311 matches
-
s-o asemui cu cea a gazdei mele, dar de unde! Domnia sa mi-a spus că trebuie să merg într-un anumit loc al parcării, dar cine putea ști care este acela? Toată parcarea din fața mea era plină cu autovehicole, dar țipenie de oameni. La un moment dat mi s-a părut că cineva seamănă cu domnul Bonte. L-am abordat pe românește, dar omul mă privea ca pe o glumă a vieții sale, cum mă adresam lui într-o limbă străină
FESTIVALUL FLORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370753_a_372082]
-
meu’’, cum îl alint, care nu concepe să se ușureze în curte, ci numai pe ulița...pe ulița satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
meu’’, cum îl alint, care nu concepe să se ușureze în curte, ci numai pe ulița...pe ulița satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
de concediu. La coborârea din tren mă întâmpinase o ploaie rece și măruntă, ce se prelungise întreaga zi. Spre seară, luasem hotărârea să ies la plimbare, cu toate că ploaia nu se oprise. Pe drumul pietruit ce urcă șerpuind către Peleș, nici țipenie de om. Vântul zgâlțâia copacii, făcându-i să se tânguie, iar pârâul Peleș cobora zbătându-se cu furie. Dughenele din lemn la care se vând suveniruri așteptau zăvorâte, vremea însorită. M-am apropiat de castel. Se aprinseseră felinarele și la
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
până când „iarna îmi intră în ochi/ dar vom rupe din ea bucată cu bucată/ până ce noaptea va însori(management de criză). Triumfătoare este și iubirea, chiar dacă „a găsit ușa înțepenită” și chiar dacă: „ferestrele aveau giulgiu de crini/ nu se auzea țipenie/ de om nici gând/ și atunci a aprins candela între nori/ hrănind îngerii înghețați (dragostea). Copleșitoare metafore, ca și în poemul „tatăl”: noaptea își spală călcâiul / însângerat/ felinarele se topesc/ pădurea își frânge coastele albe/ peste plămânii vântului/ în curtea
ELISABETA IOSIF ÎNTRE ALB ŞI NEGRU -CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353560_a_354889]
-
meu’’, cum îl alint, care nu concepe să se ușureze în curte, ci numai pe ulița...pe ulița satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
a ultimului lac era de vreo șase metri. Pe malul celălalt al lacurilor se întindea o colină cu o perdea de conifere, iar o cărare șerpuia în pantă ascendentă printre molizi. M-am aventurat singur spre necunoscut. Nu mai era țipenie de om prin apropiere. Cărarea era cam umedă de la topirea zăpezii. La un moment dat am ajuns la capătul cărării obosit din cauza urcușului și al vârstei (să nu uităm că aveam 68 ani), deasupra unui promontoriu de unde se întindea o
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
a ridicat capul spre mine când am intrat, ca să-l pot saluta și să-i pot privi mai atent fața. M-am ridicat așadar la scurt timp, am ieșit afară și am plecat spre mare. Pe străzi nu era nici o țipenie de om, iar liniștea cosmică și târzie a serii se așternuse deja, făcând să nu-mi scape nici cel mai mic foșnet de frunză răscolită poate de vreo rozătoare nocturnă. Mai apoi am început să aud pași în urma mea, pe
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
i dau banii, cred că se rezolvă așa”. - Cât mă costă până aici? El a privit spre aparatul de taxat fără să‑l vadă, atent la șosea. Se apropia o mașină. Din spate nu se vedeau altele în mișcare. Nici țipenie de om pe șosea. După ce a trecut mașina ce o văzuse, a întors capul și s‑a răsucit puțin către Amalia. A privit‑o batjocoritor și i‑a vorbit, amenințând‑o: - N‑am nevoie de banii tăi, cucoană! Oricum vor
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
Tunetele pătrundeau aproape la intervale egale, uneori fiind prelungite. Erau mai înfricoșătoare pe timp de noapte. Dincolo de gardul de beton, cât puteam cuprinde din interiorul perimetrului școlii, la lumina fulgerelor vedeam copaci îndoindu-se puternic și acoperișul câtorva clădiri. Nici țipenie de om nu am observat. Am întins mâna să prind fereastra deschisă de mânerul ivărului și, pentru o fracțiune de secundă, am înlemnit. Un fulger puternic a căzut forte aproape undeva în școală. Lumina acea, desfășurată sub forma unei linii
