223 matches
-
el. — Ăsta pentru ce-i? Pentru tine, dragule. Lapte de noroi. Femeia îi înălță puțin trupul și i se așeză pe piept. — Deschide gura, zise ea. Gaskell Pringsheim se uită la ea înnebunit. începu să se zvârcolească. — Ești nebună! Ești țicnită! — Haide, haide, stai așa, liniștit, și n-o să te doară. O să se termine repede, iubitule! Moarte naturală prin înec. în pat. O să rămâi în istorie. — Curvo, curvă ucigașă... — înspre Cerber, zise Sally și-i turnă apa în gură. Apoi lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și marea bogătașă și fosta soție a fostului mare avocat de drept internațional pe care, neputând rezista interogatoriilor, l-a denunțat, în hohote spasmodice de plâns, semnând aberațiilede care era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia, inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm. Iartă-mă, ești un adolescent în criză, inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra, dezertorul. Vino, să-ți arăt epopeea. Homer, ai să vezi, Homer. Extraordinara termicitate a glasului te năucea, pur și simplu. Detectivul avansase, prudent, prin vestibul, până în fund. Tereza deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Rafturile până la tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sunt doar un prieten care vrea să îți facă o bucurie. În momentul acela, Tom a decis să contribuie la dialog. — Sunt sigur că nu are intenții rele, a spus el. Știi foarte bine cum e Nathan, Marina. E cam țicnit... face întotdeauna nebunii, din impuls. — E nebun, asta așa e, a spus ea. Dar și foarte drăguț. Doar că nu vreau să am probleme. Știi cum e. Dintr-una-ntr-alta... bum! — Bum? a repetat Tom. — Da, bum, a spus ea. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în timp ce se ridica să plece, mi le-a aruncat în față. Dacă n-aș fi purtat ochelari, aș fi putut încasa una în ochi. — Data viitoare te omor! a zbierat el, scuturându-mi un deget în față, ca o marionetă țicnită. Las-o în pace, javră, altfel ești un om mort! De-acum, toată lumea din restaurant se uita la noi. Nu aveai parte în fiecare zi, când te așezai la masă, de un asemenea spectacol fascinant, dar acum, că domnul Belea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în timp ce ne bem cafelele. Un fascicul de raze de iarnă pătrunde prin fereastră și eu închid ochii, lăsând căldura lor liniștitoare să îmi scalde fața. — Se întâmplă și la case mai mari, zice Tarquin cu înțelegere. Monty, unchiul nostru cel țicnit, mereu o lua razna, nu‑i așa, Suze? — Dumnezeule, ai dreptate! Tot timpul! zice Suze. Însă mereu revenea pe linia de plutire, nu? — Categoric! spune Tarquin. De fiecare dată. — Dar ce făcea? zic, ridicând ochii cu o sclipire de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de Ogrinjan Rafael și incredibil de ipocrit, după cum vrea el să-i învețe pe toți să se poarte cu copiii, și el cu povestea și nenorocirea lui, ca și madam Trifu, rămas de-acum ultimul și singurul după plecarea celuilalt țicnit, Teodorescu Milică... Dădeau din mână când venea vorba de domnu’ Ogrinjan, păi, lăsați copiii să vină la el, după cum s-o crede el te miri ce mântuitor, tot cu nasul pe sus și strâmbând din nas, într-o școală specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că niciodată nu voi mai putea să-l mângâi. Trupul lui nu mai este al meu, ca să-l ating când și cum vreau. —... dar nu cred că suntem făcuți să fim împreună. —Făcuți? Vocea mea sună ca a unui papagal țicnit. —M-ai făcut să mă simt atât de bine! Ești o ființă uimitoare și sunt foarte recunoscător că faci parte din viața mea; dar pur și simplu nu cred că trebuie să ieșim împreună, nu știu, poate că suntem suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de cioburi. Finn o ține strâns de umeri și o zguduie atât de tare, că mă aștept să văd pe jos bucăți din dinții doamnei Jim. Mă încearcă un sentiment precar de milă pentru bărbatul care încearcă să liniștească o țicnită, fără s-o rănească - dacă doamna Jim era bărbat, Finn i-ar fi tras niște pumni! Dar așa, cavalerismul îl obligă să se abțină de la astfel de metode. Ceea ce e o greșeală. Doamna Jim reușește să se elibereze întru câtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tu, Leo! O încurajez: vezi să nu ai cincisprezece bărbați și o singură cameră! Mă privește perplex, ca și cum aș fi o viețuitoare trapezoidală, de pe cine știe ce planetă. Nu mă miră, și Sabina mi-a spus că la început mă crezuse un țicnit care se mulțumește să trăiască doar cu gogoși și înghețată în speranța că va răsturna lumea. Ne ridicăm. O conduc până la gura de metrou. La despărțire îi urez să aibă parte de un bărbat bețiv, care s-o mai altoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca un vobler sau ca o reclamă Addidas, efectiv părea fosforescent! Să-mi piară vederea, să damblagesc, dacă te mint, na...! Bun! Trece o jumătate de minut, trece un minut întreg, Urechilă nu se clintește, eu mă zgâiesc ca un țicnit, în expectativă, îți închipui, ce bazaconie... Apoi, din josul străzii, apar în șir indian, patru pisici negre. Nu, una, nu, două, nu, trei! Patru pisici, dintr-un foc, Frate! Și pe urmă? Pe urmă, văd cum pisicile se dau la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să o numesc în toate felurile, iar apoi, clătinîndu-mă și vărsând votcă din pahar, m-am apropiat de ea, i-am luat mâinile și am delirat vreun sfert de oră despre cât de mult o iubesc. Repetai întruna ca un țicnit: "Ești totul