu pericolul la care s-a expus : pentru că, dacă ești prins de alarmă în oraș, prăvăliile trag imediat oblonul ca să-și apere geamurile, astfel că rămâi în stradă. În plus, aici, la Șosea, mitraliera instalată pe noul Muzeu, ce țăcăne cu înverșunare, poate aduce o primejdie în plus ! Apoi, o domnișoară la promenadă, neînsoțită ! Și încă pe bicicletă ! Nu s-a răsturnat lumea chiar cu capul în jos, oricât am fi toți oameni cu concepții moderne ! Astfel că i-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dublu? Bud Îl strînse și el de braț, și mai tare. — Nu te privește pe tine, jidane! Schimbare de direcție spre Johnny. — Tu ce-ai să faci acum, că Mickey a ieșit? Toc, toc, toc - un inel pe degetul mic țăcănea Într-o sticlă de Schlitz. — Nimic de care-ai putea fi interesat. Ne-am restrîns afacerile, așa că nu-ți face griji. Dar ce faci tu? — Lucrez la redeschiderea cazului Nite Owl. Johnny Începu să bată darabana prea tare - sticla lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]