114 matches
-
mai rău, abordau subiecte orășenești, pe care le tratau într-un limbaj "țărănesc" (care, chiar de ar fi fost țărănesc, tot ar fi fost o caricaturizare. Imaginați o nuvelă a dlui Brătescu-Voinești scrisă în limba lui Moș Nichifor Coțcariul!). Așadar, țărănismul literar este afectarea tonului, stilului și limbii țărănești de către un tîrgovăț care nu reușește să-și însușească tonul, stilul și limba adevărat țărănească și care își exprimă propriile-i sentimente de tîrgovăț în acea formă pseudo-țărănească, ori transcrie viața orășenească
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
țărănească și care își exprimă propriile-i sentimente de tîrgovăț în acea formă pseudo-țărănească, ori transcrie viața orășenească în aceeași formă pseudo-țărănească, ori zugrăvește o pseudo-țărănime în forma aceasta pseudo-țărănească. Și n-avem pretenția că am înșirat aici toate speciile țărănismului. Acum s-a înțeles pentru ce nuvelele dlui Sadoveanu și Voica nu sunt țărănism. Aici, un scriitor cult scrie despre țărani ca scriitor cult, cu concepția și în forma unui scriitor cult, exact cum ar scrie despre orice altă categorie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ori transcrie viața orășenească în aceeași formă pseudo-țărănească, ori zugrăvește o pseudo-țărănime în forma aceasta pseudo-țărănească. Și n-avem pretenția că am înșirat aici toate speciile țărănismului. Acum s-a înțeles pentru ce nuvelele dlui Sadoveanu și Voica nu sunt țărănism. Aici, un scriitor cult scrie despre țărani ca scriitor cult, cu concepția și în forma unui scriitor cult, exact cum ar scrie despre orice altă categorie de oameni. Că Sadoveanu a extras chintesența poeziei populare și a limbii populare și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
chintesența poeziei populare și a limbii populare și și-a însușit-o organismului său sufletesc e altă vorbă. Așa a făcut și Eminescu, și Luceafărul nu e o poezie țărănistă. Și nici idealizarea țăranului în opera de artă nu este țărănism literar. Opera mai sus amintită a lui Turgheniev, în care el idealizează pe țăranul rus, nu e literatură țărănistă. Idealizarea poate fi cel mult țărănism politic, când nu-i romantism, ori ca la Alecsandri bergerism pseu-do-clasic. Țărănismul literar - autorul acestor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu e o poezie țărănistă. Și nici idealizarea țăranului în opera de artă nu este țărănism literar. Opera mai sus amintită a lui Turgheniev, în care el idealizează pe țăranul rus, nu e literatură țărănistă. Idealizarea poate fi cel mult țărănism politic, când nu-i romantism, ori ca la Alecsandri bergerism pseu-do-clasic. Țărănismul literar - autorul acestor rânduri l-a combătut de la început, acum douăzeci de ani. Dl Sanielevici mi-a reproșat că am făcut excepție pentru dl Sadoveanu. Da, am făcut
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
artă nu este țărănism literar. Opera mai sus amintită a lui Turgheniev, în care el idealizează pe țăranul rus, nu e literatură țărănistă. Idealizarea poate fi cel mult țărănism politic, când nu-i romantism, ori ca la Alecsandri bergerism pseu-do-clasic. Țărănismul literar - autorul acestor rânduri l-a combătut de la început, acum douăzeci de ani. Dl Sanielevici mi-a reproșat că am făcut excepție pentru dl Sadoveanu. Da, am făcut excepție, căci dl Sadoveanu nu era țărănist. Și nu numai că am
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de formalizare, instituirea unor convenții, clasificări și instituționalizare. Al treilea tip ideal al modernității este Întemeiat pe specificitatea identității culturale și a fost construit de teoreticienii ,,formelor fără fond” (Titu Maiorescu, M. Eminescu, N. Iorga, C. Rădulescu-Motru), ai poporanismului și țărănismului (C. Stere, V. Madgearu, M. Ralea, Dem. Comșa). În consens cu ideile romanticii germane, narodnicismului rusesc, literaturii agrariene europene, această orientare reprezintă o critică a modernității liberale și neoliberale și o centrare pe solidarități specifice, culturale, etnice, naționale. Al patrulea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu grija de propășire și să le îmbine într-o mărinimoasă viziune”. Dintre reprezentanții școlii de cercetare de la București, Comarnescu s-a simțit constant mai apropiat de Golopenția și mai puțin, dacă nu chiar deloc, de Mircea Vulcănescu, al cărui țărănism „idealizant, cu pretenții de realism sociologic”, îl supăra (cum nota în 1947, în jurnalul său). Pe Golopenția și Comarnescu îi unea chiar pasiunea comună pentru literatură și artă, acesta apreciind la sociolog că este probabil singurul dintre prietenii săi care
