23,577 matches
-
nu ne aude nimeni. Care este reprezentarea pe care o construiește muzica de pe canalul Etno TV? Aceeași care poate fi reperată și în spectacolele de folclor "clasice", mai vechi sau mai noi, de tip Tezaur folcloric: românul (el sau ea), țăran sau cu ascendență țărănească, mândru de obârșia sa, curat la suflet și la sânge, într-o eternă stare de beatitudine pricinuită (pesemne) de fericita sa viață. Cu unele deosebiri înnoitoare, care probează că în decembrie 1989 au avut totuși loc
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
în subiectul Codreanu, într-una din nuvelele-i fantastice cele mai celebre: Un om mare." Există chiar o legătură de nume între personajul principal al nuvelei, Cucoaneș, și Codreanu, cel "căruia i se spunea Coco de către adversari și Cuconu' de către țărani"... Matei Călinescu demontează aceste afirmații. Nu poate fi pus semnul de egalitate între Cucoaneș și Codreanu, nu există dovezi exterioare nuvelei (jurnal, scrisori etc.). Eliade se joacă cu misterele și cu enigmele. Figura care îl definește perfect este anamorfoza - Eliade
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
mondial, toate aceste capitole tulburătoare din destinul unui popor sunt analizate cu acribie și obiectivitate. Deportarea în Uniunea Sovietică, exproprierile ulterioare și toate suferințele îndurate de etnicii germani sunt momente încă insuficient cunoscute celor care au trăit în comunism: "Mulți țărani sași au trebuit să-și cedeze gospodăriile unor venetici și să se mute, unii dintre ei, în colibele țiganilor. Alții au fost foarte bucuroși să poată păstra o singură cameră în propria gospodărie. Nici meșteșugarilor și micilor negustori nu le-
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
ca balcanici, eticheta ia, mai mereu, forma autoderiziunii. Formula cea mai obișnuită a discursului românesc despre Balcani e, tranșant sau nuanțat diplomatic, cea a distanțării de o realitate care ne incomodează. în contra acestei direcții, Martor, revista de antropologie a Muzeului Țăranului Român, își alege ca temă centrală a ultimului număr Balcanii și, între balcanism și balcanitate, raportarea românilor la acest spațiu. Nouăsprezece articole se opresc asupra temei din perspectiva unor domenii diferite, cel mai adesea de graniță. Dar, mai înainte ca
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
felul de amănunte captivante, cum ar fi istoria numelui lui Creangă. Scriitorul s-a vrut întotdeauna Ioan, Călinescu l-a botezat cu obstinație Ion. De ce? Iată o explicație care-i va supăra pe mulți călinescieni: "Ion are ceva din "humuleșteanul", "Țăranul din Humulești", expresii ale superiorității comentatorului și inferiorității celui comentat, pe cînd Ioan răsună mai cărturărește, mai distant". Un personaj scos din uitare e fiul scriitorului, Constantin, căruia i se creionează un portret complex, nicidecum doar caricatural așa cum îl știam
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
afectiv. Bunicul său era consulul Rusiei la Galați. Tatăl său, Paul Jurgea-Negrilești, provenea dintr-o veche familie de nobili moldoveni de origine poloneză. în casă se vorbea rusește și franțuzește. Româna era o ciudată limbă a extremelor. Era ba limba țăranilor de prin curtea consulatului, ba limba unora dintre marile personalități ale culturii române, cum ar fi Duiliu Zamfirescu, un obișnuit al casei. Poate de aceea, limba în care este scrisă carte este una ciudată, compozită. Avem fine observații psihologice și
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
Duiliu Zamfirescu, un obișnuit al casei. Poate de aceea, limba în care este scrisă carte este una ciudată, compozită. Avem fine observații psihologice și reflecții ironice pline de savoare amestecate cu pasaje extrem de vioaie în care personajul-povestitor poate fi un țăran oarecare sau un modest administrator de moșie. Ca un scriitor profesionist, Jurgea-Negrilești evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic, nu are momente de respiro. Cartea începe în forță cu cîteva năzdrăvănii de copil, de un haz teribil
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
mulți moldoveni de toate categoriile. în seama cui trebuie pusă? A influenței ruse, sau poloneze? Dar ifosele de boierie, praful în ochi? Cred că ne vin din Polonia, după cum instabilitatea, violența și talentul narațiunii, pe care l-am văzut la țăranii moldoveni, vin de la ruși." Bineînțeles, Georgică nu se îngroapă definitiv în viața de provincie. El cunoaște în amănunt viața Bucureștilor din poveștile altora sau din experiență personală. Un prieten mai vîrstnic și mai experimentat îi povestește adolescentului încă prins în
