259 matches
-
din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei (1850) încearcă să îmbine o intrigă amoroasă și un conflict războinic. Momentele de exaltare romantică alternează cu pasaje reflexive, în care personajele, contemplând ruinele sau peisajul deprimant al unui țintirim, cugetă la nestatornicia soartei, la deșertăciunea celor omenești. O polemică s-a declanșat în jurul versurilor albe în care a fost scrisă drama. SCRIERI: Agripina, Brașov, 1847; Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
lui Mitra, ori a lui Osiris, după ce omul-Dumnezeu stă în întunericul de mormânt al peșterii trei zile. Era bucuria revenirii soarelui de primăvară, manifestată prin muguri și flori, prin daruri de miei și ouă roșii. Bătrânii mei care dorm în țintirimul de la Hangu n-au știut niciodată că acest ou semnifică soarele înnoit și veșnicia vieții, dar au repetat cu sfințenie gestul generațiilor. Ca și atunci când soarele sta în mormântul celor trei luni de iarnă, oamenii de acum în straie albe
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
la patru benzi, copacii rași pe sute de kilometri, Romanul prin furnal, soarele roșu cadre din geamuri, umblă, bazin, înot evocate, solidarizarea de grup, agitație, gata să încheie povestea studențească, 30 de ani cu slujbulița lor, 50 de ani cu țintirimul, Mircești afară pe o portiță narativă, gest nevrotic în condiții de stres, în alt compartiment ultimele semne ale zilei solare, arabescuri cu norii, dealuri, cel de la Ruginoasa cu fruntea lui. [Sfîrșit mina pixului.] XI. OCHIUL UNUI MIEL GIGANTIC Iași Bacău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
parcurs oniric. Ca un memento sumbru, se profilează în peisaj umbra ruinelor (aici ale cetății Sarmis), tablouri cinegetice și pastorale descoperă natura, terifiantă sau radioasă, paradisiacă, se-ntâmplă întâlniri și „recunoașteri” al căror sens rămâne, mai adesea, criptic, ezoteric. Halucinantul țintirim de țară în care, zăbovind, Reporta descifrează inscripțiile funerare, pătruns de crudul lor avertisment - circa treizeci de lamentații pe motivele ubi sunt și fortuna labilis -, apare ca oglindă a deșertăciunii lumii, necropolă universală adăpostind regi și strategi, oșteni, poeți sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
care-i dă lui Cristi ceva de mângâiat gâtlejul, iar altora - mai abstinenți - pâine, ignorați mulțime de alte ființe, tot microscopice, dar de care vă depinde viața, ca de pildă bacteriile nitrificante din sol, dar și moartea, adică acelea din țintirim, care eliberează locul pentru altul... Și, revenind la leit-motivul discursului meu, eu, pisica, prefer să mă oploșesc În bordeiul cutare, acela care mi-e pe plac, dar În citadinul care vă uniformizează mă simt străin. Percep ceva compatibil, dar la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care vă cobește moartea. À propos: biata cucuvaie doar simte - al 6-lea simț! - că sub acel acoperiș cineva-și dă duhul și-și cheamă suratele la ospăț, fără să știe - proasta de ea - și că acela e menit viermilor țintirimului... Dar ea nu e gustoasă pentru mine. În schimb, vrabia... Săraca de ea „suferă“ de „orbul găinilor“. Iar cum cade seara, zboară repede la culcare. Și face gălăgie, Încercând - sonor - coordonarea Întregului stol... Știți că aud foarte bine, și nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a speranței, nădăjduind că poate vestea a fost falsă, poate au greșit adresa.....și cu toată îndoială din suflet.... toți erau pomeniți creștinește, cu dangăte prelungi de clopote și cu prohodirea unui mormânt gol de erou într-un colț de țintirim lângă alți eroi căzuți pe câmpurile de luptă... Unii dintre noi, măi mărișori, înțelegeam că ai noștri s-au dus și nu vor mai veni, rămânând casele goale, iar mamele, soțiile, bunicile și surorile, cernite, nu conteneau să-și plângă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
