173 matches
-
publicat în Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016. E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înaltă smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintata, Pădurea se alinta cocheta, în alb învesmântata.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cântă dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri, Înlănțuirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
primăvară-n suflet și-n gândurile mele. Citește mai mult E primăvară-n sufletIarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii,Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii.Copacii își înaltă smeriți, brațe spre cer,Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintata,Pădurea se alinta cocheta, în alb învesmântata.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cântă dorul,O frunză în cădere, în undă își frânge zborul.Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri,Înlănțuirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
cu ochiul, iar luna mi-era zână ce-și curgea matasea albă pe mine, imbracandu-mă în rochie diafana de mireasă. Doar muntele... muntele se ridică de nestăvilit în față-mi, și-atunci... am trimis spre piscurile-i din înălțimi țipatul ce-a încătușat sufletul meu în celulele închisorii ce sunt. Că o întâmplare, gândul conturează iubirea ce se așterne peste toate. Astfel, spartă este gheață singurătății arctice, în vreme ce... tăcerea se rupe-n caleidoscop de cântece din partitura vieții. Imensă bucurie
GÂNDURI ÎN DRUM SPRE FERICIRE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375983_a_377312]
-
CÂNTEC FRÂNT, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015. CÂNTEC FRÂNT Albă nea ziua cu dinți negri struguri în aer mierla neagră în ger pisică neagră-n salt pasărea-ntre gheare negre colții fulger alb țipat sfâșiat rubin stropi în omăt fulgi negri-n spulber ning cântec frânt Râul Constantinescu ... Citește mai mult CÂNTEC FRÂNTAlba nea ziua cu dinținegri struguri în aermierla neagră în gerpisica neagră-n saltpasărea-ntre gheare negrecolții fulger albțipăt sfâșiatrubin stropi în omătfulgi
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
Autorului Uneori viață este un murmur- Abia palpita, abia o percepi, abia o trăiești. Alteori e ca o muzică- O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes. De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere- Si suspini. Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie- Atunci vrei să o împărtășești cu toți. Apoi sosește momentul când viața se stinge, Când nu mai are putere
UNEORI VIATA E de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373252_a_374581]
-
lanterna spre sursa vocii necunoscute și, într-un flash, descoperi îngrozită că Americanul nu mai era cel cu care porniseră urcușul pe Jepi, ci... ipostaza lui de acum cincizeci de ani. Se sperie cu adevărat și slobozi cel mai tare țipat, mirându-se de vrednicia propriilor plămâni: -Americanule! Tu ești?! Americanul luă lanterna și o poziționă pe chipul lui Miramoț, reușind să intre și el în plasa de surprindere a acesteia. Descoperi, în locul chipului de septuagenară, chipul adolescentin cu părul șaten
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
-l cum se trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate. Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
-l cum se trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate.Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
De ce ne-am pierdut în clipaCand toate amintirile s-au împrăștiat...Cand pașii tăi s-au întipărit în inima mea ?De ce ?gabrielaenerusu... XIII. GÂNDUL ASTRAL, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017. Gândul astral Tăcerile țipate cad pe sufletul meu Cu primul cuvânt disperat ... Și-mi spăl privirea de fier În ghețurile gândului astral. Deasupra noastră tremura timpul Ascuns în asfințitul vieții ... Zidit în roua de cioburi A cuvintelor nemărturisite. Din unghiul privirilor mele Rămâne doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
