246 matches
-
spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul lutului moale. Fără să mă privească, Pașka a încălecat pe marginea bărcii noastre și a sărit pe un ponton pe jumătate scufundat în apă, apoi pe un debarcader. L-am urmat în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scoarță”, „coajă (de copac)”, „a tăbăci”, „a scoate coaja/scoarța (unui copac)”, „(fam.) a jupui (pielea)” și are omonimul bark - „a lătra”, „(fig.) a se răsti”, „(fam.) a tuși (răgușit)”, „(argou) a face reclamă (strigând la ușa magazinelor)”, „lătrătură”, „răsteală”, „țăcănit/lătrat (de mitralieră)”, „(fam.) tuse răgușită/tignafes”. Există trei omonime sack: 1. „sac”, „geantă”, „tolbă (a poștașului)”, „rochie largă fără cordon”, „a pune în sac”, „(argou) a concedia”; 2. „a jefui”, „jaf”; 3. (înv.) „vin sec” (n.t.). * Bureau of
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
soldat. Îl auzisem urcând scara în goană, trăgând asupra celor care-l urmăreau. Ușa restaurantului nu era baricadată - știam că asta i-ar fi înfuriat pe agresori și ne-ar fi lipsit de o șansă redusă de supraviețuire. Se auzise țăcănitul câtorva rafale, multiplicat de ecoul etajelor, a urmat explozia. Ne era imposibil să ne dăm seama dacă grenada fusese aruncată de un fugar sau de urmăritorii săi. În orice caz, nu urcaseră mai sus, iar soldatul murise pe palierul restaurantului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
răzbate câte un ecou din Ion Pillat. Poetul posedă o bună tehnică, se mișcă dezinvolt prin mai multe forme ritmice și strofice, este uneori un adevărat maestru al prozodiei. Ceea ce face însă ca poezia să „rateze” în numeroase exemple este țăcănitul ei de metronom, sonoritatea goală a versului fără substanță. Primele volume, Poeme (1975), Stele pe dealuri (1976) și Transplantul de albastru (1976), trădează o structură eminamente romantică, spontaneitate și capacitate retorică. A. stăpânește verbul și nu doar atât, îl domesticește
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
de exemplu, care se întrec în răcnete, înveșmântați în negru din cap până-n picioare, și-și fac răni la brațe și la șale cu o secure, ca să ofere prinos zeiței sângele lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic cu pielea întunecată, în rest e tot numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ușă. — Retana, strigă, ascultând atent. Nu răspunse nimeni. „Sigur că-i Înăuntru“, se gândi Manuel. — Retana, strigă din nou, lovind În ușă. — Cine e? se auzi o voce din spatele ușii. — Eu, Manolo. — Și ce vrei? — Caut de lucru. După un țăcănit repetat de câteva ori, ușa se deschise brusc. Manuel intră, cărându-și valiza. Un bărbat scund stătea În spatele biroului din partea opusă a camerei. Deasupra sa era un cap de taur Împăiat de un taxidermist din Madrid. Pereții erau Împânziți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da, așa vreau. — Ne vedem mâine noapte. — O să fiu acolo. Manuel Își ridică valiza și ieși. — Închide ușa, Îi strigă Retana. Manuel se uită În spate. Retana stătea aplecat În față, uitându-se pe niște hârtii. Închise ușa cu un țăcănit. Coborî treptele și ieși pe ușă În strălucirea fierbinte a străzii. Era foarte cald afară și lumina reflectată pe clădirile albe era surprinzătoare și dureroasă. Merse pe partea umbrită a străzii denivelate până la Puerta del Sol. Umbra era o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trezit foarte devreme. Afară nu s a luminat încă. Ar trebui să mai doarmă, dar - nu-i chip! Ce-ar fi, totuși, să-și țină ochii închiși ; cine mai știe, poate așa, ar fura o, iarăși, somnul. Aude, foarte clar, țăcănitul ceasornicului, la fel și zgomotul autobuzelor care au început să circule pe stradă. Nici vorbă să mai adoarmă din nou. Ar trebui să se scoale. Sau nu, mai bine ar fi să se întoarcă pe partea cealaltă, cu fața la perete. Uite
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
altele. Bennie interpretă acest moment ca o provocare personală de a nu-i dezamăgi pe localnici. O să cumpărăm o grămadă de lucruri, promise el. Când bărcile se apropiară de așezare, piloții reduseră viteza motoarelor până când zgomotul se transformă Într-un țăcănit ușor. Una lângă cealaltă, cele două bărci cu pasageri se apropiară de grădini viu colorate de tomate, plutiră pe sub poduri de lemn care serveau drept alei și ajunseră curând la piața plutitoare unde zeci de canoe Încărcate cu mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își auzea inima bătându-i În timpane. E cu ei, În acel timp pierdut și acum regăsit. O aude pe Marlena strigându-i lui Esmé: —Puiu’, ți-ai luat geaca? Sunetele guturale ale motorului extern acoperă răspunsul. Tăiați. Ei În mijlocul țăcănitului regulat al țesătoriei. Tăiați. Vorbărie gălăgioasă și târguială Într-o fabrică de țigări de foi. Moff și Dwight stau cu trabucurile În colțul gurii și spun replici spirituale à la Groucho Marx. Tăiați. Prietenii lui Îl urmăresc pe un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu drumul lui. A ieșit grăbită din compartiment, trăgânduși în grabă puloverul și a plecat. După plecarea din stație, la vreo zece minute de mers, apare George. - Unde-i nebuna, a plecat? - Cred că te caută prin celelalte vagoane. - Doamne, țăcănită femeie! - Hai, băi George! în loc să fii încântat că dintre toți te-a plăcut numai pe tine! Eeee, ia stai așa! Fiți atenți, ce figură! Au lipsit amândoi în același timp, nu? Dumnealui o face pe indignatul, și de fapt s-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vreo cadă? spuse Lal. — Shula, ai Închis apa? — Sunt absolut sigură. Cred că se scurge prea repede ca să fie apa de la cadă, spuse Lal. Probabil a plesnit o țeavă. Ascultând, auziră un sunet ca de apă țâșnind deasupra, și un țăcănit ritmic, rapid, o prelingere În cascadă, o șerpuială de apă pe scară. — O țeavă desfăcută. Sună a inundație. Țâșni de la masă și traversă alergând bucătăria mare, cu pumnii mici și păroși așezați pe piept, cu capul tras În jos Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
