4,325 matches
-
de pe stradă se aprinseseră, iar umbrele clădirilor cădeau bizar pe asfalt. La toate aceste amănunte, Andreea era absentă. Ochii-i erau ațintiți în față și cotind pe o alee întunecoasă, simți că este prinsă de braț. Tresări scăpându-și un țipăt ascuțit din gât. - Te-am speriat, Andreea? Fata făcu ochii mari. - Mihai, tu aici?! N-aș fi crezut. Ce faci aici? întrebă ea repede cuiprinsă fiind de emoție. - Am fost la un prieten, dar tu? - Eu... ăăă... mergeam la o
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PERFECȚIUNE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului PERFECȚIUNE Ca dovadă că acest pustiu este perfect uite sloboade-ți din rărunchi țipătul ca pe un glonț către țintă ca pe o înterminabilă cădere în neant și-apoi vom obosi numărând împreună clipele în așteptarea ecoului nimic nimic nu o să ne mai regăsească vreodată aici demolatorii au conștiința imaculată și-ntotdeauna își desăvârșesc
PERFECŢIUNE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1472020183.html [Corola-blog/BlogPost/371573_a_372902]
-
modernismului literar românesc. Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele inițial „Barbu”) și al Smarandei, născută Șoiculescu.]: Curs de algebră axiomatică, pregătindu-se să meargă la culcare, când liniștea din living room fu spartă de țipătul strident al soneriei din holul de la intrare. Aprinse lumina din fața casei să vadă cine poate fi la poartă. Întotdeauna o închidea cu cheia când intra în curte. - Da! Cine-i acolo? întrebă el nervos, că este deranjat la o asemenea
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454657227.html [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
să țipe la el când murdărea curtea. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de poarta noastră și nici să intre în curte, dacă nu era legat în lanț. Într-o seară, ne-am trezit în lătratul lui Cartuș și în țipetele a doi bărbați. Tăticu a ieșit repede în curte, unde mami l-a urmat așa cum era, în cămașă de noapte, iar eu, speriată de întuneric am alergat după ei desculță. Înainte să ajungem în fața casei, am auzit mai multe voci
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
intrăm la el, a început să ne poreclească. Treceam pe trotuar și ne întorceam indiferente iar Gigi din vârful gardului țipa de își pierduse vocea. Când am trecut ultima oară a fost rândul nostru să râdem. Mama lui, enervată de țipetele nejustificate, luase mătura și îi trăgea... Uitând de orgoliu și rușine, Gigi plângea să nu-l mai lovească. -Ați văzut că merită să fie bătut, le-am spus fetelor când ne-am despărțit. Nuța era întotdeauna de acord cu mine
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
îi strigasem, că n-am vrut să ... , am uitat ce țineam în mână atunci, mai bine te lăsam să dai, poți să dai și acum, dacă vrei, dar lasă-mă să te ajut! Crezusem că o să ridic toți vecinii cu țipetele mele, însă ele nu se auzeau. Eu însumi nu le puteam auzi!... Ți-a scris Moise, se grăbise într-o zi mama să-i zică tatei, tocmai întors de la birou. Vorbă fie, birou. Așa-i plăcea lui să-i spună
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Bun_venit_moise_dan_florita_seracin_1342882857.html [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 909 din 27 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Venerabile venere Și mirabile madone, Suferința din plăcere Tot un drog, tot un hormon e. Și plăcerea suferinței Prin frustrări ce greu se-ndură, Tot un țipăt al dorinței Și-o orgasmică tortură. Cufundarea-n meditații Și în karmice transceze, Tot organice senzații Făcând carnea să vibreze. Și retragerea sub voalul Aparent de pofte șterse, Tot un chin plăcut pe valul Abstinențelor perverse. În altar îngenunchiate Senzuale
NUMAI TU, DIAVOL DE ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 by http://confluente.ro/Numai_tu_diavol_de_inger_romeo_tarhon_1372313708.html [Corola-blog/BlogPost/363870_a_365199]
-
Articolele Autorului Eu ramuri îmi înalț din vremuri ancestrale Cu sevele în vene curgându-mi din adânc; Mai bâjbâi printre umbre, în căutări banale Și nori și ploi albastre, în căutarea mea, mănânc... Și-ntind un dram de verde, cu țipătul în gene, Nu mă feresc de trăsnet și fulger nici un pic; Știu că am vieți o mie ascunse în poiene În care am și casă și masă din nimic... Și știu că mă așteapă și firul ierbii verde Și flori
