1,246 matches
-
alții. 2009 - Albumul " Norocu-i floare aleasă"- realizat cu Orchestra Lăutarii, din Chișinău, dirijor maestrul Nicolae Botgros Alte inregistrări ""Când te desprinzi de automatismele care tind să îți spună că muzica populară este o prezentare anostă de costume curățele și interpreți țepeni și de prejudecata că sonoritățile contemporane abia reușesc să surprindă un crâmpei autentic, poți avea surpriza să dai peste ceva valoros. Tânăra interpretă de muzică populară, Izabela Tomița, este un exemplu în acest sens, demonstrând că, dincolo de imaginea sa, de
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
peste el, „deschise gura mare să spună ceva, dar gură fără să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră mari, privind țintă (...); mâinile voiră să se ridice, dar căzură țepene de-a lungul trupului“. Replica lui popa Iancu, aproape la fel cu aceea din coșmarurile lui: „Mă credeai mort, nu-i așa?“, constituie lovitura definitivă primită de mintea buimăcită și confuză a lui Stavrache, care confundă realitatea cu imaginile din
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
bine, ca și mine: verba volant, scripta manent. În cazuri de asumări de mari răspunderi, eu așa gândesc că trebuie procedat. Rog să fiu bine Înțeles.> „G. Murnu a tăcut, iar Simion Mehedinți s-a sculat Încet de pe scaun, oleacă țeapăn și cu palma făcută căuș, când la o ureche, când la cealaltă, pentru a prinde bine cuvintele”. Dar cum revista „Convorbiri literare” se afla Într-un mare impas, decizia se impunea, În orice condiții. și Teodor Al. Munteanu notează: „După
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
capacitatea artei de-a schimba ceva in societate? S.O. Arta nu are puterea de a schimba de una singură ceva în societate. Poate în schimb la nivel individual să producă o modificare, să întreprindă o sincopă într-o gândire țeapănă. Dar această fluctuație echivocă nu poate constitui o modificare generală în societate. Schimbarea în societate este rezultatul unei conjuncturi în care arta poate fi doar un fragment și numai în cazul în care discutăm despre o societate care manifestă un
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
ceva în genul unui cavou de celuloză, plus mirosul dulceag-acru de pap și de celuloză răscoaptă a atîtor opere clasice nemuritoare și în care s-au cuibărit demult ploșnițele atacîndu-l noapte de noapte pe imprudentul locatar, ele apărînd dintre filele țepene unde se ascundeau vii, active, lacome și implacabile în căldura toridă a verilor bucureștene... * * * S. ședea pe scaunul lui înalt cu două trepte pe care se urcă atunci cînd are de scos vreun volum din etajele superioare ale bibliotecii. În
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
stăpînit decît acela -, Creangă se încîntă să îngrămădească puhoaie de sinonime ori de consonanțe, înșiră nume de ustensile și de produse ale industriei domestice, încropește versuri și jocuri de cuvinte, visează la chiolhanuri și cultivă istorisirile deochiate, doldora de picanterii țepene. Ca ființe umane ori sub deghizări animaliere, personajele lui pun mereu la cale un praznic de pomină: capra plîngîndu-și iezii devorați de lup, Ivan Turbincă făcînd guleai cu dracii în iad, cele trei nurori înainte de a-și ucide soacra ori
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
sunt un leneș din fire și nu știu o iotă din acest ceremonial. Îmi place numai gustul. Mikawa puse vasul jos, amestecând ceaiul cu pămătuful. Mișcările lui aveau ograție aproape feminină. Trupul și mâinile înăsprite de armură nu păreau deloc țepene. În încăperea aceea mobilată cu nimic mai mult decât un ceainic și un castron simplu, stridența armurii bătrânului general părea complet nelalocul ei. „Am întâlnit un om cumsecade,” își spuse Hideyoshi, absorbind mai mult caracterul celuilalt decât ceaiul. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Nobunaga. — Eu sunt cel care a cântat la vioară mai-nainte, stăpâne. Cuvintele lui erau distincte și în ochi nu i se citea nici urmă de slugărnicie. Se putea observa că era odrasla unei familii de samurai. Nobunaga privi țeapăn în ochii copilului, dar acesta nu-și mută privirea. — Ce cântai? Trebuie să fi fost o melodie din muzica Barbarilor de la Miazăzi. — Într-adevăr. Era un Psalm al lui David. Copilul părea însuflețit. Vorbea cu o asemenea ușurință, încât părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Du-te înapoi. N-o vei face, așa-i? Despre ce vorbești? — Ce hotărâre ai luat? — Nu mă gândeam să iau hotărârea asta, din capul locului. Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un servitor mărunt. Mesagerii care veniseră în acea zi erau cu toții oameni distinși, însă al cincilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