privirilor mele Rămâne doar clipă cernita... Plutind în aerului cosmic Prin somnul privirilor fără nume. Îmi spăl clipă tăcerilor închise În albia lacrimilor seci ... Și te regăsesc pe malurile reci Rătăcit în gândul astral. gabrielaenerusu ... Citește mai mult Gândul astralTacerile țipate cad pe sufletul meuCu primul cuvânt disperat ...Și-mi spăl privirea de fierIn ghețurile gândului astral.Deasupra noastră tremura timpulAscuns în asfințitul vieții ...Zidit în roua de cioburiA cuvintelor nemarturisite.Din unghiul privirilor meleRamane doar clipă cernita...Plutind în aerului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
uităm ca-n lumea asta, mare, e loc sub soare, pentru fiecare? De ce uităm să mai privim spre luna când razele-argintate ne spun iar "noapte bună"? De ce uităm să prețuim un zâmbet, când am putea s-acoperim cu el un țipat? De ce privirile-s mereu întunecate, cănd e-atata seninatate-n toate? De ce uităm sa-ntampinam voioși un răsărit, cănd ziua se așterne frumos și liniștit? De ce uităm să admirăm amurgul arămiu, cănd raze se-mpletesc în jocul lor zglobiu? De ce
DE CE UITAM? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375753_a_377082]
-
în ete, Așezându-se simbolic pe fruntea-i Un sân rătăcit în imensul visării, răscoli tumultul în inimi. Puternică, patimă străpunse visării Regretul de mâine, doar mâine va fi: Doar Astarte în luna a noua Cu fructul iubirii în valuri Țipatul scurt pârguit va sosi ... Simplu Ochii,niciodată nu-mi rămân închiși Pentru că dacă îl închid pe cel de afară Se deschide cel dinăuntru... Și atunci bat la poarta zânelor să Ciocnesc un pahar de cale albă ... Întrebarea bunicului Bunicu' m-a-ntrebat
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]
-
putem înțelege pe deplin) erau de-acum niștre întretăieri precipitate, de parcă am fi trecut unul pe lîngă celălalt fără să ne vedem. Dialogurile noastre pianissime erau acum niște vociferări paralele, ale mele, oricum șoptite ca înainte, ale lui, ritos-articulate, aproape țipate, ca și cum nu mi-ar fi vorbit numai mie. De altfel, nici nu stătea să-și termine fraza, mi-o sufla rece în față, mă fixa hipnotic, după care, brusc, o lua în altă parte. Îmi vorbea cîteodată tare dintr-un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai juna, înveșmîntată-n verde lucitor? Cu truda și cu luare-aminte împărți șiroiu-n patru. Regină-a ăstor înfricoșătoare rîuri, vorbeste și glasul lasă-mă să ți-l aud". 20 Și Urizen sulița își ridicắ, ele un zid de stînci nălțară. Un țipat scoaseră, căci tatăl și-l recunoscură: Se strînseră în ale lor canale, stîncosul țărm de sub picioarele-i uscîndu-l, Si in stîncoase chipuri ascunzîndu-se de Ochii lui Urizen. Atunci Urizen plînse și astfel vaieru-i se revarsă: 25 "O, oribilă, O, îngrozitoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucurie la oaspăt, și vinul Veșniciei Era adus aici de-ale lui Lúvah flăcări toată ziua și Noaptea toată. 590 Și cînd peste îndepărtatele coline începu Dimineață să mijească, Vîrtej de vînt se înalță în Centru, si in vîrtej un țipat, Și-n țipat un ciocnet de oase și-n ciocnetul de oase Un geamăt de durere, și din îndureratul geamăt scăldată-n lacrimi Se nalta Enion aidoma unei lumini gingáșe; și Enion vorbi, zicînd: 595 "O Vise ale Morții! ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Gilda se decide să se sacrifice pentru a-l scăpa de la moarte pe cel pe care încă îl mai iubește. Ea se apropie de ușă și cere să intre. Cand Maddalena îi deschide ușa, un trăznet teribil lovește pământul, acoperind țipatul nefericitei în momentul în care asasinul o înjunghie. Furtună se domolește puțin câte puțin. Rigoletto revine pentru a prelua cadavrul Ducelui. În sfârșit, pentru el momentul răzbunării a sosit și este chinuit de nerăbdare. Un orologiu anunță miezul nopții - oră
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cînd Consiliului Culturii, cînd direcției teatrului.... Și "Al doilea interviu" s-a acoperit de un nemeritat praf al interdicției în încăpătoarele dulapuri ale Consiliului Culturii. Piesa, ce poate fi alăturată scenariilor de film "Reconstituirea" sau "Croaziera" e o disperare strigată, țipată, urlată, plînsă față de minciună, nu ca subterfugiu, ci ca mod de existență. Pentru că, dacă în prima variantă a interviului, cei patru muncitori dintr-un îngrozitor de trist cămin de nefamiliști răspund (adică mint) ca la carte... așa cum se cere...,în cea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
