229 matches
-
un alt timp pentru rîs». Sau: Nu plînge, nu rîde, înțelege», cum era de părere Spinoza. Am încercat să înțeleg, atîta tot... Consider că mi-am sacrificat o bună parte din viață acestor probleme și că nu pot să rămîn țintuit ca un fluture dintr-o colecție, chiar și colecția ținută de Ernst Jünger. Am și alte proiecte care mă preocupă de mult timp (filosofia, teologia... bucuria vieții simple, «l’art de la joie») și care mă vor ajuta să înțeleg fenomenele
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
a patra oară când credeam atâta cât să plângă clipa era atâta cât aripa se rostuia printre noi doi aiurea zămisleam clepsidra aiurea noi visam pentru noi doi și plin de ploaie poleită mă învârteam printre pocale cerșind din scuturi țintuite iubirea fiecărei doamne. O zi și o noapte Taci și scrie Astfel se iscă o vagă poezie Cu picioarele tale strâmbe erai Ca o statuie Ca o nimfă cu picioarele strâmbe Tu-mi erai O zi și o noapte din
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
eliberare" se produce într-o lume deconvenționalizată în rău, „beată de fericire" deoarece „sălbăticia pieilor roșii însuflețește codul moral" iar „micile cioburi colorate" se află „în mîinile antropofage". Spre a ne îngrozi și mai mult, apare evocată ipostaza unui ins țintuit multă vreme în pat, „cruce orizontală, cu fruntea numai zburînd", a cărui mare suferință o constituie excluderea sa din fluxul universal, din mișcarea legiuită a materiilor, care se dereglează, cad în prăpastia informului, aceeași pentru macro și microcosm. „Văzutele" și
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
din cele spuse mai sus. Mai întâi nu trebuie să intre în panică, există soluții pentru orice eventualitate. Apoi, dacă durerea este ca o apăsare, ca o strivire în coșul pieptului, este bine să rămână în repaus, dar nu complet țintuit și nemișcat. Poate sta jos, se poate lungi sau chiar poate rămâne în picioare, sprijinit de un obiect. Dacă se știe cardiac și are la el nitroglicerină, poate lua o tableta sub limbă, urmată, la 15 minute, de a doua
Probleme cardiace. Cum se resimt durerile în piept by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65400_a_66725]
-
scuză, îl invită și îi cere trei dorințe. Dumnezeu i le acordă avertizîndu-l degeaba că ele i s-ar putea întoarce împotrivă. Și într-adevăr, acesta dorește ca nărăvașul lui cal să-și rupă gîtul, ca soția lui să rămînă țintuită locului iar cu a treia dorință o eliberează pe biata femeie. Grimm (III, 149) a menționat înrudirea acestei povești cu cea a lui Filemon. Și, în special, ospitalitatea plină de devotament a cuplului de bătrîni fără copii este exemplară. Exemplele
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit În piroane, pentru lacrima soarelui tău pus În lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la ea, trebuia să urc o scară interioară. Într-o dimineață, cînd am vrut să cobor, m-a întîmpinat un cîine care m-a lătrat cîteva minute și am rămas țintuită locului. Întrase în livingul aflat la parter prin ușa dinspre curtea interioară. Organizatoarea festivalului - o bibliotecară deosebit de drăguță și de amabilă - mi-a spus că e cîinele lui Pierre și că nu mușcă. Pierre era iubitul ei și fiul profesoarei
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
vietii adusă de comunism: Nu pentru-o lopată de rumena pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n masele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit În piroane, pentru lacrima soarelui tău pus În lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
din Țara de Sus!” [Arcașul este una dintre revistele fondate de Vasile Tarateanu] La Început a fost Cuvântul, așa ar trebui, poate, să Înceapă orice istorisire despre cuvinte și purtătorii lor. Când relatarea se referă la oamenii care le-au „țintuit” pe hârtie, din dorința de a nu li se șterge visele, simțirile și vrerile, adică la scriitori, Întrebarea firească este: și care ar fi vorbele potrivite să o descrie? Încrederea este cuvântul cheie al ultimei Adunări Generale a Asociației Canadiene
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
camerii alăturate s-a deschis și în salonul băieților a intrat o fetiță cu ochi negri, strălucitori și ghiduși. Fluturându-și codițele cu o mișcare scurtă a capului și cu obrăjorul luminat de un surâs vesel, analiza cu atenție băieții țintuiți în paturi. După ce îi privi cu ochi iscoditori, cântărindu-i pe fiecare se opri în dreptul patului lui Nick. Îi făcu cu ochiul, apoi dispăru fără un cuvânt pe ușa pe care venise, lăsând în privirile băieților o umbra de uimire
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am auzit un strigăt, repetat de mai multe ori, ce cobora în josul fluviului și care dintr-o dată s-a stins. Tăcerea care a urmat în noaptea încremenită brusc mi s-a părut nesfârșită. Am vrut să alerg, dar am rămas țintuit locului. Cred că tremuram din tot trupul, de frig și de spaimă. Îmi spuneam că trebuie să acționez repede și totodată simțeam cum mă năpădește un fel de slăbiciune de neînvins. Am uitat ce gând mi-a venit atunci. "Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să-și facă voile. Vedea bine cum o privesc toți cu ochii înfometați, dar se prefăcea că nu vede. S-o creadă proastă. Mai bine așa decât s-o sperie. Un amestec de patimă a răzbunării și slăbiciune o ținea țintuită lângă patul nurorii, privind-o cum n-o privise niciodată. Dacă ar fi putut ar fi rămas acolo, neclintită, până i s-ar fi desprins carnea de pe oase, numai să simtă plăcerea aceea ciudată, ca o amețeală care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru "cîte ai făcut tu pentru mine și ce-ai făcut tu din mine". Boala îl împresura tot mai nemilos. În decembrie 1936 i-a mărturisit lui Sebastian, care l-a vizitat a doua oară, că s-ar sinucide dar, țintuit cum e în patul cu rotile, n-are cu ce. Apoi, în martie 1937, a fost internat în sanatoriul bucureștean Saint Vincent de Paul și, după alte suferințe atroce, în martie 1938 moartea l-a izbăvit. Secțiunea de corespondență din