pentru mine... ești totul pentru mine!" Erai mai palid decât Mortul. Nu mai puteam să ne înțelegem cu tine. O asaltaseși pe săraca Gina, adică pe dracu' săraca, scorpia dracului, care-a încercat să-ți spună ceva cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adică el vrea să spună că ăștia o fac intenționat, că produc manipularea asta... da, mă, nu mai rîde, așa se zice.. manipulare ești tu În capul ăla de plantă exotică... mă rog, nu știu... cred că exagerează, e cam țicnit... eu nu cred că-i iau locul lui Ceaușescu, ăștia o să facă acum politica, Înțelegi? Se vor face alegeri libere, liiibere ca În orice societate liiiberă... de ce dracu’ te uiți așa la mine? Ți- am zis că așa vorbește doctorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îndîrjiți, cu pistoale și ochelari de soare negri-opaci, se străduiesc să le risipească tristețea și să reinstaureze dreptatea) am avut parte de un set de filme ciudate (În sala de mese, toată bateria Înșirată În fața televizorului), făcute de un italian țicnit numit Pasolini. Patrana n-a suflat o vorbă cît a durat filmul ăsta care se cheamă Teorema... nu știu ce l-a pătruns mai tare, stilul neorealist de sub care se Întrevede o metaforă ciudată sau somnul. Pentru că micuțul Patrana nu are ochi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bate câmpii, îi strigă Alex. — O, nu! exclamă și Gabriel. — Bine, atunci de ce să nu-l consulte pe marele nostru psihiatru, Ivor Sefton? — Sefton e-un dobitoc, ripostă Alex. N-a vindecat niciodată pe nimeni, oamenii pleacă de la el mai țicniți decât au venit. Și-apoi pretinde niște onorarii astronomice. — Ar putea să facă o cură gratuită la Casa de Asigurări Sociale. — Numai în grup, imaginează-ți-l pe George într-un grup. — Oricum, nimeni n-ar intra în grup cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obligat să-i explice relațiile lui cu Alex, de neînțeles chiar și pentru el. A... bine. N-a mai fost niciodată la Ennistone. Aș putea să-i arăt orașul, dacă asta-i ceea ce doriți... „Sau te pomenești că moșneagul ăsta țicnit vorbea numai ca să vorbească!“ Vreau să o cunoști. Și să te împrietenești cu ea. Și să-i fac cunoștință cu tineretul de aici? Asta-i simplu. Pot să organizez o petrecere... Tom se și gândea pe cine să invite. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
retrase brațul. Dar cum... deci o cunoști pe fată? Nu. N-am văzut-o în viața mea. Cred că n-a fost niciodată aici, a crescut în America. Se vede că-i nebun. Nebun de legat, țicnit ca o babă țicnită, dereglat ca un ceasornic de pe vremea lui Pazvante. Și închipuie-ți că mă vrea pe MINE! Și i-ai spus politicos să-și vadă de treabă... Nu. Am acceptat. Căsătoria e aranjată. Tot ce mi-a mai rămas de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă mai deranjeze nimeni. Și, într-adevăr, așa a fost. Mai mult, și pe stradă lucrurile s-au schimbat. Până atunci, lumea se uitase la mine curioasă, ca la o creatură ciudată. Cei mai mulți mă socoteau un original, dacă nu chiar țicnit, nu ocoleau însă. Acum eram ca un ciumat. Se făcuse un gol în jurul meu și mergeam pe stradă cu acest gol după mine. E normal, mi-am zis. Un om înțelept preferă să n-aibă încurcături. Dacă aude pe cineva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vijelios la vale, lovindu-se când cu ceafa, când cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii și prăbușindu-se însângerat chiar la tălpile noastre. Cum naiba să nu rămâi meduzat?! Ce m-a șocat a fost anestezia, încetineala, calmul țicnit cu care am acționat, într-un soi de pedanterie hipnotizată, ca la ralentiurile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecât geanta sub ceafă, eu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mă privesc prea mult în ochi. Situația era intolerabilă și trebuia rezolvată rapid. M-am repezit la computer și-am deschis iar micul program. „De-acum, între noi doi!“, i-am strigat. De data asta am făcut alegerile cele mai țicnite: o casă pe-o rână, un pom numai crăci uscate, un soare pipernicit pus câș într-un colț al bolții și-n schimb ditamai norul prăvălit pe acoperișul casei, dramatic ca-n La răscruce de vânturi ! Lacul l-am pus
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă.) Cinci sute, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ambițioși pentru a se alătura forțelor normale de poliție. Nici un stat modern nu duce lipsă de intelectuali iresponsabili, inamici ai guvernelor puternice de pretutindeni. Ambele tipuri sînt dornice să fărămițeze lumea în mici republici, preistorice, în care vocea proștilor și țicniților ar răsuna la fel de tare ca aceea a înțelepților și pricepuților. Dar o reîntoarcere la barbarie nu ne poate ajuta. Lumea poate fi salvată doar printr-o mare acțiune în care guvernele stabile să folosească priceperile de cunoaștere instituțională, fiind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă.) Cinci sute, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
simte sănătos, trebuie să-i ducă o damigeană cu țuică de prune, mai ales că el nu mai are voie să pună gura pe ea. Dar parcă doctorul Margulis pune? De bucurie și grijă, a-nceput să vorbească singur, ca țicniții. Ziarul apăruse, dar nea Cercel nu-l deschise. Să vină și Nicu, să fie doi când or vedea numerele de la loterie. 4 98.38.51 își repeta Nicu trecând prin fața dorobanțului de la L’ Indépendance Roumaine și clopoțeii, parcă anume ca să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]