311 matches
-
nerăbdător) Dar unde-i fecioara? CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu glas puternic de răsună încăperea) Aici, Majestate! Vampirul tresare și se ridică răsucindu-se într-o parte. Spre surprinderea sa îi zărește pe cei doi căpitani. Arnăutu îl izbește puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșnește împroșcându-i din cap până-n picioare. În momentul următor Sasu îi bagă în gură o torță aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbate și încearcă
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
un horcăit și sângele țâșnește împroșcându-i din cap până-n picioare. În momentul următor Sasu îi bagă în gură o torță aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbate și încearcă să-i prindă, dar Arnăutu înfige și mai mult țepușa în pieptul său. În cele din urmă Ursuz se prăbușește pe podea iar coroana îi sare alături. BOIER CIOCOIU: (în batjocoră) Ce faci, Majestate!? Ai pierdut ceva pe jos? BOIER CONACU:(ironic) Cred că i-a scăpat coroana! CĂPITANUL ARNĂUTU
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
Poeme > Pitoresc > INIMI SFÂȘIATE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 816 din 26 martie 2013 Toate Articolele Autorului Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului, Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament, Voiasu să sărute locul tainic, Pe țepușe se preling stropii de sânge, Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo
INIMI SFÂŞIATE de BORIS MEHR în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345402_a_346731]
-
se bucură vampirul. Dar unde-i fecioara? - întrebă cu ochi lacomi de bucurie și plăcere. - Aici, Majestate! - îi răspunse căpitanul Arnăutu. Ursuz tresări și se ridică răsucindu-se într-o parte. Spre surprinderea sa, Arnăutu îl izbi puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșni împroșcându-l din cap până-n picioare. În momentul următor, Sasu îi vârî în gură o făclie aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbătu încercând să
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
țâșni împroșcându-l din cap până-n picioare. În momentul următor, Sasu îi vârî în gură o făclie aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbătu încercând să-l prindă măcar pe unul dintre ei, dar Arnăutu înfipse și mai adânc țepușa în pieptul său și în cele din urmă se prăbuși la podea. - Ce faci, Majestate!? Ai pierdut ceva pe jos? - întrebă în batjocură boier Ciocoiu. - Încoronare ai vrut, încoronare ți-am pregătit! - adăugă Conacu satisfăcut de reușita uneltirii lor. - Acum
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
se retrag în cotloanele întunecate ale clădirii până la căderea serii. În această pustietate, s-ar putea să nu mai aștepte miezul nopții și să se trezească mai devreme. - Să acționăm imediat! - Așa-i! - și-n același timp îi străpunse cu țepușa pieptul și inima din care țâșni sângele. Oșteni, răspândiți-vă prin cotloanele întregii curți, dar numai câte doi! Orice corp omenesc veți găsi, să-l străpungeți cu țepușele fără milă, fiindcă acela-i de vampir! Se dezlănțui un adevărat masacru
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Să acționăm imediat! - Așa-i! - și-n același timp îi străpunse cu țepușa pieptul și inima din care țâșni sângele. Oșteni, răspândiți-vă prin cotloanele întregii curți, dar numai câte doi! Orice corp omenesc veți găsi, să-l străpungeți cu țepușele fără milă, fiindcă acela-i de vampir! Se dezlănțui un adevărat masacru odată cu căderea primelor umbre ale nopții. Deodată un oștean, din pricina întunericului, greși ținta, iar strania creatură cu țepușa în pântece, începu să țipe înspăimântată. Zarva cuprinse întreg palatul
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