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
tale au mai fost împărtășite și de altcineva să te facă să găsești calea și să conduci armatele Domnului Dumnezeului nostru spre ultima biruință. Bărbatul de pe ecran schiță semnul cercului în aer și apoi imaginea dispăru. Radoslav rămase multă vreme țintuit pe scaun. Extratereștri? Omenirea renunțase de mai bine de treizeci de generații să mai creadă că, după opt sute de ani de explorare spațială, va mai întîlni vreodată vreo inteligență neumană. Cât despre oameni... Ei nu se schimbaseră. Însuși faptul că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de o sută de mii, poate chiar de două ori pe atât. Sunt arcași pricepuți, au armuri frumoase și cai minunați. Și noi ce ar trebui să facem? Să luptăm cu ei, cu astea? Ridică și arătă tuturor ciomagul său țintuit cu cuie, stârnind râsete și comentarii aprobatoare. Și apoi, pentru ce? Etius e dușmanul nostru cel mai cumplit. Ați uitat deja ce au făcut pe aici soldații lui acum doi ani? Nu, prieteni, eu n-o să-mi pun pielea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcut morală. Când îmi amintesc cu câtă naivitate și îndârjire îmi croiam drumul spre cele ce mă pasionau, acum, târziu, simt un fel de mirare. În peregrinările mele prin oraș, întâlneam la vitrinele unor librării tablouri de Băncilă și rămâneam țintuit acolo ore întregi. Pe lângă Hală erau niște meșteri de firme și eu stăteam pe la ferestrele lor mult și bine fascinat de palete, de culori, de mirosurile acelea caracteristice atelierelor de pictură, până ce se găsea cineva să mă alunge de la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la ea, trebuia să urc o scară interioară. Într-o dimineață, când am vrut să cobor, m-a întâmpinat un câine care m-a lătrat câteva minute și am rămas țintuită locului. Întrase în livingul aflat la parter prin ușa dinspre curtea interioară. Organizatoarea festivalului - o bibliotecară deosebit de drăguță și de amabilă - mi-a spus că e câinele lui Pierre și că nu mușcă. Pierre era iubitul ei și fiul profesoarei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am putut da niciodată seama cît am stat țintuit locului privind în gol ca o statuie, prin bezna din jurul meu. Nici măcar la una din miile de ferestre de pe bulevard nu se zărea vreun licăr de lumină. Niciodată în viață nu mă mai simțisem așa de morcovit și de pleoștit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Breton, Micheline Fondane, André Gide, Léon-Paul Fargue, M.Heidegger, Ilarie Voronca... Blecher era făcut pentru comunicare umană: scrisul său caută să restabilească un contact esențial, dincolo de ceea ce știa demult despre imperfecțiunea releelor noastre de comprehensiune și fără a renunța, nici țintuit, ca Într-un sicriu, pe patul de suferință. Este interesant de amintit că În 1973, când apariția la Paris a Întâmplărilor În irealitatea imediată a produs În presa franceză un interes cultural de prestigiu În jurul numelui său, editorul Maurice Nadeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Chiar și acum, ochii lui spun: „Hai să mergem undeva. Să ne luăm o cameră. Douăzeci de minute“. Rochia de mătase, care-și face treaba. Iar ea nu simte nimic, un nimic care o umple și o înalță. Ea e țintuită locului, incapabilă să-și controleze tremurul capului. M-am autodesființat pentru tine. Uluit că făcuse asta. Uluit că încă era în stare s-o facă. Ea îl privește, scurmând după trecut. —Ai crezut că mă cunoști. Ai crezut că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i se aruncă un bici și un fel de băț din piele. Ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, toate femeile din jurul nostru și-au deschis gențile de unde au scos un întreg arsenal sado-maso. Lisa și cu mine eram țintuite de scaune încercând să ne dăm seama dacă vom putea scăpa de acolo fără a suscita vreo înclinație violentă. Când au pus tema din Buffy, spaima vampirilor, am luat-o la sănătoasa. Când am ajuns afară, am târât-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
primiți de domn și care intraseră între timp în cameră. Ștefan scoase capul pe ușa dormitorului voievodului rostind numele lui Selin pașa și al celui de-al doilea postelnic. Intrară. Odaia era scăldată în lumină. Un pas și Selin rămase țintuit. Fața domnitorului albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma elegantă. Doar pe frunte, o dâră roșie maronie, subțire ca urma unei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu tanti Mae ne-am dus la gară să-l conducem. Înainte de a pleca, a sărutat-o pe mama și a plâns, iar eu nu mai văzusem niciodată până atunci un bărbat plângând. Trenul a pornit și noi am rămas țintuiți locului, privindu-l cum se îndepărtează, iar mama s-a mai uitat după el mult după ce acesta trecuse de deal. Majoritatea bărbaților tinerilor din oraș s-au înrolat și ei. Unii s-au întors după terminarea războiului, alții nu. În josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]