multă acțiune? M-am gândit la un bogat sortiment de răspunsuri și până la urmă am ales ceva ce mi s-a părut pe jumătate adevărat. — Nimic special, am zis, pe acasă, Bits and bobs... Am plonjat iar în tăcere. Auzeam țăcănitul afectat al tocurilor mele pe trotuar. Îmi comandam imperios să zic ceva: Pentru numele lui Dumnezeu, ticăloasă catatonică, zii ceva. Dar nu-mi venea nimic. Atunci a vorbit Sheba: — Ascultă, ai vrea să vii sâmbătă seara la cină? Surpriza m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
La un geam, în verdeața care căptușea zidul, se arăta un cap de femeie gătită ca de sărbătoare; funcționarii se mișcau încet, schimbau saluturi cu cunoscuții; mașina pufăia, pleca; gara rămânea mică și singuratică în pacea amurgului. Plecam în trap țăcănit, pe gânduri; tăcerea pustiului mă învăluia de pretutindeni, umbra cucerea lanurile năvălind ca valuri de la răsărit, și, din când în când, un canton suna trist, plângând parcă, în imensitate: lang-ling! Soarele, scufundat de mult în asfințitul vânăt, trimetea încă luciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de mână. Virgil e aici. Deggle își eliberă mâna cu un dezgust delicat. — Ești... femeia lui? o întrebă. Ea îl privi cu adorație și-i cântă cu vocea ei groaznică: — Până când mările vor seca, iubirea mea. Deggle găsi interpretarea bătrânei țăcănite nespus de hilară. Zise printre hohote de râs: — Nu ți se pare că e o trecere cam abruptă de la Liv, doamnă O’Toole? — Nimic nu se schimbă, spuse Dolores O’Toole. Nu-i așa, iubitule? — Presupun că nu, zise Deggle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dădaca Înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor În care dispărură amîndouă. Julián Își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. — Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián Îl urmă, ascultător, pe băiat, Însă pămîntul Îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase În Mercedes Benz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cele de camuflaj. Udătura trebuia adusă. De fapt, Noimann o avea la purtător. Trebuia doar să scoată sticluța plată din buzunarul de la piept și s-o treacă peste buze. Versurile Îi sunau În urechi, În ritmul roților de tren. Fiecare țăcănit le amplifica rezonanța lăuntrică, relevându-i lui Noimann mereu alte Înțelesuri, din ce În ce mai legate de propria sa viață. În fiecare cuvânt, În fiecare silabă apărea chipul drag al lui Lilith. „Și adu-mi, adu-mi numai udătură...” În ultima vreme, visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un ecou multiplicat În ceilalți. Călătorii păreau să fie și ei cuprinși de angoasa care pusese stăpânire pe simțurile sale. Dacă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca niciodată răspunsul celor concentrați... Comandantul a rămas pentru câteva clipe cu privirea asupra lor. Parcă n-ar fi vrut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
soției mele nu-i pasă, iar ea e profesoară universitară la California State. Nu ne poți face nici un rău. Vocea unui bebeluș nevinovat. Mal se uită cum Lenny Rolff își reia munca de la pagina 399 din Pe urmele dublonilor pierduți. Țăcănitul mașinii de scris răsună în aer. Mal examină modesta casă de piatră a scriitorului și se gândi că măcar ăsta pusese deoparte mai mulți bani și fusese destul de deștept ca să nu se însoare cu o japoneză. Țac-țac-țac: pagina 399 deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar putea vedea aceștia. La poalele stâncii, în fața peșterii morților, văd câteva sute de bărbați și femei Fotse, într-un cerc marcat de torțe aprinse. Pe o parte stau cei care bat tobele, șase la număr și bat în ritmul țăcănit al mașinii de cusut, suprapunându-se peste ritmul regulat de whoop whoop al unei tobe enorme, cu două fețe. Legănându-se pe o parte și pe alta, înaltă de statura unui om așezat, această tobă pare a fi punctul central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
excită, nu-i așa? N-am spus asta. — Asta faci când ești singur? Stai aici noaptea și te uiți la filme porno cu lesbiene? — Hmmm. Uite, la asta nu m-am gândit. S-ar putea să fie mai distractiv decât țăcănitul la prostia aia de carte. Nu glumi. Eu sunt în pragul unei crize de nervi și ție-ți arde de glume. Pentru că nu e treaba noastră, de-aia. — Nancy e fiica mea... — Și Rory e nepoata mea. Și ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cinste, mă gândesc adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm până când nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și până când ușa de la intrare e trântită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mână. — Stai. Rămânem amândouă nemișcate preț de câteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizându-se, cu grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sâmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strânsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mâna a doua te duci tu ? E o fată pe care nici măcar n-o recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]