cu mortul de acasă la groapă, să cheme un copilaș și să-i dea peste prag o strachină de făină, ca să aibă mortul pe lumea cealaltă. Mortul pînă la biserică e mai ușor, iar de la biserică, după prohodire, pînă la țintirim, e mai greu. în groapa mortului se aruncă un ban, crezîndu-se că cu acel ban se cumpără locul pentru mort, ca altul să nu i-l deroage*. Cînd un mort se pune în mormînt, se rupe și măsura gropii în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Rimbaud, ce amintesc de fenomenul sinesteziei: " A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu, voyelle, Je dirai quelque jour vos naissances latentes " În casa lui Beldiceanu, după ce Arthur Stavri citește versurile "Rând pe rând, și 'ncet, în tristul țintirim bătrân și sfânt, Lin se scutur liliecii clătinați de-al nopții vânt". Auditorii sunt martori la o reacție considerată curioasă a lui Neculai Beldiceanu. Acesta se ridică din pat, îl întrerupe pe autor spunând că poezia aceasta i se pare
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
apelative regionale de la baza toponimelor corespunzătoare: boiște, blidar, bahnă, bobeică, budăi, ceair, chetrărie, chicere, ciungi, coșere, cuciur, curături, dâmb, podei, săliște, tinoasă “noroioasă”, glod, hățaș, hultoană, corhană, podiac, bute, mangal, odaie “adăpost pentru animale, în țarină sau pe munte”, bour, țintirim “cimitir”, buhai, pripor, toloacă, șipot “izvor”, perj “prun”, prisacă, răsturniș “alunecare de teren”, rogoz, secătură “loc defrișat”, staniște, tarniță etc. Desigur, în cazul unor formanți topici mai apar și unele neologisme, în legătură cu întreprinderi și instituții, cum ar fi: cabană, cartier
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
și în gazdă un an de zile: „Costică, fiul lui Creangă... era de o vârstă cu mine, și odată cu mine începuse a învăța carte; eram prieteni la cataramă. Amândoi învățam în larga ogradă a mănăstirii Golia... amândoi ne fugăream prin țintirim, ne acățam pe gardul de pe care se putea privi la spitalul de nebuni ce se afla tot acolo; mergeam și veneam de la școală tot împreună... ” Din câte am aflat, și după cum dumneata spuneai, între 1866 și 1872 ai „făcut ceva
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-mi îngheață sângele-n vine și damblagesc pe viață? Șuncile pe boier Cupcici dârdâie mărunt-mărunt, se crucește de apărătură și se trage acana, nu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreme și mucegai, peste crucile de lemn, putrezite, cu brațele frânte, cu nume, fără nume, spălate de ploi și de veacuri. Mormintele-s năpădite de bozii și bălării; miroase greu a ierburi și a mucegai. Și, pentru ca miezul nopții în țintirim să fie cu totul și cu totul sinistru, o cucuvaie se vaicăre pe ruinele unei bisericuțe din care n-au rămas decât zdrențele câtorva ziduri... De-ți rânjește Vodă, rămâi damblagiu și pe ceea lume, îl încredințează boier Negrilă, hlizindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie mai bine primită apărătura. Alt loc mai spăimântăcios n-ați aflat? vorbește el cu glas scăzut să nu tulbure somnul morților. Știe el Isaia ce face, răspunde Alexa. Care om se-ncumetă la miez de noapte să calce în țintirimul bântuit de duhuri necurate? Să jurăm ce-avem de jurat și să ne cărăbănim pe la cășile noastre, propune Cupcici luat cu frig. Alexa și Negrilă se așează pe un braț frânt dintr-o cruce de piatră. Negrilă aprinde o lumânare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
meșteri o flecușteață de cheiță s-o închidă și s-o deschidă de parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase? Negrilă, înfiorat, cât de frică, cât de frig: Iaca pentru ce dârdâim la miez de noapte în țintirim! Strigoii zgreapțănă să iasă din coșciuge, salcia în noi cât stânjenul... și tot la fofoneață ne stau gândurile. Dracu' s-o ia de fofoloancă; cât îi de mică o aia și te bagă-n draci afurisita, de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