un fluture) (Blaga, 2010 : 390) Iubita Runa, draga mea, n-am fi crezut că într-o zi această cu putință ar fi: c-un strigat să atingem Luna. [...] Ce fericire ai dori să ne-o strigam în zare, Runa? Alege țipatul ce-i vrednic să ni-l întoarcă-n noapte Luna. (Madrigal) (Blaga, 2010 : 460) [...] que la Lune me porte secours pour que j'arrive à ta demeure. (Chanson dans la nuit) (Miclău, 1978 : 515) A-t-il dormi sous la Lune ? Est-il
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
N-am întebat nimic exagerat... — Nu-ți mai băga nasul în asta, ok Barbara? Nu ai nici o legătură... — Ok, a intervenit Sheba. Ok. A ridicat mâinile ca și cum s-ar fi predat. O iau cu mine. O iau. Doar nu mai țipați. Vă rog, vreau doar să plecăm. După asta, Richard s-a dus sus să-l aducă pe Ben și noi toate trei am rămas câtva timp singure la masa din bucătărie. Megan continua să zâmbească în felul ei tâmp. — Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
microbuzului cu roțile-n sus. Dacă exista vreun instigator, atunci sigur se afla printre ei. Dacă l-aș putea vedea cum arată, să știu și eu care e dușmanul fratelui - dacă există Într-adevăr așa ceva - acum ar fi momentul... Auzeam țipate ascuțite și geamuri spărgîndu-se. Motorul s-a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați la pămînt, așa cum căzuseră, alții se tîrau de colo-colo sau se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
inimă, îi spune actriței care joacă rolul principal în opera ei. Nu poți păși pe degete, dar nici nu poți zbura. Ești în cursă, înlănțuită. Există un ferăstrău invizibil. Nu mai ai degetele la picioare. Rămâi fără suflare de atâta țipat. Te aude toată casa, dar nu există salvare. Își amintește aievea lupta cu durerea. O eroină pe scena vieții. Debutul ei a fost când și-a rupt cârpele care-i înfășau strâns picioarele. Fără răzvrătire, nu există supraviețuire! țipă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului ei favorit, Bichon, doamna Ledoulx încercă să readucă neascultătorul Maltez înapoi în poala ei, cu un glas șoptit, apoi șuierat și, în cele din urmă, țipat. Dar era deja depășită de situație. În disperare, se ridică și încercă să-l prindă. Bichon, însă, fugi din calea ei, se strecură printre caftanele lungi și imineii vizitatorilor, continuând să latre cu cea mai mare vehemență. Acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ostilitate injectată în toate fibrele societății noastre, fie că sîntem conștienți sau nu de aceste lucruri, fie că le recunoaștem în sinea noastră sau facem totul să ne autoconvingem de contrariu. Iar sărbătoarea, sărbătorescul au fost dintotdeauna antidotul ostilității, piua țipată unei realități nu tocmai prietenoase, leagănul dulce al ospitalității protectoare ; la limită, o fugă bine tem perată și legitimă de un cotidian invadator. În acest peisaj, grătarul este sărbătoarea la purtător. Îl faci cînd vrei și (aproape) unde vrei. Și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
celălalt masca de sticlă. Se sărută și nu simt. Mama își crește copilul și nu simte cum odată cu obrazul se lărgește și masca de sticlă. Nu, aceste măști nu se văd. Dar opriți-vă undeva, vroiam să le strig, și țipați, cereți ajutor, amenințați. Imediat veți observa măștile de sticlă. Figurile rămân impasibile. Fiecare își vede de viața sa, sub clopotul său de sticlă. Într-o zi, în mijlocul pieței am făcut această experiență. Era duminică dimineața și toată lumea se plimba. Deodată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încă, acolo, în lumea voastră cu soare la zenit, acolo, în camera voastră caldă, sau afară, într-un parc verde sau alb, pe o bancă. Sau poate că, tocmai când nu mă puteți auzi, când dormiți fără vise sau când țipați ca nebunii unii la alții, sau când vă plictisiți de moarte, așteptând doar să treacă timpul, tocmai atunci se petrec, aici, lucrurile esențiale. Sau poate că n-am să ajung niciodată la voi și nici asta nu mă mai întristează
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]