doi! Orice corp omenesc veți găsi, să-l străpungeți cu țepușele fără milă, fiindcă acela-i de vampir! Se dezlănțui un adevărat masacru odată cu căderea primelor umbre ale nopții. Deodată un oștean, din pricina întunericului, greși ținta, iar strania creatură cu țepușa în pântece, începu să țipe înspăimântată. Zarva cuprinse întreg palatul tocmai când luna răsărea de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri și prin încăperi se aprinseră făclii, iar ochi aprinși ca jăratecul se iviră la ferestre
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la bambinele fosforescente să ne trezească vigilența. De fapt, aceste bambine
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la bambinele fosforescente să ne trezească vigilența. De fapt, aceste bambine
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
de curând în regatul său. Fără zăbavă își desfăcu pelerina roșie, se transformă din nou în vultur și spintecă negura nopții. Curând ajunse la palat și rămase consternat de ceea ce văzu. Trupurile semenilor săi zăceau decapitate și cu câte o țepușe în inimă. „Oare cine ne-a trădat secretul?” - se întrebă nedumerit. În curtea palatului descoperi trupul neînsuflețit al ginerelui său. Se ridică îndurerat deasupra munților ca să-și caute fiica și nepotul. Către dimineață, când deja primii zori se arătau la
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
noastre au eficacitate maximă în aceste locuri! -Am o soluție pe care a folosit-o și Iulius Cezar. Vom săpa gropi și nu vor vedea catapultele în câmp deschis. Apoi îi vom pune pe legionari să planteze un câmp de țepușe în fața catapultelor pentru a le apăra. Și mai e ceva, mărite guvernator...Șahul Artavan a făcut deja o mare greșeală. -Care ar fi aceasta? -Artavan e sigur că va câștiga lupta și de aceea nici nu vrea să negocieze. Se
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
mult. L-ai binecuvântat și aștepți cu înfrigurare să vezi dacă poate modela piatra la fel cum face cu lutul. Sigur că unele unelte îți sunt încă străine. Nu știi la ce-ar putea folosi bățul acela terminat cu trei țepușe. Cât despre roată... Doamne, ce revelație! Nu știi ce anume L-a făcut să o amestece printre unelte, dar e evident că dorește să îi împodobiți cu ea templul fiului Său... ― E cam prost! izbucni Crey, care învățase deja binișor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
polemici se fac între idei, nu între persoane. Am polemizat, întîi de toate, cu cititorii, respectîndu-le cu grijă dreptul de a judeca cine are dreptate și cine nu în punctele de vedere exprimate în revistă." Desigur, vom simți lipsa acestei țepușe care ne ajuta să păzim merele de aur. O să ațipim mai des cu nasul în prejudecăți, discursuri terne, oglinzi oxidate. Speranța noastră e că Vineri nu va sta prea mult agățat, perpelindu-se, și va zburda din nou pe insula
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
la momentul când măruntaiele trebuie pregătite în diferite feluri pentru a fi oferite altarului. O parte dintre ele fierb deja într-o oală plină pe jumătate cu apă. Altele, decupate după o tehnică specială, se perpelesc pe foc, înfipte în țepușe. Tiberius zâmbește furat de amintiri. În copilărie, își ajuta și el tatăl - în calitate de camillus - să oficieze acasă și în public. Chiar dacă sacerdoțiul nu este ereditar, fiii nobililor sunt pregătiți încă de mici pentru momentul când vor îndeplini funcții religioase în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strigă și mă întorc, durerea mă lovește dintr-odată. O simt în fiecare mădular. Așa e mereu. Ciudat e că simt o durere în spatele globului ocular, ba de la stânga la drepata, ba de la dreapta la stânga. De parcă îmi înfige cineva o țepușă. Din cauza asta de multe ori mi-a trecut prin cap să-mi pun capăt zilelor. Dacă aș muri, poate m-aș liniști. Și acum am aceleași gânduri. Deși am fost la oftalmolog, acesta nu a depistat cauza. M-a examinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
taifun Crezând c-a făcut bine. 30 iunie 2004 VIAȚA TOATĂ Unii zic că nu-i dovada Că bărbatul e bărbat Când prin plâns face spovada Că la spaime e argat. Cum să nu plângi când durerea, Cu-adânca sa țepușă A venit la braț cu fierea, Nu pleacă de la ușă? Cum să nu plângi când probă faci Chiar și prin orișice atom? Nu poți, nu poți să te prefaci - Lacrima e pentru om. Nu poți să crezi că-i dus
