258 matches
-
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. Okeanos se plânge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San-Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate: "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile! " {EminescuOpI 203} SE BATE MIEZUL NOPȚII
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spus, Îl Îmbătară pulbere, luară cu ei cădelnița, odăjdiile, prapurile, icoana cu Înălțarea lui Iisus, potirul de Împărtășanie, ceaslovul, liturghierul și Sfânta Evanghelie, precum și năsăliile și chiar cristelnița (pe care, ce-i drept, o cam cărară În zadar). Ajunși În țintirim, cei șase petrecăreți scoaseră din ladă toate hainele bătrânei și le Înșirară pe crucile din apropiere, făcându-le să semene cu niște sperietori, iar unul dintre ei, Condrat, trăgând peste hainele de lucru odăjdiile și patrafirul luat de la pălimar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
putea să-nghețe apa sau s-o transforme În fum și pe care Îl ocolea, de teamă de a nu fi deocheat, la distanța de o poștă, orice dobitoc. Oare ce căuta el la fiecare Început de lună nouă În mijlocul țintirimului Înarmat cu o doniță și o bidinea din care storcea zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
grajdul lui Petrache. L-au îngropat într-un colț de cimitir și a rămas ca părintele să puie pe cineva să facă o cruce și s-o așeze la căpătâiul mormântului. A trecut o săptămână, două, mai multe; frunzele, în țintirim, se scuturau din copacii rari pe morminte; iarba era arsă de cele dintăi brume ale toamnei. Ațe de painjen se aninau de crucile sărace, de copacii mâhniți, și sclipeau ca niște fire de argint în soarele prietinos. Amurguri de purpură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe doi români și le-a spus ce-l doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și frumos; avea un păr negru... — Nu, răspunse celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile de piatră. — Ce caută prunii aici, și crucile? întrebai eu. Parcă a fost un țintirim în locul acesta... — A fost, răspunse bătrânul întorcând spre mine barba-i albă și ochii albaștri, dar nu cum îți închipui dumneata... Aici era odată spânzurătoarea reședinței... Am apucat și eu pe vestitul Gavril, când a spânzurat pe o femeie... Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pot ca să știu, nană; căci el tulbura istoria asta cu alte închipuiri. Câteodată vorbea cu lelea Ana. —Cu cine? Cu fie-iertată lelea Ana. Cum spui tu asta, băiete? Cum ar fi putut grăi cu dânsa, când ea, sărmana, odihnește în țintirim la ea acasă. Și i se fac rugăciunile de liniștire, și i s-au plătit vămile, și i-au pus podurile de trecere. Ea s-a dus în împărăția drepților, unde nu mai este întristare, nici suspin. Așa că erau rătăciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ai nevoie să ne ajute la secerat>. <Păi, una-i să întrebe și alta-i s-o ia la sănătoasa când mă vede sosind la poartă!> <Ei. Se grăbea, că îl aștepta popa să-l ajute la cosit iarba din țintirim>. <Acuma, spre noapte?> <Apoi când, dacă popa n-o avut vreme până acuma?>... Păi, nici cu popa nu-i treaba curată! Doamne iartă-mă! Nuuu! Îi spovedește nevasta nu știu de câte ori pe săptămână! La două-trei zile o dată.. Așa mai pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele urdiei sângerânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe care eu nu i-l cunoșteam. Înainte de a vesteji, razele vii, razele moarte s-au sărutat pe pleoape. Plin de nostalgii, în fiecare primăvară cutreieram măgurile din împrejurimi. Mă copleșea, în țintirimul în care cînta un cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o‐ ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți‐o‐voi odată umbrind mormântul meu ... Mereu va crește umbra‐i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă‐ntriste zidiri de țintirim ; Mormântul să ni‐l sape la margine de râu, Ne pună‐n‐ncăperea aceluiași sicriu; De‐a‐ pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu . Ion Creangă (1837‐1889) „Spunerea și ascultarea întâmplărilor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tu... s‐o‐ ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi ; Simți‐o‐ voi... umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra‐ i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să.. ne ducă‐n.. zidiri de țintirim Mormântul să mi‐l sape la margine de... , Ne pună‐ n încăperea aceluiași... ; De‐ a pururea aproape vei fi de sânul... ... Mereu va plânge apa , noi vom dormi mereu.” Restul definițiilor: CRIPTOGRAMĂ SILABICĂ Pornind din caseta stânga‐ sus și urmând
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui, Storcând mereu din struguri licoarea vinului. A lustruit pământul umblând pe el desculți, Făcându‐ l drept și darnic prin anii ei cărunți. Așa e școala vieții; e‐o luptă, un război Care adună anii și fapte de eroi. și țintirimul nostru cu bocete și gropi, Cu cântece de slavă, de dascăli și de popi Este și el o școală, de jale și dureri Cu graiuri tălmăcite în tainice tăceri. Mama, privea‐nadâncuri cu glasul stins și mut, Tot repetând în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
temniță ciudată În care toți vom fi închiși odată. Trec iarăși printre cruci posomorâte, Printre cavouri bine zăvorite și lespezi care sunt atât de grele Pentru nimicul îngropat sub ele. Cu morții greu ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe mormânt. De frică parcă să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă, bănuim Prezența lor străină și vrăjmașă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe mormânt. De frică parcă să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă, bănuim Prezența lor străină și vrăjmașă Asemeni cu o mână uriașă Întinsă după noi din țintirim. 281 Ies din pereți, alunecă ușor și calcă fără zgomot pe podele, Trec aburoși prin uși și prin perdele, Tăcuți și groaznici în tăcerea lor. Făptura lor, atât de dragă ieri, Ne înspăimântă astăzi și ne‐nghiață. și chipul lor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
domnu Țărăi Moldovei și Ucrainei”, care spune: “Facem știre cu acest adevărat zapis și carte a noastră că,... gândit-am întru inima noastră pentru svânta Mitropolie cea bătrână a țărăi, din târgu din Iași... fiind mică,... socotit-am pentru un țintirim de o beserică stricată ce s-au numit Besereca Albă,... aproape de Mitropolia cea Veche, să facem pe acel țintirim ... altă svântă Mitropolie țărăi, mai mare și mai deschisă... suptu hramul Streteniia Domnului... Dumnedzău cârmuindu-ne și agiutându-ne de o am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-am întru inima noastră pentru svânta Mitropolie cea bătrână a țărăi, din târgu din Iași... fiind mică,... socotit-am pentru un țintirim de o beserică stricată ce s-au numit Besereca Albă,... aproape de Mitropolia cea Veche, să facem pe acel țintirim ... altă svântă Mitropolie țărăi, mai mare și mai deschisă... suptu hramul Streteniia Domnului... Dumnedzău cârmuindu-ne și agiutându-ne de o am obârșitu și o-mpodobitu, și o am îndzăstratu... socotit-am și pentru țintirimul acei svinte mitropolii pomana noastră să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cea Veche, să facem pe acel țintirim ... altă svântă Mitropolie țărăi, mai mare și mai deschisă... suptu hramul Streteniia Domnului... Dumnedzău cârmuindu-ne și agiutându-ne de o am obârșitu și o-mpodobitu, și o am îndzăstratu... socotit-am și pentru țintirimul acei svinte mitropolii pomana noastră să hie mai largu și mai deschis” Ia să vedem ce mai spune doamna Anastasia: “Avându Anița logofeteasa răposatului Solomon Bârlădeanul... niște... case, carile fiind penpregiurului aceștii svinte mitropolii... și alt loc ce iaste din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]