795 matches
-
L-ai omorît, se sperie Gulie primul, privind la masa inertă, în timp ce Dendé, păstrîndu-și sîngele rece, se apleacă deasupra lui întorcîndu-l pe o parte, a dat rău cu capul le strigă privind la firișorul de sînge care îi țîșnește din țeastă, dați-mi ceva ascuțit, le strigă, și cu degetele începe să-l pipăie pe gît căutîndu-i pulsul. Tîrnăcop abia acum își dă seama ce s-a întîmplat și brusc se dezmeticește, cine îl împinsese oare să facă un lucru atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îndreptîndu-i-se spre frunte și un deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai mult de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ei ca niște platoșe, nu Îi lasă să gândească, și nici să spere. Îi umplu de gândaci și de șobolani. Angajatul ICAB-ului e alergat până la calea ferată și puțin mai lipsește ca o ploaie de pietre să zboare spre țeasta lui. De fiecare dată, revoltații renunță În ultima clipă să-l hăcuiască pe acest martir al datoriei. Nu se știe ce minte diabolică Îl trimite cu regularitate pe un teren atât de minat, mai ales vara, când gunoaiele Înfloresc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
A mea e mai mare ca a ta!“ Personal, Îmi vine greu să cred că unul dintre căpitanii lui Wrangel se poate coboarî să vorbească cu un grenadier de-al lui Kornilov. Dar, ca de obicei, Heino se jură pe țeasta tare a maică-sii. Oricum, ceva-ceva tot s-a Întâmplat. Îți dai seama imediat că Dabor n-a fost prea binecuvântat de soartă În ultimul timp. Când nu e ocupat cu vânzarea berii furate de la fabrica de bere de lângă Bursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și mai de folos omului dacă și-ar cheltui banii pe o pară de clismă. Și totuși, faptul că știu cum stau, în realitate, lucrurile nu-mi alină deloc chinurile pricinuite de gândul că tata s-ar putea alege cu țeasta despicată din cauza unei tumori maligne. Da, a obținut de la mine exact ce-a vrut și asta o știe și ea. Mi se șterge cu totul din minte propriul meu cancer în clipele de durere ce mă-ncearcă și acum, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunt singurii oameni de pe lumea asta de care evreii nu se tem. În primul rând, pentru că engleza pe care o vorbesc îl face pe taică-meu să pară, pe lângă ei, Lordul Chesterfield; în al doilea rând, fiindcă n-au în țeastă decât pilaf; și, în al treilea rând, fiindcă în ochii lor noi nu suntem evrei, ci albi - și, poate, chiar anglo-saxoni! Închipuie-ți! Nu-i de mirare că ospătarii nu reușesc să ne intimideze. În ochii lor, noi suntem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șanse ca treaba asta să se-ntâmple în timpul vieții noastre? Crezi c-o să se-ntâmple înainte să intru-n groapă? Aș... mai curând preferă să-și riște viața cu un covor ros! Ce ironic - și ce logic! — Să-și crape țeasta! Și te mai întreb ceva, independentu’ tatii, cine ar prinde, măcar, de veste că ești în casă dacă ar fi să zaci pe jos, cu vreo hemoragie mortală? La jumătate din telefoane nici nu răspunzi, mi te și închipui zăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încheierea unei polițe de asigurare. Când vine vorba de decapotabile, ajunge să dai într-o groapă din drum și s-a rupt filmu’: te trezești zburând de pe bancheta din față și (ca să nu fiu prea descriptiv) aterizezi pe autostradă cu țeasta înainte, iar dacă ai noroc, te alegi cu un scaun cu rotile pe viață. Iar astea sunt rezultatele statisticilor (îmi spune taică-meu), nu texte inventate de el ca să se afle în treabă. Companiile de asigurări nu se bagă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vârsta lor, ci doar ca la „bărbați“. În cercul de la bătaie, ba chiar și în baze, își molfăie tacticoși chiștoacele jilave de trabuc. Nu-s niște puștani, vezi bine, ci bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu o stradă mai încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