ÎN CĂUTAREA PRIMĂVERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 by http://confluente.ro/In_cautarea_primaverii_violetta_petre_1336904009.html [Corola-blog/BlogPost/358657_a_359986]
-
încă nu a pătruns peste tot. Poeta invocă iubirea, sentiment ales astăzi supus minimalizării, poate chiar scăderilor orbitoare: Iubirea a căzut pe nevăzute/ în adâncul unei prăpăstii de nori/ tocmai acolo.../ unde ochii pescărușilor plutesc obosiți/ pe fundalul furtunii,/ iar țipătul lor se cufundă în vuietul vântului. (NIMENI NU VEDE). Starea de abandonare a firescului este asimilată normalității în universul nostru desacralizat. Viorela Codreanu Tiron își asumă nobila misiune de a revalorifica valori uitate: Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,/ rămase nespuse,/ pe
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Metamorfoze_cronica_la_vol_fara_ti_viorela_codreanu_tiron_1346315951.html [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
împăienjeniți de lacrimi, primul sărut pe capul acela gelatinos și fierbinte, sprijinit de cotul asistentei. Reanimare. Singură. Durere. Insomnie. Disconfort. Durere. - Zece și zece, doamnă! - Îmmm? - Scorul Apgar. Deci perfect din punct de vedere al standardelor de pe Terra. Și apoi... Țipete, somn ziua, veghe noaptea, târșâit pe podele, refuzat să se ridice în două picioare, refuzat să vorbească, refuzat să mănânce, refuzat să ... orice firesc omenesc. Târziu, am înțeles că nu e în regulă ceva cu fiul meu. Urcatul acela pe
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438228793.html [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
al său că este surprinzător de inițiată în tainele sugestiei lirice, precum în acest notabil poem pe tema implacabilei curgeri a timpului: „Oftează pietrele/ scurgerea cenușie/ a timpului/ scrijelindu-și povestea/ în umbrele zidurilor.../ O pasăre fără odihnă/ sfâșie cu țipătul/ liniștea subțire/ a nopții.// Fântâna trecutului/ își sterge lacrimile/ de tristețea cetății”. În mod cert, volumul „Efemeride” de Gabriela Mimi Boroianu îi confirmă convingator evoluția ascendentă, susținută de o mistuitoare pasiune și de eforturi de creație intense, exemplare. Referință Bibliografică
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488701687.html [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
metri a vieții sale, pe doctorul evreu căruia îi răpise odinioară tot ce avusese mai scump pe lume. În loc să-i ceară smerit iertare pentru răul pe care i-l pricinuise, ca o răzbunare în pragul morții, amenințarea nazistului diabolic și țipetele lui de ajutor, atraseră atenția întregului palier, asistente, doctori și pacienți, asupra incidentului din salonul de la etajul 22 al Rush University Medical Center din Chicago. Uneori te întrebi până unde poate merge ticăloșia omenească? Adevărul e că, de cele mai multe ori
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
în fulgere-mbrăcate. Provoacă-mă cu-n zâmbet, aruncă-mă-ntr-un pat Unde să plâng cu tine c-am săvârșit păcate Și-apoi să pleci în lume cu buze ruinate Și să revii cu gândul de-un dulce răzbunat... Cu șoapte și cu țipăt de pasăre pierind, Renaște-mi înstelarea furtunilor din sânge, Îneacă-mă în lacrimi când stelele se-aprind, Zidește-mă în tine, la pieptul tău mă frânge Sau leagă-mă-n fuioru-ți de plete vălurind Și-atuncea chipul nostru pe cer
CRISTIAN PETRU BĂLAN by http://confluente.ro/articole/cristian_petru_b%C4%83lan/canal [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
încărcatDin care curg rubine în fulgere-mbrăcate.Provoacă-mă cu-n zâmbet, aruncă-mă-ntr-un patUnde să plâng cu tine c-am săvârșit păcateși-apoi să pleci în lume cu buze ruinateși să revii cu gândul de-un dulce răzbunat...Cu șoapte și cu țipăt de pasăre pierind,Renaște-mi înstelarea furtunilor din sânge,Îneacă-mă în lacrimi când stelele se-aprind,Zidește-mă în tine, la pieptul tău mă frângeSau leagă-mă-n fuioru-ți de plete vălurindși-atuncea chipul nostru pe cer se va răsfrânge
CRISTIAN PETRU BĂLAN by http://confluente.ro/articole/cristian_petru_b%C4%83lan/canal [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
sunete calme, / reflux al spaimei de clipa / în care lumina rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne, esențializate, amplifică senzația de lăuntrică răvășire. Câmpurile lexicale dominante se circumscriu ideii de confesiune perpetuă, o permanentizare a mărturisirii ca unică