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
de însurăței, se mai astâmpărară după tărășenia cu broasca lui Budacea ... Și degeaba încercau ei să scoată de la făptaș adevărul cel bănuit, că acesta nu recunoștea nici în ruptul capului. Știa el ce știa ... Că doar nu-l văzuse nici țipenie de om. De aceea, nici ancheta de la postul de jandarmi nu s-a sfârșit cu vreo altă concluzie, în legatură cu moartea fetei. Budacea se pocăise o vreme, căci din cumințenia lui se vedea bine că suferea. Drept e că
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 764 din 02 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Partea a IV-a PARIUL BLESTEMAT Căruța boierului i-a dus pe fiecare la casele lor, și pe la orele unu din noapte nu se mai auzea țipenie de om în comuna Vălureni. Conașul Pandele cum se băgă în așternut fu luat de Morfeu în primire, și un vis plăcut l-a făcut să regrete câd s-a sculat că nu fusese băiat deștept și să profite de
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
mașină a Poliției a oprit de-a curmezișul în fața ei, la câțiva pași. A fost somată să rămână pe loc. Alte două mașini opriseră aproape de locul în care zăcea Mișu. Polițiștii au coborât precipitați și scotoceau cu privirea împrejurimile. Nici țipenie de om. Doi dintre ei s-au aplecat asupra victimei găsită la fața locului. - Nu-l mișca! a oprit unul din ei gestul colegului care intenționase să-l ridice pe cel de jos. Curge sânge rău, se pare. Stai să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
data. Atunci și-a dat seama că el lipsise două zile. " Vreau să cred că nu voi rămâne aici o eternitate.Nu mai rezist!... Așa gândea Tudor făcând pași mici și obosiți și încercând să iasă undeva în luminis.Nici țipenie pe nicăieri, nu mișcă nimic nici frunzele măcar. Totul parcă rămăsese împietrit de o eternitate pentru o altă eternitate. Câte amintiri îi veneau acum lui Tudor în minte. Unele din ele frumoase, altele chiar triste. Moartea bunicului spre exemplu: În
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
dar se vaită că nu au bani de mâncare. Am intrat în curtea spitalului și atent m-am îndreptat spre „Pavilionul cu umbre”. Aici, în fața ușii se aflau câteva cosciuge rezemate de zid. M-am uitat împrejur. Nu se vedea țipenie de om. Am coborât cele cîteva trepte spre morgă. Imediat un om a trecut pe lângă mine. -Fugiți imediat de aici! Vine doctorul! Nici nu am apucat să mă întorc bine că am și simțit o lovitură în spate. Am căzut
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
legitimați, ar fi urlat din toți bojocii că polițiștii sunt niște criminali? De ce să fie criminali? Pentru că vă împiedică să nu respectați normele rutiere în vigoare? Noaptea, când sunteți în mașină și ajungeți la un semafor, chiar dacă nu trece nici țipenie pe bulevard, nu opriți? Ba eu cred că cei mai mulți așa faceți. De ce? Fiindcă așa trebuie, acestea sunt regulile. Și procedați astfel în speranța că și alții vor face la fel și toți vom ajunge teferi acasă. Dimineața, când mergeți la
„Ce-a făcut, a dat în cap? A trecut și ea pe roșu, săraca!...” Filmul cu femeia de la Unirii spune totul despre România și români () [Corola-blog/BlogPost/338005_a_339334]
-
iar patronul era un om tare jovial. Acolo am înțeles de ce până și la sate oamenii o duc bine, iar curățenia este desăvârșită chiar și într-o fundătură. Germanii muncesc mult, foarte mult. Atât de mult, încât duminica nu vedeai țipenie de om pe stradă. Oamenii se odihneau sau continuau curățenia începută de sâmbătă. De multe ori mi-a fost rușine că patronul meu încă muncea în livadă după ce noi ne terminam tura istoviți. Dimineața el era în picioare cu cel
