114 matches
-
nu e o poezie țărănistă. Și nici idealizarea țăranului în opera de artă nu este țărănism literar. Opera mai sus amintită a lui Turgheniev, în care el idealizează pe țăranul rus, nu e literatură țărănistă. Idealizarea poate fi cel mult țărănism politic, când nu-i romantism, ori ca la Alecsandri bergerism pseu-do-clasic. Țărănismul literar - autorul acestor rânduri l-a combătut de la început, acum douăzeci de ani. Dl Sanielevici mi-a reproșat că am făcut excepție pentru dl Sadoveanu. Da, am făcut
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
artă nu este țărănism literar. Opera mai sus amintită a lui Turgheniev, în care el idealizează pe țăranul rus, nu e literatură țărănistă. Idealizarea poate fi cel mult țărănism politic, când nu-i romantism, ori ca la Alecsandri bergerism pseu-do-clasic. Țărănismul literar - autorul acestor rânduri l-a combătut de la început, acum douăzeci de ani. Dl Sanielevici mi-a reproșat că am făcut excepție pentru dl Sadoveanu. Da, am făcut excepție, căci dl Sadoveanu nu era țărănist. Și nu numai că am
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu care uneori au fost abuziv asimilate). Le desparte nu doar tradiția specifică a militantismului ardelenesc, ci și adoptarea unor idei maioresciene, precum lupta împotriva stricătorilor de limbă, denunțarea dilentatismului, promovarea criteriului estetic în publicarea și comentarea literaturii. De exemplu, „țărănismul” nu e acceptat de el ca „teorie estetică”. Dezvăluie „declamațiunile mincinoase despre unitatea culturală a neamului românesc” și vorbește despre „cultura domnilor” („internațională”) și „cultura țăranilor” („națională”), despărțite de o prăpastie, ca în articolul Două culturi din 1908. Calea de
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
cu grija de propășire și să le îmbine într-o mărinimoasă viziune”. Dintre reprezentanții școlii de cercetare de la București, Comarnescu s-a simțit constant mai apropiat de Golopenția și mai puțin, dacă nu chiar deloc, de Mircea Vulcănescu, al cărui țărănism „idealizant, cu pretenții de realism sociologic”, îl supăra (cum nota în 1947, în jurnalul său). Pe Golopenția și Comarnescu îi unea chiar pasiunea comună pentru literatură și artă, acesta apreciind la sociolog că este probabil singurul dintre prietenii săi care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Schifirneț, 2007a). În formarea statului român modern au acționat două mari orientări politice: liberalismul atașat tezei evoluției precipitate a societății românești către modernitate și conservatorismul asociat concepției privind evoluția organică românilor în cadrul proceselor de modernizare. Celelalte curente - socialismul, poporanismul, sămănătorismul, țărănismul - au gravitat în jurul celor două doctrine principale. Europenizarea este un proces complex și de durată, mai ales într-o țară ca România care a cunoscut într-un interval destul de scurt procesele de naționalizare sau de românizare. Statul național român s-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
lume care ia puterea fără nici o intenție de îndreptare, fără a se preocupa de greșeli sau succese. Sistematic duc țara la dezagregare și anarhie" (p. 82) - ceea ce e o exagerare într-o polemică necruțătoare. Ion Vinea salută succesul electoral al țărănismului la Chișinău, prin Constantin Stere, și ironizează speculațiile ziarului liberal ,Viitorul" că s-ar fi dobândit astfel ,voturi sovietice, antipatriotice și rusofile" (p. 64). ,Mâna Moscovei" nu putea fi atât de lungă și de atotputernică; temerile politicienilor de ,negurile Răsăritului
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
încă din vremea studenției (debutează în revista «Ramuri», în 1928; debutul editorial și-l va face tot la Craiova, în 1934, cu volumul «Versuri»). Face gazetărie la «Dreptatea» (principalul organ de presă al țărăniștilor, puternic ideologizat și prea puțin cultural), «Țărănismul», «Curentul», «Presa», iar o vreme funcționează ca profesor la Râmnicu Vîlcea. Colaborează la «Gândirea» (fiind, în multe privințe, un reprezentant tipic al tradiționalismului gândirist), «Viața românească», «Bilete de papagal», «Gând românesc» etc. Își consolidează imaginea de poet prin volumul «Vocile