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
sînt mult mai complicate. Cioran nu e nici un autohtonist, nici un prooccidental tipic. În această privință, are dreptate Lavastine. El disprețuiește romantismul agrarian, comunitarismul și toate clișeele la modă în extrema-dreaptă, scriind un elogiu lui Lenin și revoluției ruse, proletarului (versus țăranul), care reprezintă "un nou tip de om". Soluția nazistă evocată de Lavastine la un moment dat, e la Cioran o simplă metaforă: el nu vede cum altfel decît bătuți la sînge s-ar lăsa civilizați românii. Cum să faci din
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
sărbătorilor pascale, acestea o cam luaseră razna. într-adevăr, să dai o sută de mii de lei pe-un kilogram de carne de miel și trei mii pe-un ou e o sfidare fără margini. Numai că vinovați nu sunt țăranii. Ei au cerut prețul la care au simțit că-și pot vinde produsele. Adică, au acționat în cel mai desăvârșit spirit al pieței libere. Dacă alimentele de mare căutare s-ar fi găsit din belșug, prețurile exagerate ar fi căzut
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
practicat de producătorul individual, ci acela de pe toneta improvizată ad-hoc a vechii întreprinderi "Avicola". într-adevăr, într-un soi de pedagogie galinacee, această întreprindere cu străvechi renume comunist a fost adusă propagandistic în principala piață a Timișoarei, făcând concurență bietului țăran care s-a văzut, dintr-o dată, plasat în categoria speculantului ordinar - adică a infractorului. Las deoparte și amănuntul că una e oul clorotic scos de găina de gostat hrănită cu dubioase produse chimice, și alta e, vorba lui Ion Barbu
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
pentru nesătuii cocoțați la vârful piramidei sociale decât prilejuri de a-și etala "părinteasca grijă" față de popor. Culmea e că astfel de agresiuni asupra spiritului economiei libere nimeresc în plin: cu pumnul ridicat ca la Grivița, cetățeanul agită amenințător spre țăran punga cu "oul sterp" (dar subvenționat!), convins că a mai dat o lovitură mortală odiosului capitalism. De ce nu se ocupă guvernul de problemele acestea în permanență, ci doar atunci când sucurilor gastrice ale populației amenință să dea în clocot? Simplu: pentru că
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
pe suferinzi și să le împartă săracilor. Zarafii nu erau alții decît intermediarii, mai exact țiganii intermediari, acei infractori odioși care, în loc să se ducă la furat, la negoțul de stupefiante sau la înjunghieri prin parcuri, preiau marfa en gros de la țărani și o vînd ei înșiși în piață la un preț ceva mai mare. Suferinzii sînt chiar țăranii, adică producătorii, cei care suportă agresiunea și raptul intermediarilor, obligați de aceștia să stea acasă și să-și vadă mai departe de treburi
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
acei infractori odioși care, în loc să se ducă la furat, la negoțul de stupefiante sau la înjunghieri prin parcuri, preiau marfa en gros de la țărani și o vînd ei înșiși în piață la un preț ceva mai mare. Suferinzii sînt chiar țăranii, adică producătorii, cei care suportă agresiunea și raptul intermediarilor, obligați de aceștia să stea acasă și să-și vadă mai departe de treburi în loc să-și vîndă ei înșiși produsele și, în fine, săracii sînt chiar cumpărătorii care s-au nimerit
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
Cristian Teodorescu A trecut și Paștele Blajinilor, o tradiție a țăranilor mai de la Cîmpie, din cîte știu. Nu e exclus să mă înșel. Blajinii sînt sau mai degrabă erau - fiindcă acest eres s-a cam pierdut - niște omuleți mai mici decît piticii și de o bunătate fără pereche. Probabil că de
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
buni ce erau nu puteau fi văzuți. Ce tradiție păgînă va fi fost metamorfozată în această sărbătoare pascală secretă nu știu și nici nu are importanță pentru rostul acestui articol. Înțelesul ei scapă de sub controlul Bisericii. E un semn că țăranul de pe aici a cugetat el că și pe pămînt trebuie să fi rămas niște ființe în întregime bune după ridicarea la cer. Această încredere în bunătatea unui soi de oameni, fie ei și nevăzuți, care trăiesc pe acest pămînt al
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