putuse scuti de ceea ce vedea cu imaginația. Ea se ridică și alergă spre ușă, vomând În timp ce alerga. Se așteptase să simtă ușurarea oferită de Întuneric, așa că atunci când dădu de strălucirea aspră a farurilor de-afară, simți parcă o lovitură În țeastă. Se rezemă cu fruntea de ușă și Încercă să se liniștească, simțindu-se infinit mai singură decât atunci când se trezise și-l găsise pe doctorul Czinner mort. Dorea cu disperare, cu durere, să fie Împreună cu Myatt. Cei de afară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de bătaie, la fel de fioros, dar cu un alt nume, până și generalul pare să știe asta, hei, soldate Bob, unde te-ai ascuns până acuma?, nu mai e timp pentru introduceri, soldatul Bob își descarcă încărcătorul, tâf!, tâf!, tâf!, în țeasta indianului cu cuțit, pentru fratele meu Frenc, cretinule!, indianul în sfârșit moare, rămâne nemișcat în mijlocul tundrei, va fi răzbunat, apare marele Gioe Limonadă, pe cal, cu un lasou pe care tot pare să-l învârtă, de fapt, o bizarerie optică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de asuprit până odinioară, i-am văzut zâmbetul trufaș ștergându-i-se de pe față, călcâiele atingând jumătatea de cauciuc, iar corpul lui uriaș, de pionier în clasa a patra, prăbușindu-se la pământ. Pe scurt: i-am spart capul, pentru că țeasta lui de invadator s-a dovedit prea fragilă în contact cu asfaltul de dincolo de nisipar. Inutil să spun că a dat bir cu fugiții. Abia ân acea clipă, în viața aceea cu totul și cu totul reală de șoim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ulterior, În decursul vieții mele, mi-a plăcut să-mi Închipui că acesta Îmi dădea un aer metodic și demn, la momentul respectiv nu mă făcea decît să par și mai ciudat decît eram. Nu reușeam să nu-mi bălăbănesc țeasta enormă Într-o parte și-n alta În timp ce pășeam, sau mai exact mergeam greoi, mai ceva ca un moșneag, ceea ce-mi dădea o Înfățișare destul de bovină. Și, avînd partea din față atît de dezvoltată, aveam o tendință puternică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Însă, imediat ce trecea pericolul, era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie de ori. Am mers prin viață ducînd după mine o membrană strălucitoare, ca de melc, țesută din spaimă. CÎnd am să mor, Într-un sfîrșit, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
coincidențe extraordinare - mult timp, am luat aceste semne ce-mi tot apăreau În cale drept certificare a faptului că am un Destin, special scris pentru mine - și Întîmplarea a făcut ca, exact Înainte de momentul cînd am privit În jos, spre țeasta lui Norman, să fi citit cîte ceva despre craniul omenesc. De vreo săptămînă, studiam de zor CĂRȚI RARE ȘI EDIȚII PRINCEPS și-mi petrecusem o parte a nopții trecute cocoșat peste Anatomia și fiziologia sistemului nervos În general și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la această Întrebare este : niciodată. Acum, cînd mă uit În urmă, Îmi dau seama că șirul de evenimente ce-aveau să culmineze aproape cu o tragedie, la care voi ajunge cît de curînd, a fost cauzat de simplul fapt că țeasta lui Norman nu era cheală chiar ca-n palmă. Investigația pe care am făcut-o asupra caracterului său, oricît de temeinică, a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu țeasta lui cheală și tufa de păr de la ceafă În formă de potcoavă, arăta ca un călugăr bine dispus. CÎteodată, Îl confundam cu părintele Tuck. SÎmbăta după masa, mai ales cînd era frumos afară, prăvălia era Înțesată de clienți, iar Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tavanul mi s-au părut ca de catifea sub tălpile mele. M-am tîrÎt pînă la marginea Balonului și m-am uitat În jos. Stătea la birou și citea ziarul, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Acum, uitîndu-mă la țeasta lui golașă, am deslușit cu ușurință umflăturile sinistre pe care le ascundea cu viclenie dincolo de cununa de păr cîrlionțat de la ceafă, stil călugăr. Aș fi putut, cu mare ușurință, să desprind firul care ținea lampa și s-o las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