n-are? Colosal!..." "Ce să aibă, zise bunicul, băț? Dacă e traistă, e și băț." Bunica îl înghioldi, Vasile făcu ha, ha, Tasiei îi conveni această interpretare și râse și ea. Tamara rămase cu masca ei care nu ascundea nimic, țeapănă, ca și când nu ea ar fi alimentat indignarea aceasta acumulată de-atîta vreme și care izbucnise acum cu violență. De ce tocmai acum? Din pricina Clarei? Disproporție! De unde răsărise această nouă Matilda cu care nu mai vedeam posibilă o conviețuire? Dacă țintea mai bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea cu un glas din care se înțelegea că scena fusese gândită și bine pregătită dinainte și calculată și această ipoteză. Nu vrei să-l vezi, lasă că vrea să te vadă el pe tine." Tânărul se apropie și rămase țeapăn înaintea omului lung și bolnav, care n-avea loc în pat și se pare nici pe lumea aceasta, și nici măcar gândul că lăsa în urmă un băiat. "Uită-te la el, porunci mama. Uită-te tu, că el n-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ești tu cu ea, o să-i iei apărarea." "Silvia, zisei, ce e prostia asta? Ai șase ani, nu mai ai patru, ești fată mare!" Și o luai în brațe de pe scaun și o pusei pe genunchi, dar corpul ei era țeapăn, expresia de înstrăinare, nu-și mai lipi cu tandrețe capul de obrazul meu. Da, copilul nu mai era cu totul inocent, era clar că simțise nefirescul invitației maică-sii și nu-și putuse exprima prin cuvinte desacordul: îl exprimase însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
surâzând ea însăși cu ironie, a cărui tandrețe întoarsă în interior, spre siguranța de sine că se știa iubită, mă oprea totdeauna să duc cu ea până la capăt o discuție mai gravă. De astă dată însă rezistai, rămăsei mai departe țeapăn întins în pat lângă ea, cu mâinile sub ceafă și cu adevărat turburat de întunericul care începuse să se lase peste o zi așa de întunecată. Aprinsei veioza și urmă o tăcere lungă. Nu mă uitai la ea s-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dea mama-n gât, Cu degetul arătător înmuiat în sare. La sare gâlcile dădeau înapoi, dar și la mălaiul înmuiat Câteodată. Stăteam cu cârpa udă-n jurul gâtului, Parcă eram lord, cum am văzut mai târziu că se purtau englezii Țepeni și cu bărbia-n sus din cauza gulerului cu dantele. „Te lăsară?” „Nu mă lăsară.” „Atunci cască gura mare, Vezi să n-o-nchizi.” „I-o țin eu căscată cu lingura” (Sărea Ionică, galanton). „Nu că parcă mă lăsară”. „Hai că
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în salcâm, Abia te-așteaptă. Mai stai un an, poate se mai întâmplă ceva. - A, nu. Ce să se mai întâmple ?! Am avut noroc, fotograful a luat sacul cu mălai, După aia a băgat capul în fusta aparatului. Eu stăteam țeapăn, parcă așteptam să mă trăznească, eram Dispus la orice, Numai să mă văd la școală. Și spre seară, după ce mai dădusem cu carul o raită Prin târg, opream boii și ne uitam la vitrine, Fotografiile la minut erau aproape gata
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
redactor mi-a verificat cu dicționarul etimologic al limbii române și cu DEX-ul fiecare dintre sugestiile de ameliorare a textului, consultându-se cu prietenii domniei sale, grijulie ca nu cumva să-i corup stilul, de altfel școlăresc și corect până la țeapăn, și conținând unele sintagme ieșite din uz sau rămase cu sensuri sensibil modificate, cum se întâmplă în scrisul cuiva care a întrerupt contactul cu limba vie, în permanentă mișcare. Destul de intrigată, o prietenă foarte dragă, plecată de peste cinczeci de ani
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
desfășura într-o lumină favorabilă, care-ți conferă o aură sexy. 3. Apleacă-te până-i atingi pieptul cu sânii și sărută-l Dacă te jenează faptul că există un contact vizual maxim, dar un contact fizic minim, nu sta țeapănă deasupra lui. Din când în când, apleacă-te până-i atingi pieptul cu sânii și sărută-l. Astfel, reduci contactul vizual dintre voi și creezi o apropiere fizică ce-ți face bine în plan mental. 4. Relaxează-te! Femeia deasupra