149 8 Cetățile Mării și Neînvinsul 181 9 Nunta însângerată 191 10 Prohod cu colind. "Marea Neagră lac turcesc" 209 PARTEA A PATRA TRĂDAT ȘI SINGUR martie mai 1476 215 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" 217 12 Pumnal sau otravă în țintirim 233 13 "Vin turcii !" Singur... 250 PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE ALBĂ iunie iulie 1476 267 14 Un hodorog viteaz 269 15 "Vin tatarii ! Vin turcii !" 273 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" 287 17 La mănăstire, Maria !? 302 18 Paharul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vasâlca din Iași. Mănăstirea Dancu are o ultimă judecată cu biserica Armenească din Iași. În anafora mitropolitului Moldovei, Gavriil, din 15 iunie 1768, se spune că pricina judecății cu armenii ar fi fost împresurarea locului mănăstirii Dancu prin lărgirea locului „țintirimului” din fața bisericii Armene. Văzând că armenii nu au „direse” pe locul îngrădit, mitropolitul a socotit că e bine ca doi oameni „de credință” din partea mănăstirii Dancu „să arate până unde este locul mănăstirii și să giure.” Egumenul însă „n-au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea-mi am lăsat În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea Ca o palidă fecioară a intrat. Și departe Curcubeul cel sinistru-n zori de ziuă Zori de moarte Ca coroană sângeroasă s-a-nălțat, Și o cruce se arată-n țintirim Acolo unde venim Unde stăm și-ngenunchem iubito Cu suspin șoptit La mormântul tinereții ce-a murit! (în 2 minute, punând rămășag că e mai frumoasă decât orice poezie a lui Minulescu) 29 Decembre 1907 [PĂDUREA RÂȘCA ISPRĂVI VÂNĂTOREȘTI Ș.A.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care se spunea că "știe să lege gura lupilor", deoarece niciodată dihăniile nu-i stricau turma. Însă, adăogeau oamenii, când a muri au să-l mânânce lupii. Într-adevăr, așa s-a întâmplat. După ce l-au îngropat ai lui în țintirim într-o iarnă, au venit lupii, l-au dezgropat și l-au mâncat. DIN MEMORIILE CĂPITANULUI VALCOF. Brăila 1872 În vremea ciumei se închideau familiile în ogrăzi și se izolau complect de lumea externă, având cu ei alimentele trebuitoare. Astupau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu mare stăruință lucrat. Mai mult femei la câmp. Bărbații trebuie să fie duși după alte câștiguri. Femeile plivesc ogoarele de secară și de grâu! Și buruienile și ierburile plivite le strâng cu scumpătate pentru hrana animalelor gospodăriei. Dicționar țintirim de cuvinte. Tarnov (ora 4). Acelaș pământ sărac, lucrat în răzoare înguste: secară și iar secară. Ogoare rectiline. Stema Lehiei, pajura încoronată. Trupe. Tarnov firmă: Szaja zsilberfewerg Saia! Locuri mlăștinoase plantate cu pini. Doi băieți balani, curățel îmbrăcați și desculți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Buda-P(esta). Locuri joase, ușoare cline tărăgănate, sălcii și arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sus pe culme locul, cu fortificații și cetățui până în piscuri din vremea Bizanțului. Piață, stradele etc. ca la Raguza. Peisagiul măreț între munți impunători. În drumul de lângă Herțegnovi, am trecut pe lângă Perast "Orașul mort", cu insula morților a lui Böklin, țintirim și biserică între chiparoși și alături o insulă ridicată în mare de marinarii care, trecând pe lângă cimitir, aruncau câte o piatră în acest loc, până ce au scos ostrovul la fața mării, clădind pe el o biserică. Și astăzi oamenii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim Trupul să-mi îngrop. De-oi muri, să-mi pui mormântul Într-un câmp de flori Sub stejarul ce-și înalță Mândru, fruntea-n nori Pe-unde dragii mei tovarăși Trec adesea-ori. Am fost la Eforie și în 1956, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rezerve, „estetice”, dar nu m-am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul grădinii, înspre Mihai al lui Gheorghe a Nuții și privind spre dealul țintirimului unde s-auzea cîntecul sfîșietor al trupcilor. Ziua era senină, soarele se aplecase blînd spre asfințit, un vînticel înfiora frunzele prunilor și perilor. „Doamne, frumos mai cîntă!”, ofta mama, sensibilă la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
femeie- glie conține decodarea pentru răspunsul fix, feminitatea se dospește în consonanță cu ritmurile vegetale și telurice, după arhetipul Demetrei. Însă moartea Florei nu este cea care duce în lumea fără umbră, fiindcă locul cerut de înmormântare este la marginea țintirimului. Zmeii nu o găsesc acolo, deși morții răspund și ei la întrebările lor. Laterala extremă a cimitirelor este proprie morților nefirești, acolo sunt îngropați copiii nebotezați, sinucigașii, înecații și alte victime ale sfârșitului violent. Recluziunea inițiatică este improprie planului social
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]