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ecou în epocă): «Problema tineretului» (București, 1936), «Organizarea minciunii, I» (București, 1937), «Decăderea dogmelor, I» (București, 1941, cu versiune germană - «Dogmendekadenz» - în același an) și «Oameni ridicați din țărănime» (București, 1944). Cărțile reflectă, în bună măsură, traiectoria sa politică dinspre țărănism (o vreme a fost chiar lider al tineretului țărănist) spre dreapta național-creștină (fără a fi aderat la legionarism, ci ținîndu-se mai aproape de linia bătrânească Iorga-Cuza-Goga-Crainic-Antonescu). Puternic înrădăcinate în realitățile specifice ale epocii, scrise cu patos liric (solemn sau pamfletar), nu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
dizolvate. Deși dizolvat în mod formal și pus în incapacitate de a mai recurge la manifestări publice, PNȚ a continuat să aibă o viață internă de organizație. Multe din publicațiile național-țărăniste au continuat să apară („Dreptatea”, până la 29 iunie 1938, „Țărănismul”, până ianuarie 1940 etc.). Poziția partidului era exprimată prin memorii adresate lui Carol. După abdicarea acestuia, la 6 septembrie 1940, conducerea partidului, reprezentată de Maniu, și-a exprimat punctele de vedere cu privire la conducerea țării prin memorii care au fost adresate
Partidul Național-Țărănesc () [Corola-website/Science/299660_a_300989]
-
broșura " Pacea este în pericol. Înarmările Germaniei hitleriste". De asemenea, între anii 1939-1940 publică în revista săptămânală "Țara Nouă" o serie de articole („Cât consumă războiul”', „Eliberarea economică a lumii” etc.) precum și în revistele "Națiunea Română", "Țara de mâine" și "Țărănismul bănățean". În 1940, după Dictatul de la Viena, Facultatea de Științe a Universității din Cluj se refugiază la Timișoara, urmând-o, iar în 1942 devine șef de lucrări. Continuă să publice lucrări științifice în colaborare și cu Ilie G. Murgulescu, iar
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
schiță „Măcar o lacrimă” a lui Paul Bujor; fragmentul „Furtună Veteranul” al lui I. I. Mironescu; nuvela „Judecata din urmă” a lui Timiraș"”. În opoziție a fost profesorul Ilie Bărbulescu care i-a imputat lui Băncilă „"... un poporanism sau un țărănism exagerat și tendențios politicește"”. Mai departe, profesorul a adus câteva comentarii laudative, după care a trecut din nou la critici: „"de îndată ce însă Dul Băncilă vrea să facă ceva ce nu a simțit și de care nu e în adevăr convins
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
meritul de a fi încercat o rezistență. Cele 36.000 de voturi cu care ei au trimis pe Stere în Parlament sunt dovada unei conștiințe cetățenești care face cinste Basarabiei. Impresionantă manifestație, dar incapabilă să apere de prigoană pe doctrinarul țărănismului integral. Culmea ironiei o constituie faptul că tocmai partidul național-țărănesc, la ale cărui întemeiere, organizare și expansiune Stere a avut un rol covârșitor, găsește cu cale să-i dea lovitura de grație. O sumedenie de oameni care n-au avut
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
burgheză”, „naționalist-șovină” și chiar „fascistă” (sic!) și deveni unul din obiectivele represiunii comuniste. În mod firesc și alte curente de idei și politice, laice, asimilaționiste sau religioase din rândul evreilor români, neconforme cu ideologia oficială - ca de pildă bundismul, liberalismul, țărănismul de stânga, hasidismul, au fost și ele rău văzute, condamnate, interzise sau oprimate. Conflictul dintre conducerea comunităților evreiești din România și partidul comunist izbucnise public încă de la 14 iunie 1944 când, în cursul audienței dr. Willy Filderman la regele Mihai
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
iar în "disparaître" „a dispărea” în forma împrumutată. Sufixul latinesc "-tas" a fost moștenit de română în forma "-tate" (ex. "răutate"), iar sufixul "-ismus" a intrat în română prin împrumuturi, dar este aplicat și la cuvinte românești vechi: "țăran" + "-ism" → "țărănism". Prefixele provin în general din prepoziții. În cazul limbilor romanice, cele mai multe au fost prepoziții numai în latină. În prezent este și prepoziție, și prefix bunăoară cel provenit din latinescul "in-": "în" + "groapă" + "-a" → "a îngropa", "en" + "fermer" „a închide” (de
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]