1,267 matches
-
explozivă. Atît în ceea ce privește munca propriu-zisă, cît și activitatea expozițională și prezența publică, perioada care urmează este foarte bogată și, în ciuda unor tot mai mari dificultăți pe care i le creează reecidivele bolii, inexplicabil de mobilă. Paralizat temporar, înainte de a fi țintuit definitiv la pat, internat prin diverse spitale și, mai apoi, întîmpinînd mari dificultăți la deplasare, el este totuși de o incredibilă mobilitate, fiind de regăsit la mai multe adrese într-un interval scurt, sau călătorind, cu scopuri curtative, cînd în
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
ianuarie 2000 Mamie a scăpat Oricine și-ar dori o moarte ca a ei", mi se spune. Mamie a fost cruțată de nopțile interminabile din spital, de umilințele fizice impuse de excreție, sudoare, urină, fecale, de tot ce îndură bolnavii țintuiți la pat. După o "bătrânețe frumoasă", Mamie a avut, s-ar spune, o "moarte frumoasă". De mai mulți ani, nu mai aveam cu ea decât relații de afecțiune, ca între mamă și fiu. Am avut, însă, amante. Trupul femeii m-
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
bungalourilor de cărămidă năvălea la uși, să o vadă. Își auzea inima galopându-i în piept, în timp ce țâșnea, cu un singur salt, de la rezervorul de apă, până jos, la ocolul păsărilor. Într-o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele, așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-arătau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
de nemurire// colocvială, respirația umbrei” (colocvială respirația umbrei). Un text introductiv circumscrie un simțămînt al dezarmării ființei în fața neantului intuit într-o ambiguitate a acestuia, apt și totodată inapt a adăposti transcendența: „un idol cu ochii-n lacrimi/ m-a țintuit peste manuscrise/ l-a înduioșat/ Zădărnicia cu care/ gloria abisului meu/ se închina/ de-o viață/ la inexistența lui” (idolul zădărniciei). Pe de altă parte Valeriu Stancu nu întîrzie a- și da în vileag temperamentul fremătător vital, depășind marginile unor
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
bien pensant, conformist, pedant, moralizator în fața unui om cu totul liber, trecut de toate, de bine și de rău. Când are loc dialogul, M.I. și-a pierdut soția, vederea, nu mai scrie de zece ani, nu mai ascultă muzică, e țintuit la pat, cu ochii pe pereți, fără nici un gând, nemaiașteptând nimic. Iar viața lui fusese aceea a unui înlocuitor, conceput fiindcă murise o soră, cu înfățișare de om inaparent, care se prelingea de-a lungul zidurilor, care „pusese baze” în
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
La 19 ani nimeni nu se gândește că va rămâne țintuit la pat pentru tot restul vieții. Unii nici măcar nu își închipuie că există oameni care la această vârstă au viața distrusă. Și totuși, există tineri care nu merg să se plimbe prin parc atunci când vine primăvara și nici nu ies
Destin frânt la 19 ani. O baie în mare la Mamaia i-a distrus viața () [Corola-journal/Journalistic/44493_a_45818]
-
putut face nimic. A fost diagnosticat cu traumatism vertebro-medular, fractură de coloană, băiatul fiind paralizat de la gât în jos și dependent de aparat respirator, arată blogul pentru Marian. Din acea zi fatidică, el nu a mai părăsit spitalul și este țintuit la pat. Pentru a putea pleca din spital, să nu mai fie dependent de aparatura spitalicească, Florin are nevoie de un aparat de oxigen acasă, iar o intervenție medicală în străinătate i-ar spori șansele la recuperare. Mama lui nu
Destin frânt la 19 ani. O baie în mare la Mamaia i-a distrus viața () [Corola-journal/Journalistic/44493_a_45818]
-
trăim toți în același sat, n-am avut vrajbă în vremuri vechi și n-avem gâlceavă în cele noi, dacă fratele vostru v-a greșit cu ceva, doar spuneți, de ce e nevoie de una ca asta? Huang Tong m-a țintuit cu privirea, apoi și-a-ntors-o imediat. Pupilele lui galben-aurii erau atât de luminoase, că semănau cu două steluțe aurii. Huang Tong, Huang Tong, când părinții ți-au dat numele ăsta, tare bine ți l-au mai potrivit! - Mai lasă vorbăria, așa
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
