4,216 matches
-
În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
tare) Să-i pară rău că El nu a făcut-o atât de frumoasă. Să-i fie rușine și să se doară În univers că a putut să facă o lume atât de urâtă. (după un timp. Departe se aud țipetele triste ale pescărușilor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Nu, nici nu m-am gândit... Ăsta ar putea fi doar un gând secret al artistului și nu se poate În mintea geniului să nu se ivească o asemenea măreție de gând. (respiră adânc, ca și cum
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
vede ca și cum ar fi obiectul artei lui. În același timp salvarea celui ce ești tu, și Închipuirea unei măreții care se cheamă idolatrie, este marele păcat În fața materiei. (Se așează. Privește Îndelung o statuie). Și a lui Dumnezeu. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (țipetele pescărușilor se aud pustii, tragice, foarte aproape) Eu am căzut În amândouă greșelile... Acum sunt bine, așa trebuie să fie un artist. El trebuie să fie amândouă lucrurile deodată. (un fulger spintecă cerul) Deh, cum se poate răspunde la Întrebarea
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
-se pe un fotoliu. Acesta scârți prelung, Înfiorându-l. Se ridică grăbit de parcă s-ar fi așezat pe cuie. Zări pe ferestrele de la parter iarăși umbre Într-o permanentă mișcare. Nici un sunet. Asta Îl intriga. Dacă ar fi auzit zgomote, țipete, sau,orice altceva ce ar fi Însemnat viață, nu i-ar fi stârnit curiozitatatea, dar așa... Trebuia să deslege acest mister. Căută bricheta. La flacăra ei zări pachetul de țigări. Își aprinse o țigară, sperând să se liniștească. Degeaba. Starea
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
În spațiul pădurii, mergând „la bufnițe”: „A dus din nou degetul la buze, cu cealaltă mână a tăiat aerul sec, ca să fie limpede că trebuie să fiu mut, și-a dres glasul Încet, fără să tușească apoi a scos un Țipăt ciudat, pe mai multe tonuri, lung și scurt În egală măsură, puternic, cu jale, dar și Încântare, un Țipăt care m-a amuțit cu de-a dreptul. (...) Curând, din umbrele Înserării a apărut o pasăre leneșă, cu aripile larg deschise
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
sec, ca să fie limpede că trebuie să fiu mut, și-a dres glasul Încet, fără să tușească apoi a scos un Țipăt ciudat, pe mai multe tonuri, lung și scurt În egală măsură, puternic, cu jale, dar și Încântare, un Țipăt care m-a amuțit cu de-a dreptul. (...) Curând, din umbrele Înserării a apărut o pasăre leneșă, cu aripile larg deschise”. Emil pare a fi spiritul inițiator În acest ritual de chemare a bufnițelor, În timp ce Luci percepe uimit și fascinat
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
„Cu prilejul fășangului, pe străzile Reșiței umblau mascații. În duminica fășangului obiceiul își găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“ Astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93851_a_95143]
-
Fie-i pe veci lumina de odihnă și cinstire! - Maria Diana Popescu, Director ART-EMIS Se aud clopotele în bisericile noastre. O veste grea s-a răspîndit ca un țipăt sfîșietor din instituții și universități pînă în zare. S-a stins din viață cel mai respectat istoric și cercetător, de mare probitate științifică, un corifeu din galeria valorilor de patrimoniu național, mare patriot și iubitor de Țară, savantul care a
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în noduri înduioșate de amiază. Ce se petrecuse, de fapt? Un timp s-a auzit țipătul subțire, sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul doldora de cărbuni, lăsînd să se bănuiască pe undeva o linie ferată credincioasă, un terasament de piatră sfărîmată cu tîrnăcopul, cu scaieți și volbură printre traverse, un tren tărăgănat alene pe șinele
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
ascunsă în inima mea din care am fost izgonit pentru a se așeza pe vecie, și după vecie, - poate doar îmi dezvelesc de ea rînd pe rînd zilele în care am văzut frumusețea cum vezi zăpezile așternîndu-se peste case, cum țipătul copilului taie pîrtie-n cer alături de îngeri, poate numai eu am văzut ceea ce altora nu le este dat să vadă și acum numai eu nu mai văd și alții nu se mai satură de privit, nimeni nu poate afla mai mult
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
-i pot contempla simțuri se strâng în albia neștiutoare resturi de lume din care mă smulg Rescriere încerc să cad la învoială să mă scutur de mine un pact cu timpul e chiar utopia prin care respir mai mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele ros la un capăt el rescrie mereu cercuri și linii încărcate de zguri Penumbră Cu degete oarbe pipăi liniștea din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele ros la un capăt el rescrie mereu cercuri și linii încărcate de zguri Penumbră Cu degete oarbe pipăi liniștea din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu fructul serii îmi oferă coaja-i amară cu bucurie îngădui un val să mă lovească în inimă Note de drum în depărtări tălpile zeilor strîng varul și creta pe Olimp tronul lui Zeus mai adevărat decât orice așezare
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
pe poduri rostite în somn când sloiuri deschid o silabă de argint jertfindu-se timpului aș scrie o carte cerneala ei albă pieirii m-ar smulge Punct Mă văd uneori în deșert numai nisip numai pietre decapitate departe de mine țipătul apei și totuși ochiul surprinde culoarea și arbori ființe și ierburi cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
