887 matches
-
îmbrăcate o dată sau de două ori. Satisfacția gheșeftului era așa de mare, încât ne dăruia la toți din câștig câte un lucru de trebuință. Pe vremea aceea, nu se inventaseră pamperșii, iar chiloții de damă se găseau mai greu, așa că țărăncile umblau goale pe sub catrința înfășurată de două-trei ori și strânsă la brâu cu bârnețul lung de câțiva metri. O întâmplare hazlie mi-a rămas fixată în minte, când mergând pe ulița pustie împreună într-o seară, îmi zise să merg
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fine, vorbind despre un spectacol contestat și adulat totodată (lucru e posibil În teatru !),intervievata explică, doct :”Natașa din Trei surori face ...pipi În samovar. În contextul regîndirii piesei , era gestul care arăta exact totala sfidare a rafinamentului. Ce poate țăranca absolută să facă?”...Chiar! Ca să arătăm că o eroină din Cehov e țărancă absolută, o punem În postura care atît de tare a convins-o pe estetă. Pe considerentul acesta, toate personajele piesei ar putea primi sarcini aberante : Solionîi, cinicul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teatru !),intervievata explică, doct :”Natașa din Trei surori face ...pipi În samovar. În contextul regîndirii piesei , era gestul care arăta exact totala sfidare a rafinamentului. Ce poate țăranca absolută să facă?”...Chiar! Ca să arătăm că o eroină din Cehov e țărancă absolută, o punem În postura care atît de tare a convins-o pe estetă. Pe considerentul acesta, toate personajele piesei ar putea primi sarcini aberante : Solionîi, cinicul absolut, va mînca progeniturile Natașei ; Cebutîkin, bețivul absolut, va bea tot ce găsește
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am scos în lume, la Bamboo, în Twice, la Cafeneaua Actorilor, unde, ține cont!, ți-am dat pizza forno d'oro, fă, la Casa Ardeleană, unde mănâncă adevărații domni, că cu ochii tăi l-ai văzut acolo pă Hrebenciuc, bă, țăranco! Până și-n Dubai, unde neam dă neamu' tău n-a fost, te-am dus, mă, de-am spart șapte mii dă coco pă curu' tău..." "Daa!", îl zeflemisi ea. Că lanțu' ăla de o mie două sute dă parai mie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-ți-aș! Azi, dacă iei o tipă, chiar și după la firmele astea specializate, să să ocupe dă casă, să facă o mâncare, să te servească la masă, cân' ai invitați, la o ocazie, dai numa' dă nașpete. Ori îs țărănci originale, ori îs niște bubă-n cur, d-astea, dă nu taie ceapa dăcât la aparat, că-și strică manichiura. Da' ce mă mir io, c-așa-s toate tipele azi. Vorbesc dă alea cu aspect comercial, să mai încânte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero Da Vinci și mama mea țăranca analfabetă Caterina, nu au legitimat niciodată legătura al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr, o mare fericire să fii Leonardo Da Vinci! De cinci secole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de obicei nu o trezea: descuia, punea În frigider produsele, Încuia și pleca. În dimineața respectivă, Însă, trupul profesoarei de pian zăcea pe culoarul dintre bucătărie și baie, plin de sânge și cu un cuțit Înfipt În zona gâtului.. Biata țărancă a alertat vecinii, a venit poliția, au apărut procurorii, medicii legiști... Trecuseră patru ani de la moartea ei și nu fusese descoperit făptașul. Am uitat să spun, că atunci, când s-a comis crima, casa profesoarei de pian nu fusese răscolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