nu treceau prin filtrul rațiunii, ci erau venite din colțișoarele ascunse și nebănuite ale subconștientului. M-a avut acolo, în pădure, fără nici un cuvânt. Strângeam în palme iarba amestecată cu pământ, priveam copacii de deasupra mea, priveam ochii care mă țintuiau fără să clipească, în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc. Încercam din răsputeri să-mi ascund plăcerea, să nu-l las să înțeleagă voluptatea pe care mi-o stârnea atingerea lui lipsită de orice tandrețe. Nu mai simțeam nici durerea de pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care o s-o ferească să mai facă lucruri periculoase. — Știi, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut, i-am amintit nevestei pățania. Ea a început să râdă cu așa poftă, încât părinții și bunicii copiilor veniți la doctor ne-au țintuit din nou cu privirile. Nu bate tati, am spus eu și mi-am luat copila în brațe. Nicolae Cîrstea De iarnă Mi-am lăsat barbă, nu foarte mare, și eram în metrou. Lângă mine, o tipă care începe să mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aproape albă, presărată de lungi ceasuri în care am stat cu ochii lipiți de geam, privind afară. O sâcâitoare și deja obișnuită durere de spate, ce face „deliciul” nopților mele de mai bine de un an de zile, m-a țintuit și de această dată în fața geamului, privind minute în șir strada scufundată pe jumătate în întuneric. Nu întreba de doctori și medicamente. Bifat. Nimic sigur, probabil sedentarismul datorat mediului profesional. Avatarurile bătrâneții, i-aș fi întrebat eu zâmbind politicos. În
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de câteva ori în ultimii ani, în același loc. Indiferent de vreme, pe frig, ploaie sau caniculă, de la primele ore ale zilei, stă mereu la porțile parcului. Tăcută, cu ziarele-cotidian ale orașului nostru așezate ordonat pe brațul drept, cu privirea țintuită în pământ, rămâne așa ore în șir, nemișcată ca o statuie. Azi nu mai poartă gluga pe cap, căci vremea s-a mai încălzit și pot să-o privesc acum în voie. Chip îngândurat, dar cu linii fine, angelice, aș
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care între două nuanțe a creat această sublimă frământare fără rost, ca o protestare împotriva liniștii eterne ce o așteaptă”. În paginile consacrate Femeii în fața oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
domnului Nicanor, care nu va mai putea spune nimic de rău și nu-i va mai opri niciodată de la planurile lor. Dar... dacă n-o găsim? Deși șoptită, vocea Ilincăi îi înfioră pe toți. Grupul s-a oprit o clipă țintuind-o cu priviri în care se zbăteau nu numai reproșuri, ci și îndoieli amare. Cum adică? Ce zici? Tu vorbești serios? Și, în timp ce în gîndurile lor găsirea sau negăsirea comorii devenise cea mai grea problemă din lume, vaca reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că nu se poate să te fi chemat dom' secretar degeaba, ne-am înțeles? Vă știu eu pe voi! Ehe, mie-mi spui?! Virgil ridică din umeri și dădu din nou să intre. Potîngă îl prinse de guler și-l țintui locului. Unde intri, mă orătanie, fără să-ți dau eu drumul? Ai? Păi dacă m-a chemat, intru, că pe urmă... Mda... Și la ce oră te-a chemat? La opt fix. Aha!... Apăi vezi tu, mă surcică?... Acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Auzi tu expresie: "rămășiță"! Și nu era pentru prima oară cînd Matei îi spunea așa! Vru, așadar, să treacă pe lîngă Matei mîndru, fără să-i mai acorde nici o vorbă în plus, dar se trezi deodată prins de guler și țintuit locului. Nu pleci nicăieri! se arătă foarte autoritar Matei. Și doar n-avea obiceiul ăsta, dar nu știa ce-i venise atunci. Cum, adică, nu plec nicăieri? se strîmbă Bărzăunul cu ciudă smulgîndu-se din strînsoare. Ce ai tu cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care nu-l părăsise niciodată se transforma în realitate. Era aceea, cu adevărat, mama sa? Visez sau e aievea? Nu, nu visez; tu ești puiul meu, o simt, o știu foarte bine! O forță mai presus decît voința sa îl țintuia pe Lupino. Emoția îi oprea cuvintele în gît. Văzîndu-i lipsa de reacție, femela ezită: Nu ești tu, Lupino? N-ai venit, acum cîteva zile, împreună cu tatăl tău, pînă aproape de adăpostul nostru? Imaginația să mă fi păcălit, dorul să-mi fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