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne, esențializate, amplifică senzația de lăuntrică răvășire. Câmpurile lexicale dominante se circumscriu ideii de confesiune perpetuă, o permanentizare a mărturisirii ca unică posibilitate de evadare din încremenirea cotidiană și amorfă: Poate mai
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: “Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...” Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
și-apleacă ramurile încărcate în adierea vântului printre crenguțele zvelte de liliac. Miroase a liniște și a fluturi de vis. Dinspre marginea orașului năvălește noaptea și țârâitul greierilor. Adolescentul prefera nopțile astea pentru lumina mistică reflectată în tăcere. Câte un țipăt pierdut în depărtări. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tânăr, diferit de ceilalți, își crea propriul univers prin cuvinte ce nu trebuiau rostite decât pentru sine. Găsea imposibilă calea de a-și face prieteni și chiar o iubită. Aplecat
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1462369992.html [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
mi-ajunge la os Când vii fără veste și doar să-mi stingi stele. Tot cerul iubirii mi-l întorci pe dos. Strâng norii-n buchete prea mari de furtună Iar fulgere albe,-n zigzagul de pași Sub streșini de țipăt expresii adună. Mocnesc în revoltă. Un ceas să mă lași Să-mi torn nebunia-n rafale de spuneri Nimic în picioare nu va rămânea În șirul de scuze n-ai timp să enumeri Motive perfecte. Și cine să stea S-
DIN NOU de AURA POPA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1399954469.html [Corola-blog/BlogPost/344602_a_345931]
-
spate, de sub curea, un cuțit și l-a ridicat, strângându-l puternic în pumn, cât a putut de sus. - Mori, câine! Mori, f...i sfinții morților mă-tii de... - Nu!... Nu, nu, nu! Nu lovi!, s-a auzit în noapte țipătul puternic al Violetei. Era deja la un pas de ei și a apucat strâns mâna celui hotărât să ucidă. S-a luptat cu el în dorința de a-i smulge cuțitul, dar acesta a reușit s-o trântească la pământ
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_8_marian_malciu_1327438590.html [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
se părea absolut imposibil să-i desfacă vreun nod. Văzu la un pas de ea un păianjen și la câțiva pași un șobolan, care se mișca pe loc. Încercă să țipe, dar o bucată neagră de bandă adezivă îi înghiți țipătul. Referință Bibliografică: Răpirea (1) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1433230105.html [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar ea nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase abătute peste întinderea de apă, albastră uneori, întunecată alteori, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă. La poarta inimii sale aflată pe țărmul cu valuri neliniștite, așteptau pe aripi
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
ar răcori, nu ți se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simți răcoarea nopții, cum te răsfață briza mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar funcționa aparatele de condiționare. Acolo există aerosolii marini care îți purifică plămânii
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
-o pe Dalia într-o stare de extaz sinonimă cu exaltarea. Fata își ridică bustul de pe pat și cum se afla în șezut, apăsă cu toată puterea de care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoțând un țipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa prețioasă primită de la natură. Simțea că este gata de juisare și că drum de renunțare nu mai există. A pășit pe drumul pierzaniei și nu va căuta calea de întoarcere, așa că îl
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNAINTAM NESIGURI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înaintam nesiguri pe secundele grămezi, ne pierdeam în umbrele-nserării și-n țipetele ierburilor verzi. Alături, via se frângea dospită și-mi șoptea: “Tu nu ești iubită, tu nu ești iubită...” Cerul ne cădea pe umeri. Și luna, ca pe o boabă de strugure, puteam să o culegem cu mâna. Iubirea ne zbura
ÎNAINTAM NESIGURI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1457167597.html [Corola-blog/BlogPost/377954_a_379283]