încremenite pe băncile bisericilor, unde înghit tot rahatul ăla catolic, scârbos; în Calcutta, le vezi cerșind pe străzi sau, dacă-s norocoase, le găsești înhămate la un plug pe un ogor colburos. Numai în America, Rabbi Golden, își platinează aceste țărănci, mamele noastre, părul la vârsta de șaizeci de ani și se fâțâie de colo-colo pe Collins Avenue din Florida, îmbrăcate-n pantaloni pescărești și cu gulere de nurcă la gât - dându-și cu părerea în legătură cu toate subiectele cu putință. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să mă dezic de noroiul în care mă bălăcesc - ba chiar încerc să mă bag cât mai adânc! - dar trebuie să ne fie clar, măcar ție și mie, dacă nu și ei, că nevropata asta incurabilă, pizda asta țicnită, de țărancă penibilă, cu greu s-ar putea numi victima mea. Pur și simplu nu-s dispus să-nghit căcatul ăsta cu victima! Are treizeci de ani, vrea să se mărite și să devină mamă, vrea să fie respectabilă și să-mpartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apucat să zbiere Maimuța după plecarea Linei. — Ce-ai vrea să facă, să rămână borțoasă o dată la două săptămâni? Ce rost ar avea? Da’ ce-mi pasă mie ce i se-ntâmplă ei! se rățoi Maimuța pe un ton de țărancă meschină. Ea e curva! Iar tu n-ai vrut decât s-o fuți pe ea! Nici nu m-ai așteptat măcar să ies de la budă! Și pe urmă i-ai dat pilulele mele! — Și ia zi, asta ce vrea să-nsemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
băga în pat cu tânăra și frumoasa lui mireasă și și-o lua la labă până ejacula în paginile revistei Garter Belt, care îi sosea par avion tocmai dinForty-second Street. Maimuța dispune de un fel de grai nătâng, spurcat, de țărancă, la care îi face plăcere să recurgă din când în când și se folosea de el de fiecare dată când îmi descria excesele la care trebuia să asiste în calitatea ei de nevastă de magnat. Avea harul de-a povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dura toată ziua? Timpul zbura. Am auzit-o fluierând: — Nu că ar fi o chestie? — Ce să fie? — Să fii matur. Știi? — Uimitor, am făcut eu. — Ce anume? — Sunt aproape trei zile de când nu ți-am mai auzit textele de țărancă, de Betty-Booppizdulice tolomacă, poantele de puștoaică hipiotă... Eu îi făceam un compliment, dar ea s-a simțit ofensată. — Nu-s „poante“, nu-s texte - sunt eu. Și, dacă prin felul meu de-a fi nu-s de nasul tău, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nețâțoase par a-mi fi eminamente predestinate, apropo, de ce o fi așa? Există vreun eseu pe tema asta pe care să-l pot citi și eu? Are vreo importanță? Sau pot să merg mai departe?). Ah, și ce picioare de țărancă avea! Și cum îi atârna bluza la spate, ieșită din fustă. Ce impresionat eram de verva și veselia ei! Și de faptul că în pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Autodezaprobare - și chiar autocăcare! Smiorcăieli, isterie, compromisuri, confuzie, boală! Da, Naomi, sunt întinat. Ah, sunt impur - și-al naibii de sătul, draga mea, de faptul că nu-s destul de bun pentru Poporul Ales! Mamă, ce s-a mai luptat pizda asta de țărancă! Soldățoaica asta lăsată la vatră! Surogatul ăsta de mamă. Zi și tu, cum e cu putință? Dar, rogu-te, lucrurile nu pot fi chiar așa de simple! Nu în cazul meu! Sau, cu un caz ca al meu, te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rog! răsuflă din greu Dorin, întinzîndu-i banii. Vreau să ajung mai repede. Ia-l aprobă impiegatul. Șoferul primește banii, rupe bilet și-i arată spre fundul mașinii, pe culoar. Termină de dat înapoi, face un ocol și iese în șosea. Țăranca în suman își face cruce. Copiii gemeni se grămădesc amîndoi pe genunchii tatălui, cu nasurile lipite de fereastră. Mircea Emil își trage pe ochi pălărioara mirosind a mucegai și închide ochii. Lazăr bagă mai bine sub genunchi geanta cu afișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă înăbușit actorul, lovind cu dosul palmei pagina de revistă, concentrîndu-se asupra lecturii, simțind cum, alături, femeia tresare. Absent, aproape să adoarmă, arhitectul își rotește mereu bastonul ca pe un titirez. Se-ntețește arată țăranca spre fereastră, desfăcîndu-și larg sumanul, în interiorul căruia se vede blana deasă de moșar. Pînă la primăvară om ajunge acasă răspunde țăranul cu calmul omului de munte, pornit la drum lung. Ritmul chitarelor se îndrăcește, iar genunchii goi ai fetei, săltați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ori cu șeful ei, Săteanu, care-și face vila cu muncitori de la noi, de la combinat?! Pas de-o convinge! Cum deschid gura, urgent la origine: "atît știi de la maică-ta și de la taică-tu!" Vezi, de-aia, înainte, țăranul lua