palidă, clorotică, pe care o întâlnește aproape în fiecare zi când merge la clasa de matematici, această fetiță care îl privește cu ochi de vis. Și-și amintește imediat când, copil fiind, a văzut pe alți copii prinzând un liliac, țintuindu-l de perete cu aripile și făcându-l să fumeze, și cum se distrau cu asta. Bine, ei ce? îl întreabă tatăl cu neliniște de cum ajunge acasă. Fiul tace și tatăl își zice: "acest băiat este un sfinx... va germina
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de a evolua. Imaginați-vă o spirală care tinde spre Matrice, care urcă. În dimensiunile superioare, a -a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, spiritele nu mai au formă, așadar sunt desprinse de planul fizic care le țintuia, care le făcea vulnerabile prin teama față de pierderea stării de sănătate, a siguranței financiare sau a dependenței de stabilitate. Ele trăiesc În legea iubirii, conștientizând Matricea, iar În legea iubirii Întunericul nu-și are loc. În dimensiunile superioare, entitățile malefice
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
lui Lord nu mă întrebați de unde, dar am știut și mi s-a făcut pielea de găină -, am vrut să fug, însă în vis nu reușești aproape niciodată să te îndepărtezi de pericolele care apar exact atunci când nu gândești. Ești țintuit locului și nu-ți rămâne altceva de făcut decât să înduri visul, în continuare. Nu aruncă nimeni prosopul, ca să fac o comparație, iar tu trebui să rămâi în ring. Până la gongul final, asta dacă nu cumva te face visul knockout
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în cadrul căruia a fost ”ospătăriță” pentru oameni necăjiți Cu un zâmbet larg pe buze și un decolteu încă și mai larg, care a făcut deliciul admiratorilor, fosta “Zână a surprizelor” a împărțit farfurii cu mâncare caldă copiilor săraci și invalizilor țintuiți în scaune cu rotile, scrie libertatea.ro.
Andreea Marin, cu un decolteu generos la o acțiune caritabilă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72275_a_73600]
-
Mircea Mihăieș E un obicei ca, de 15 ianuarie, să ne amintim de Eminescu. Și, implicit, de ideea de cultură și limbă română. Țintuit la pat de-o gripă enervantă, scârbit de ceea ce se întâmplă la televiziuni - unde au fost scoasă la raport aproape întreaga nouă clasă a demagogiei, minciunii și ticăloșiei din politică și presă -, singura mea legătură cu lumea a fost radioul
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
întâi la domiciliu forțat. Bătrân și bolnav, îi scria prefectului Poliției Capitalei, la 1 iulie 1945: "Sunt două luni de când, arestat la domiciliu, n-am fost chemat la cercetare decât o singură dată. Tot restul timpului am stat și stau țintuit în casă, din care cauză sunt amenințat să mă îmbolnăvesc grav. Medicul îmi prescria să mă mișc pentru a evita o paralizare completă. Așa fiind și întrucât nu sunt încă condamnat, ci numai bănuit de vinovăție, vă rog să binevoiți
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
este gradul de intruziune a calculatorului în viața omului. De la proteze și implanturi menite a corecta infirmități și handicapuri fizice, s-a trecut la microcipuri menite a îmbunătăți performanțele neuroendocrine. Exemplul cel mai celebru este cel al fizicianului Stephen Hawking: țintuit într-un scaun cu rotile, fizicianul are o voce în întregime protezică, creată de un calculator ce convertește literele tastelor în sunete articulate. Apoi s-a constatat că trupul nu numai că poate fi ajutat prin cîrje ultrasofisticate, dar chiar
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
a vedea dacă nu cumva negustorul fură la cântar. Era vai și amar de cel prins. Pe loc, după gravitatea faptei, era bătut în uliță sau pur și simplu spânzurat. însă, în afară de bătaie sau spânzurătoare, Mavrogheni mai aplica o pedeapsă. Țintuia de urechea dreaptă pe negustorii necinstiți, chiar în ușa prăvăliei, pentru a fi de râsul târgoveților, iar mărfurile le împărțea imediat la cei mulți și săraci". (Reluare)
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]