M-am făcut că muncesc ca să-mi justific salariul uriaș de la UE. O poveste cu un angajat român, un patron neamț și un șef italian () [Corola-blog/BlogPost/337816_a_339145]
-
singur. Cobor la un etaj oarecare. Ușa de la coridor nu se deschide. Sunt într-un hol hexagon. Mă uit în jos pe casa scărilor. Este un hău de nu vezi unde se termină. Balustrada nu este tocmai înaltă. Nu e țipenie de om pe o rază de câteva sute de metrii. Sunt poate singur pe un etaj întreg cu sute de camere mari și goale. Mă retrag ușor. Încerc să nu mă panichez. Mă uit cu speranță la una dintre cele
Scriu duminică, la 3 dimineața, de pe scaunul grefierei de la tribuna Parlamentului () [Corola-blog/BlogPost/337710_a_339039]
-
locul de întâlnire, unde nu este nimeni (mă rog în afara câinilor, foști vagabonzi sau maidanezi, actualmente, comunitari). Mă sprijin de mașină ca să-mi trag sufletul, iar câinii mă privesc indiferenți, sau poate chiar cu milă. Peste zece minute, disperat de țipenia din jur, dau un bip lui Adi și unul lui Cristi. Bip rămâne. Biiip-ul mă-si de viață! Peste un ceas apare și Cristi care mă impresionează cu o minunată culoare verzuie în lumina zorilor și o ținută mult mai
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
Urmasem omul ăsta fără un cuvânt, și, după ce mă invitase la masă, nici el nu mai scosese vreun cuvânt să conversăm și nici în urmă nu s-a uitat, să vadă de sunt sau nu. Mă uit temătoare după câini, țipenie!, văd o masă sub pomul din fața casei și mă așez pe bancă în timp ce dumnealui intră în casă. Abia acum aruncă o privire spre mine zâmbind. Se întoarce cu brațele pline: - E bine aici? - Da! și sar să-l ajut. Întind
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
acolo, știi... - Am zis o dată. Aduci frunzele și pleci unde vrei, băiatule... Gavrilă a plecat bucuros și a mers, trăgând sacul după el prin țărâna adunată în timp la marginea mejdinei, cale de câteva sute de pași. Era pustiu. Nici țipenie de om în jur, când a intrat printre rândurile de floarea soarelui. Când abia începuse să rupă fără nicio noimă frunze, a auzit o voce de femeie. O femeie care fredona, în asfințitul soarelui, „Marie și Marioară”, în timp ce aduna iarbă
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
-i dau banii, cred că se rezolvă așa". - Cât mă costă până aici? El a privit spre aparatul de taxat fără să-l vadă, atent la șosea. Se apropia o mașină. Din spate nu se vedeau altele în mișcare. Nici țipenie de om pe șosea. După ce a trecut mașina ce o văzuse, a întors capul și s-a răsucit puțin către Amalia. A privit-o batjocoritor și i-a vorbit, amenințând-o: - N-am nevoie de banii tăi, cucoană! Oricum vor
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
amănuntul toate scenele groaznice prin care trecuse în acea misiune. Îmi derulase întregul film, scenă cu scenă, filă cu filă... Apoi am plecat tiptil spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele și am ascultat. Nu se auzea nici țipenie de om. Tăcerile se așternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Niște cârpe de nori alburii alunecau pe cer, închizând și deschizând ca o imensă perdea de mătase întreaga fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
duminica în care la București are loc înmormântarea cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate. În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un băiețel. Prin portalul larg deschis se văd băncile goale și altarul pe care ard câteva lumânări. O țigăncușă cu
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
duminica în care la București are loc înmormântarea cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate. În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un băiețel. Prin portalul larg deschis se văd băncile goale și altarul pe care ard câteva lumânări. O țigăncușă cu
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]