umflăturile sinistre pe care le ascundea cu viclenie dincolo de cununa de păr cîrlionțat de la ceafă, stil călugăr. Aș fi putut, cu mare ușurință, să desprind firul care ținea lampa și s-o las să-i cadă cu toată forța pe țeasta lipsită de apărare. Însă, oricît de ciudat ar părea, deși mi-a trecut prin minte acest gînd, nu i-am dat curs. Pe tot parcursul vieții mele, un fatalism fără margini m-a protejat Întotdeauna de sentimente de amărăciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
neobișnuit, deși acum nu-și mai dorea o fată sau un inel fermecat, ci un lucru și mai improbabil - o vrajă menită să șteargă ultimii douăzeci de ani ai vieții sale. Ascultînd fanfara, inima Îi bătea cu putere, iar În țeasta lui fragilă de om trecut prin multe fremăta copilăria. — Poftiți să vă-ncercați norocul, domnule, Îl Îmbie pastorul, cu o voce de bariton, călită În atîtea predici. Nu prea am mărunțiș... — Vă dăm treisprezece pence pentru un șiling. Arthur Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din Kalahari. Dar dacă era pe-așa, cum de lucra într-un magazin de bijuterii? Evident, nu exista nici un motiv plauzibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un pahar, în esența lui, măăă, nu ca mârlanu’! Trebuie să pătrunzi, să intri ca röntgenu’, să treci dincolo de aparența de pahar. Acest pahar... nu există! mai scuipă o dată, ceva mai aproape de masă. Numa’ voi îl vedeți că este, în țeasta voastră e imaginea, numa’ acolo se-ncheagă ea, întâi e ca un abur, o ceață, n-o prinzi bine, dup-aia o vezi ca prin sită, numa’ voi credeți că-l puteți duce la gură, dar el nu este, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în pericol, ar putea oricând, fără să-și dea nimeni seama, să dispară... Se teme să nu fie răpită, sugrumată, pusă pe undeva-n punguțe, să-i găsești plămânul drept pe la Mangalia, urechile pe la Sulina sau Babadag, rinichii pe la Beiuș... - Țeasta la Țaringrad... - ...și de-aia a trimis memoriul la Consiliul Județean... - Da’ n-avem noi norocul ăsta... - Nici eu nu sper... Mi-am aruncat câteva bulendre într-o geantă, restul le-oi lua mai târziu, dacă mai am ce lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sunt, nu-i pot confunda așa de ușor. - Nu guițați degeaba! Gata, fac lumină! M-am săturat de tot tărăboiul! Vreau să vomit. Sunt prea multe obiecte și cel puțin câteva tăioase în calea ta când nu ai direcție, când țeasta-ți sună ca buhaiul de Anul Nou. Și, nu știu cum, ai uitat cu desăvârșire pe unde-s răspândite, acum te-agăți de toate și le răstorni. Nu suntem nici marionete, nici manechine, ci doar niște excrescențe, niște licheni în simbioză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am văzut nimic, am auzit doar urlete, s-a scuzat Aurica, dar mi-a zis Postu că turbații ăia trăgeau de coastele animalului. Iar Iacob... (întorcându-se spre mine) nu știți dumneavoastră cine e, a găsit în fața dughenei lui o țeastă însângerată... - Da, și eu am auzit de căpățâna aia, a intervenit chelnerul, cu un aer competent. De fapt, chiar aici a stat Iacob și-a băut un rachiu cu frate-său, să mai prindă curaj, că era săracu’ alb tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]