țărancă, iar orășanul orășancă. Ea e de la oraș! exclamă Muraru, sorbind un pahar. Crede cu frenezie că-mi este superioară, că este superioară oricui de la țară, numai pentru că s-a născut cu cișmea la poartă, undeva într-o mahala din Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de gîndul că omul cu pălăriuță ar putea să i-o ia dacă adoarme. La masa de alături, bătrîna cu andrelele continuă să împletească, ascultînd răsuflarea liniștită a bătrînului. Mircea Emil doarme dus, întins pe cele trei scaune, țăranul și țăranca au pus scaunele alături și se sprijină umăr în umăr, arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage din cînd în cînd cu coada ochiului spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel: Ce botișor frumos! exclamă, continuîndu-și apoi drumul, urmărit de privirea plină de groază a femeii, care-și strînge cățelușa mai bine în brațe. Iancule, spune țăranca du-te și taie ceva, pentru foc, uite ce frig s-a făcut. Vîntul zgîlțîie cu putere una din ferestrele centrale, căreia, din cauza vibrațiilor, i s-a slăbit garnitura de burete pusă în montură și face un zgomot înfiorător. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
părinți, pe care îi lovesc mereu cu mîinile lor mici. Tatăl încearcă să-i amăgească, îndesîndu-le între buze biberonul de la sticla cu ceai, dar ei plîng mai tare, lovind sticla în care își dau seama că nu este lapte. Nehotărîtă, țăranca își potrivește mai bine sumanul între umeri și se apropie de tatăl copiilor: Știți, eu, la ai mei, cînd se deranjau, le dădeam ceai din miez de ghindă, copt bine. Ghindă?! se miră tatăl. Da. Aici sînt mulți stejari; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
între umeri și se apropie de tatăl copiilor: Știți, eu, la ai mei, cînd se deranjau, le dădeam ceai din miez de ghindă, copt bine. Ghindă?! se miră tatăl. Da. Aici sînt mulți stejari; mă duc să caut în zăpadă. Țăranca se îndreaptă spre ușă, urmată de tatăl copiilor, care, luați de mama lor, plîng și se zbat, pînă ce unul scapă și-și ajunge tatăl lîngă ușă, agățîndu-i-se de picior. Studenta sare de pe saltea, ia copilul în brațe, îl plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă tace, îl aduce la masă și începe o conversație cu amîndoi, pe limba lor, convertindu-le imediat plînsul în zîmbete cu întreg șirul de dinți mici dezgoliți. Afară, Lazăr și țăranul taie pe rînd trunchiul unui stejar mai subțire. Țăranca și tatăl copiilor caută pe sub zăpada ferită cu piciorul, reușind cu greu să adune cîteva ghinde. Merg apoi în bucătărie, cer un cuțit și le curăță de coajă. Le prăjesc eu; dumneavoastră mergeți la copii spune femeia, făcînd un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
capul cățelului cu vîrful degetelor: Măcar de-ai fi fost cîine polițist, să iasă din tine o zamă bună... Doar n-ai de gînd...?!... murmură stupefiată bătrîna. Să vedem cum vor mînca asta arată Mircea Emil spre biberoanele în care țăranca a adus ceaiul de ghindă. Bucuroși, copiii prind biberoanele cu amîndouă mîinile, se uită atenți la culoarea aproape neagră a lichidului, înțeleg că nu e ceai, așa că ridică sticlele oftînd a ușurare, prind zdravăn între buze cauciucul tetinei, dar, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oftînd a ușurare, prind zdravăn între buze cauciucul tetinei, dar, numai după prima înghițitură, scuipă, opintindu-se să verse, însă alerta studentei și a tatălui, care le distrage atenția, îi face să uite de greață. Dacă nu-i zahăr... murmură țăranca. Actorul își răstoarnă servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina stă neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția le dau copiilor, după ce le mai frămîntă între vîrful degetelor. Au mai mîncat carne de porc? întreabă țăranca, apropiindu-se. Nu. Nu știu ca mama, la țară, să le fi dat răspunde tatăl copiilor. De ce? Este grea, și dacă nu-s învățați... Am să le dau puțin, cît să-i amăgesc încuviințează tatăl, iar copiii, înțelegînd parcă, întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]