niște ființe în întregime bune după ridicarea la cer. Această încredere în bunătatea unui soi de oameni, fie ei și nevăzuți, care trăiesc pe acest pămînt al păcătoșilor și al fricii de Judecata de Apoi, vine poate și de la observația țăranului în existența propriu-zisă a Blajinilor, cărora acesta le prețuia în primul rînd lipsa păcatului lăcomiei. E drept, că dacă-i potrivim pe blajinii din lumea cea de toate zilele cu blajinii din eres, ei erau cam proști de buni. Oameni
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
marii infractori, marii asasini își rezolvă problemele singuri. Botnițele sunt pentru alții - pentru ziariști, pentru muncitori, pentru profesori -, nu pentru ei. Botnițele sunt pentru eternii fraieri, pentru amărâții care ajung să se comporte în fața rafturilor din super-market-uri așa cum se comportau țăranii lui Zaharia Stancu în scena culesului de struguri. Tehnica auto-botniței a devenit, de altfel, o marcă a actualei guvernări. Tupilați îndărătul "problemelor economice", stăpânii se comportă ca în țara lui Papură-Vodă: acordă reeșalonări ale datoriilor sau, din contră, îi execută
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
de noi se afla un măgar mort, groaznic de umflat și de ciugulit, ce servea drept ospăț unei duzini de vulturi și câtorva câini. Spectacolul mă atrăgea și îmi repugna, deopotrivă. Păsările, îmbuibate, de-abia se puteau înălța în zbor. Țăranii, convinși că hoiturile îngrășau pământul, nu îngropau animalele. Pe mine, spectacolul m-a fascinat, intuind nu știu ce semnificație metafizică dincolo de putrefacție. Tata m-a apucat de braț și m-a luat de acolo. Altă dată, unul dintre ciobanii care ne păzea
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
pe părinții mei pozând cu o umbreluță de soare, și mama cocoțată pe un măgar (fotografie care se numea "fuga în Egipt"). Iată-mă pe mine la șase ani pe un câmp cu porumb împreună cu alți copii. Și apoi spălătoresele, țăranii tunzând oile, sora mea Conchita, micuță de tot, între picioarele tatei, care sporovăiește cu don Macario, bunicul meu, hrănindu-și câinele, o frumoasă pasăre în cuibul ei... Astăzi nu mai vezi în Calanda săraci așezându-se vinerea lângă biserică, pentru
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
care bat întreaga noapte. Dacă cineva adoarme, legănat de aceste bătăi, el se trezește brusc atunci când bătăile se îndepărtează, abandonându-l. În zori, pielea tobelor se pătează de sânge: mâinile rănite sângerează de atâta bătut. Și sunt mâini aspre, de țărani. (Fragmente din volumul în pregătire la Editura ALLFA)
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
când e vorba de săteni). El aude „monstruos” și exprimă minuțios și sugestiv, cu accente adesea umoristice, rostirea omului simplu. Așa se creează atmosfera dintr-un sat aflat în uimire (Uriașul), iar dialogul dintre un intelectual colecționar pasionat și niște țărani care-i cară acasă un prețios dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
P. Hasdeu, Iorga, Bianu, Ovid Densusianu, Sextil Pușcariu, Dan Mănucă, și cu citarea aprecierilor, printre care aceea a lui Mihai Emiescu „model de elocință românească”. Adriana Mitu oferă textul „primului pamflet de proză din literatura română”, cum definește Cuvântul unui țăran către boiari, semnalând problemele cu cenzura, menționate de Kogălniceanu, când intenționase a-l publica în „Arhiva românească”. La fel și în Epistola către Evagoras pentru cinste, publicată doar de Kogălniceanu, sub același semn al cenzurii. Corespondenție între doi streini asupra
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
explica și, eventual, de a corija existența... Până și apetitul sexual, osândit de creștini, exaltat de păgâni, crește... Au fost și sunt bătrâni, ca Victor Hugo, al căror potențial viril atinge culmi comice... La cărturari, îndeosebi, mult mai puțin la țărani și la oamenii simpli, se remarcă mai lesne modificările vitalității împinsă până la cele mai îndepărtate granițe ale ei... Stând mai de mult de vorbă cu asemenea inși supra-înzestrați, am fost frapat de aerul lor de zei mascați, amânați, rătăciți printre
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
sau Hortensia Papadat-Bengescu. Ion Simuț este un critic de acord fin (foarte subtile și pline de sugestii sînt, la nivelul romanului Ion, analiza relației dintre Ion și familia învățătorului Herdelea și revelarea părții de vină a familiei Herdelea în drama țăranului, respectiv demonstrația la capătul căreia Pădurea spînzuraților este desemnată drept „primul roman religios al literaturii române”) care îmbogățește sensibil perspectiva critică asupra operei prozatorului ardelean. El demonstrează cu asupra de măsură existența unui nucleu dur al realismului rebrenian, dar și
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]