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ale unui fond fără forme Proiectul poporanist și țărănist al dezvoltării societății românești întemeiate pe solidarități specifice Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare constituie, în esență, o critică a modernității (liberale) venită dinspre un „fond fără forme” și asumă amenajarea unui „spațiu de libertate” în fața instituțiilor statului (Barbu, 1995, p. 14), prin contestarea împrumutului extern ori, în cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Mihăilescu, I., 1989, „Dinamica structurilor sociale din mediul rural”, în I. Drăgan, C. Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Ornea, Z., 1969, Țărănismul. Studiu sociologic, Editura Politică, București. Ornea, Z., 1972, Poporanismul, Editura Minerva, București. Papacostea, C., 1935, „Ștefan Zeletin. Viața și opera lui”, Revista de filosofie, vol. XX, serie nouă, nr. 3. Parkin, Frank, 1971, Class Inequality and Political Order, MacGibbon & Kee
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
forță ale naționalismului autohtonist, pe care le-au expirat apoi în sfera publică prin intermediul influentele lor scrieri. Principalele guri de vărsare ale curentului autohtonist au fost Nichifor Crainic și Nae Ionescu arhitecții etno-românismului ortodoxist, Virgil Madgearu și Constantin Stere promotorii țărănismului, izvorât din aceeași matcă a doctrinelor agrarieneîn circumscrierea căruia pot fi reperate și contribuțiile ideologice ale lui Nicolae Iorga (sămănătorism) și ale lui Lucian Blaga, în special prin teoria sa a "spațiului mioritic" ca "matrice stilistică" a sufletului românesc. Exegeza
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lucru este afirmat și de Giurescu (1942): "odată cu legiunile, au plecat din Dacia Traiană și funcționarii precum și bogătașii care, cu averea lor, puteau trăi oriunde. Mare mulțime însă [...] a rămas pe loc" (p. 59). Astfel poate fi pledat cazul pentru țărănismul originar al poporului român, în baza căruia putea fi fundamentat proiectul unui "stat țărănesc" elaborat de doctrinari ai autohtonismului ca Nae Ionescu. Continuitatea statalității românești este de asemenea păstrată neatinsă ca dovadă a permanenței politice românești. Suntem, totuși, departe de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sub conducerea lui Ion Mihalache) și Partidul Național Român; a reprezentat interesele burgheziei mici și mijlocii; a fost al doilea partid ca importanță în viața politică interbelică; lideri: Iuliu Maniu (1926-1933, 1937-1947), Ion Mihalache (19331937); organul de presă: „Dreptatea”; doctrina: țărănismul; ideile de bază ale țărănismului: 1. pe plan economic, național țărăniștii susțineau că este necesară realizarea „statului național țărănesc” în care agricultura să aibă rolul principal. Ei erau de acord cu dezvoltarea ramurilor industriale care aveau asigurată baza de materii
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
și Partidul Național Român; a reprezentat interesele burgheziei mici și mijlocii; a fost al doilea partid ca importanță în viața politică interbelică; lideri: Iuliu Maniu (1926-1933, 1937-1947), Ion Mihalache (19331937); organul de presă: „Dreptatea”; doctrina: țărănismul; ideile de bază ale țărănismului: 1. pe plan economic, național țărăniștii susțineau că este necesară realizarea „statului național țărănesc” în care agricultura să aibă rolul principal. Ei erau de acord cu dezvoltarea ramurilor industriale care aveau asigurată baza de materii prime în țară. Ei apreciau
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]