SEX: Cum să te simți și să arăți sexy când stai deasupra () [Corola-journal/Journalistic/66760_a_68085]
-
asta? Întreabă Întunecatul, punîndu-și copitele pe măsuță. — Păi, nu știu... Wakefield se preface că socotește. Un an, poate. Maximum doi. Diavolul se joacă gînditor cu paharul gol de whiskey. Wakefield aduce sticla din bucătărie și mai toarnă cîte un rînd țeapăn. Va presupune obligatoriu ceva călătorii, știi. Nu poți să stai pur și simplu În apartamentul ăsta și să huzurești. Apropo, frumos locșor. — Nici o problemă, Încuviințează Wakefield cu grăbire. Oricum călătoresc mult. Fraierul pune botul, se felicită singur. Diavolul rămîne tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fac veacul la bar. Toată lumea arată de parcă merge zilnic la sală, face alpinism, se bronzează la mal de lacuri și se dă cu smacuri scumpe. Femeile strălucesc precum proiectoarele sistemelor de siguranță ale vilelor de milioane de dolari: bărbații merg țepeni, cu bărbia Înainte, ca acțiunile În creștere. Cu toate acestea, aici nu e Typical, unde noul se Întinde limpede peste cîmpurile de zăpadă precum conturul unei victime pe caldarîmul unei străzi liniștite. Noua bogăție obraznică, neliniștită a Vestului se luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
familia Smith a dezvăluit faptul că în urmă cu un an domnul Smith avusese o aventură, că fuseseră pe punctul să se despartă, dar că acum încercau să meargă înainte, în tot timpul ăsta mama și doamna Kelly au rămas țepene și cu niște fețe impenetrabile, zâmbind din colțurile gurii în vreme ce toți ceilalți se înecau de râs. Mamei nu i s-a părut absolut deloc amuzant că doamna Smith și-a vărsat paharul cu Bacardi și Cola (mie nu-mi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmi răspundeau ei agitați, arătându-mi televizorul printr-o fluturare a mâinilor. Stăteam cu toții în tăcere, prefăcându-ne că urmărim programul pe care ni-l găsise telecomanda, eu emițând vibrații palpabil de înfricoșătoare, iar Anna, Helen, mama sau tata stând țepeni, fiindu-le teamă să vorbească sau să propună să schimbăm canalul, așteptând să se scurgă o perioadă de timp decentă ca să poată pleca și să continue să-și urmărească programul la televizorașul din camera mamei. Când se ridicau, începând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tati, ți-ar veni superb, îi spuneam deseori. La care tata îmi răspundea: —Nuuu, sunt prea bătrân. — Nu, tati, nu ești prea bătrân. În ziua când tata a apărut, zâmbind timid, dar mândru nevoie mare, într-o pereche de blugi țepeni, de un albastru marin, marca Wrangler, cu capetele cracilor întoarse în sus cam cu treizeci de centimetri, era să mor din cauza șocului. Da, știu, mi-a spus Laura cam supărată. Dar mi se pare că nu-ți stă deloc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care dintre noi o pupase. —De ce nu stai cu noi? l-am întrebat politicoasă. Echilibrată. Sofisticată. Gazda perfectă, asta eram eu. Maniere impecabile. Emoțiile, dacă aveam vreunele, atunci erau ținute în lesă cu fermitate. Bărbia sus, buza de sus țeapănă, expresia de nepătruns. Nimic din ceea ce-ar fi putut să-l sperie nu era expus. —Bine, a zis el. Suspicios. Prudent. Studiindu-mă cu atenție. Poate așteptându-se să-l acuz că o plăcea pe mama. Mă duc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cam exagerat? —James, am început cu o voce slabă. Se pare că James a interpretat replica mea ca pe un soi de capitulare. M-a luat în brațe și m-a tras către el. Eu am rămas locului cu capul țeapăn pe umărul lui. Uite ce e! Știu că ai fost foarte dificilă. Al naibii de dificilă, a zis el. Îi auzeam zâmbetul în voce. —Dar îmi dau seama că faci eforturi. Îmi dau seama cât de tare te chinui să mă convingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un alt om. Literalmente, un alt om. Efectiv părea mai înalt și atât de sigur de el că era aproape îngâmfat. Până și fața lui avea o altă culoare. Acum șase, șapte, opt luni, nu realizasem că arăta pământiu și țeapăn. Am observat abia acum când își pierduse acea rigiditate oribilă și devenise vioi și plin de culoare. M-a zărit și a zâmbit larg. Un zâmbet orbitor, cum nu mai văzusem niciodată la el. —Anna. Hei, arăți grozav! Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]