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
care-s la trecut. 11 august 2004 „La plăcinte, înainte, Iar la trudă înapoi!” Iată-n câteva cuvinte Ce cangrenă roade-n noi. „Ce-i în gușă, și-n căpușă”, Dar de gușa este goală Și nu-i truda ca țepușă, În căpușă e răscoală. Am trudit precum părinții - Poate puși în rând cu sfinții; Ei mi-au dat de la născare Dorul de sacrificare. Zi prostului că-i om deștept, „Că ți-ai găsit de furcă” Și vrea să te facă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
însă operația după destul de mult, căci cușca putea să ducă doar o singură persoană odată. Pe când Vitalius urca, Sebastianus îi cercetă pe milițieni: fețe oneste de artizani, lucrători manuali și negustori, războinici nepotriviți cu rolul lor, improvizați, cei mai mulți înarmați cu țepușe, ciomege și cuțite de bucătărie; pe fețele tuturor recunoscu semnele foamei și ale fricii. Rutilius nu putu să se abțină mai mult de câteva secunde și îi puse inevitabila întrebare: Unde e armata lui Etius? Vine? — Da, vine și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în mod vizibil chinuiți de o lună de lupte și lipsuri: cu toate acestea nu aveau încă aerul de câine bătut tipic soldatului resemnat deja la gândul predării. Fiecare din ei își ținea alături arme. Văzu săbii ciuntite, securi tocite, țepușe fără vârf, buzdugane strâmbate și observă că doar câțiva dintre ei erau dotați cu scut sau cu cămașă de zale. își putu da seama doar după încălțările militare ale unora dintre ei că erau soldați de meserie. Constatând că mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acel strigăt, Eudoxiu se întoarse și se năpusti spre el cu sabia ridicată, însă nu făcu decât câțiva pași, fiindcă ultima javelină a lui Vitalius îi străpunse o coapsă. Cu un strigăt, bagaudul își aruncă arma și, strângând în mâini țepușa de frasin care-i sfâșia carnea, dădu îndărăt, clătinându-se, până ajunse cu spatele la zidul de piatră al turnului. De îndată, Sebastianus fu lângă el pentru a-i da ultima lovitură. Cu o clipă înainte de a-i primi în pântece lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carpen bătrân și strâmb și asculta spovedanii târzii, dădea dezlegări, mângâia și binecuvânta în permanență. începuse încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de repede s-ar fi mișcat, șirul lung de bagauzi ce-și așteptau rândul, fiecare cu țepușa sa și cu armele sale, mai mult sau mai puțin improvizate, se înnoia mereu: fețe sinistre, pe care nu se citeau cine știe ce păreri de rău, ci mai degrabă o concentrare întunecată ori teamă, pe care câte unul căuta să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mine! strigă. înainte! După mine! Se aruncă deci la atac, urmat de Milone și de Almirus, cu însemnul ce se zgâlțâia în vârful prăjinei, de Divicone, cu crucea sa, și de mii de descreierați ce alergau urlând și întinzând înainte țepușele lor. Strigătul pe care îl scoteau laolaltă umplu cerul ca un tunet, iar lui Metronius îi păru că un val puternic îl ridica precum o mână și îl arunca înainte, însutindu-i forțele, hotărârea, voința de a învinge. Vacarmul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simțea cuprins în acea maree. Descumpăniți de năvala acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare a acelui asalt fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care încă le avea îl surprinseră. Niciodată nu-i trecuse prin cap să-și aprecieze forma fizică altfel decât "satisfăcătoare". Era mai mult decât atât. De fapt, n-ar fi avut deloc nevoie de copac. Stătu în echilibru pe țepușele gardului și privi în jurul său. Gardul se întindea cam un sfert de milă în ambele direcții. În depărtare, peste o luncă împădurită, putea vedea turlele celor trei biserici din Alcina. Câteva avioane dădeau ocol orașului, ca și cum căutau ceva. Copacii ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]