tău, Iubito din regiunea semnalului sfânt, Muntele dus la cer de vânt. Prezența ta mi-e corp în timpul În care mai trăim Pentru a ne spune cuvintele de pe urmă. Ele au potopul drept oglindă, Au ființă arzând de săgetător, Au țipătul de rândunică Pe când îl ține pe Dumnezeu în zbor. * Se înveșmântă în mine un ultim copac Și dacă vreau să mai visez Mă prind în brațe ca frunză. Sunt deodată sfâșiat, îmbucătățit, Dat de mâncare fiecărei îmbrățișări. Așa rămân o
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
vorbim de restul... Degetele ei catifelate i se cuibăriră în palmă, între trupurile lor care nu se atingeau, și rămaseră așa o bună bucată de timp. Încet-încet, strigătele chefliilor din alte dormitoare păliră, se stinseră ca și cum n-ar fi fost, țipetele păunilor de la crescătorie încetară și ele, boncăniturile cerbilor ecologici încetară și ele, nu țiuia nici un greier, o liniște absolută de început de lume se pogorî, și deodată plafonul, care era glisant, se dădu la o parte, și cerul își făcu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări, cu vehemențe de culoare sau de intensitate a sunetului: “ce aproape de vita sacrificată / ce aproape de altarul de jertfă / este patul / ce aproape de ochiul străpuns al scroafei / e țipătul dragostei”. Libertatea manipulării de formule poetice asimilate e proclamată de altfel, cu accente ironice, într-un poem: “ne bârfeam prietenii / îi ordonam în curente / impresioniștii la dreapta / expresioniștii la stânga / la nord și la sud / câțiva ocoliți de binefacerile absolutului / și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
moralizări, fără bătutul cu pumnul în piept. Dar mie, păcătosului, numele de familie demn de reverență al comandorului aerului mi-a redat întocmai vipia unei veri de demult, a unei vacanțe studențești toride pe țărmul mării, la Costinești, pline de țipete de pescăruși, de salinitatea văzduhului, de sângele fierbinte al celor douăzeci de ani câți număram în 1965. {i deodată am redobândit imaginea de neuitat a Marinei (nume parcă predestinat) Greceanu, încă mai tânără decât mine, înaltă, sveltă, blondă cu păr
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
nu auzi? Sîntem noi, Richard Burton și Peter O’Toole/ am venit cu anasonul/ Ei! Asta da. Spăl pahare. Poftiți...! (pag. 131) - nelipsind însă versuri calitativ nu doar bune, ci și inovatoare: ș...țși din când în când aud/ un țipăt în mașina de tocat carne./ Eu plimb pantera prin urbe (pag. 129). Din acest motiv modalitatea succintă mi se pare cea mai adecvată temperamentului scriitorului; poeziile de largă respirație din Maraton, cu ample discursuri ale personajelor (Bufonul, Arhitectul, Blasfem, Striax
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
val inelul plural pulsând toiagul lui unde? când? rara limbă s-o dezval transparenta matcă sunt tainic și pios a sta (m)ucenic în strana ta la octava trapezunt fuga una e mai dă-mi vârsta lumii și sigil spasmul/țipăt de copil prețul beznei între Vămi lângă styx psalmistul grec soare și văzduh și cer îmi despoaie de mister Maica-n octostih s-o trec - finule tot chinul e sângele prin athanor nu sudoarea din folclor timbrul vocii mi-a
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
cîntă în ea precum un violoncelist necunoscut pe marginea unei șosele pustii. aproape, într-un spital cu nebuni și borcane etichetate, în care foetuși de gheață se leagănă în bălți de formol/ cu pereții tapițați cu placente uscate/ cîte un țipăt viu face să tremure venele depărtării, puterea mea să se clatine, ca atunci, cînd studenta aceea frumoasă îmi oferea o bibliotecă de plăceri pe doar o pungă de prune uscate: Doamne, primăvara lentilelor ei de contact pare fără sfîrșit/ iarba
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
Emil Brumaru ( Enorm sîmbure răsucit în carnea odăii) Existau semne, semnale, profeții, portofele, portofolii! Rezultatul? Majoritatea zîmbea, minoritatea nu mă auzea (mijloc infailibil de-a se apăra), timpanele nu vibrau la șoapta, la țipătul, la "grosolănia" mea de-a anunța inevitabilul. Și eu tocmai descoperisem prima frunză galbenă, receptasem claxonul divin! Și mă sîcîia și Rilke, dulce, metodic, cu acea carte rătăcită, căutată, intruvabilă (Însemnările lui Malte Laurids Brigge) în cotloanele încăperilor apartamentului năpădit
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
cel drept fir de plumb legănat încotro zbura-voi fără de știre? până la calea prin văzduhuri caut cu legănările plumbului semnul ascuns în iarba jertfită neprihănitei veștejiri dar nu-i ochi să străpungă fața nevăzută a soartei Urmă de nour din țipătul păsării rănite s'a pornit un nour însângerat ascuțit sfârtecând orizontul amurg răzvrătit împotriva tăcerii arborii se lasă'n genunchi plecându-și întristatele creste - iarba tânguitoare unduie adieri fără nădejde unde să fi căzut pasărea rănită? nu se mai vede
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulțumesc niciodată cu mai puțin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm și care nu uita niciodată de noi înainte de a-și aprinde țigară. Cele de țipetele cărora ne rușinam, cele a caror pricepere ne face să ne cutremuram de plăcere, cele în fața cărora închidem ochii și gemem. Femeile-fântână, gheișele, stricatele, nesătulele. Cele care nu închid ochii când le săruți. Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noștri
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
ce oribil loc, au suferit oameni aici, au murit..." Nu i-am răspuns. Nu vroiam să amestec ceea ce simțeam eu, jucându-mă doar cu gândul că îl chinuisem puțin pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunsesem în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela tainic din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]