317 matches
-
era cald și plăcut. Și-a adus aminte de frig și de cerșetoare. Făcându și un proces de conștiință, s-a grăbit să se întoarcă, să-i ofere ceva. Dar femeia nu mai era acolo. A alergat în stânga, în dreapta, nici țipenie de om. Cu multă părere de rău, că n-a știut să folosească prilejul care i se oferise ca să facă un bine, s-a întors acasă decepționat de propria-i condiție spirituală. Chiar atâta egoism? „Fă binele când ți se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Salcâmilor, unde era sediul miliției iar acum al Poliției municipale. Încet, încet, norul de colb pe care l-a lăsat în urma lui s-a risipit și m am hotărât să mă abat o clipă prin preajma Palatului Administrativ. Pe aici, nicio țipenie! Piața era goală ca o mireasă în patul nupțial. Ulterior, am aflat că în cârciuma Irinei, numită de noi pe atunci „Ceainărie”, unii viitori „conspiratori” dezbăteau aprins probleme de ordin existențial în clinchetele vesele ale paharelor prea-pline. Spre seară, cuprinși
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
o să le decoloreze partea de la bază? Azi-dimineață am înotat în ploaie, plonjând de pe plaja stâncoasă. Plaja se află cam la o milă depărtare de casa mea, în direcția satului, așa încât mi-am luat chiloții de baie, dar cum nu era țipenie de om, nu i-am îmbrăcat. Ploaia avea un efect calmant asupra mării, ciupindu-i suprafața dar netezindu-i-o totodată, dându-i un luciu uleios. Nu am întâmpinat greutăți la ieșirea din apă. După aceea m-am dus acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
minute de precaută cățărare ca să traversez viroaga cu torentul, și pe urmă am pornit să alerg îndărăt, strigând mereu, până când am trecut de casa mea și am ajuns la turn pe drumul de unde puteam vedea luminile hotelului Raven. Nimic, nici țipenie de om. Se întunecase de-a binelea și nu mai avea nici o noimă să mă cațăr iar pe stânci. Să fi ajuns Hartley acasă - sau zăcea fără cunoștință prin vreo râpă dintre stânci - sau poate că și mai rău? Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a comandat: Dezleagă-l de la mâini. Să știi că dacă nu te faci băiat de treabă aicea termini cu viața... Și m-a lăsat legat la picioare și-au plecat. Ei erau cu mașina... Și-am rămas singur... Nu era țipenie de om pe acolo... M-am dezlegat la picioare și am plecat în oraș. Se făcuse târziu în noapte... Eu deja mă vedeam în canalul colector... Știți cine erau ceilalți care erau cu ei? Colonelul Ruxandra și nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Era sigură că se va trăda, nu va rezista tentației de a povesti tot ce vedea și auzea din depărtări ascunse. El o luase ușor pe după umeri și cu abilitate o conducea pe aleea principală a parcului. În jur, nici țipenie de om și asta-l bucura, se gândea că succesul va fi deplin. Teodora nu se mai opunea, pășea de parcă era în transă. Matei se grăbea spre locul unde se plimbaseră cu un an în urmă. Teodora accepta jocul, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
înalt. Doar în depărtare, la ultima linie a orizontului, se zărea o dungă verde marginea unei păduri seculare. Pe acea limbă uriașă de pământ fertil, unduiau în soare lanuri imense de grâu pârguit. În jur, nici urmă de viețuitoare, nici țipenie de om, de parcă spicele dolofane acaparaseră pământul întreg. Cel ce ajungea acolo, aproape de cer, simțea ispita de neînfrânt de a intra în lanuri să asculte foșnetul lor șoptit. Păși pe negândite în holda bogată de grâu. Înaintă neobosit o bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe Johan dacă cunoaște semnificația istorică. Răspuns: "Pe 14 iulie l-au ales pe De Gaulle președinte, nu?" (Oare s-o fi demodat să se mai facă istorie la școală?) Plec la Stockholm cu avionul de dimineață. La minister nici țipenie. Gård e la Bildö, m-a invitat și pe mine în weekend "dacă e nevoie". Nu suna prea ospitalier, bănuiesc în plus că Gård nu lasă paharul din mână nici la locuința de vară. Mai târziu m-am întâlnit cu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
și faptul că suntem tovarăși cu Hansi și Pepino. Stătea să se Înnopteze când am ieșit și am luat-o Înapoi spre centru pe o străduță În pantă, pavată cu piatră cubică. Ne Întorceam În același oraș părăsit, nu era țipenie de om sau mașină, și totuși am văzut câteva lumini aprinzându-se pe la ferestrele caselor cu trei etaje. Până să ne dumirim bine ce se Întâmplă și Încotro s-o luăm, după colț ne-a ieșit În față un tip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe partea cealaltă. Colina pe care am coborât era acoperită cu vii, suprapuse în terae. Uitasem de oboseală. Nu mai umblam, nu mai fugeam, ci zburam de pe o terasă pe alta și dintr-o vie într-alta. Nu se vedea țipenie de om. Parcă eram două capre negre. întrun sfert de oră, ne îndepărtaserăm binișor de culme. Oprindu-ne un moment și uitându ne pe culme, la locul unde fusesem cu un sfert de oră înainte, distingem cele două siluete călare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de acolo urieșii, cu o turmă de oi, cu care porneau la vale pe Pârâul Negru, până la Tazlău. Și ei și oile beau apă din Tazlău, iar până la ziuă ajungeau înapoi la Grota Urieșilor, de care nu se putea apropia țipenie de om. Dar se auzeau clopotele de la oi, la miezul nopții, când, zic unii, că și azi s-ar auzi sunetele clopotelor pe Pârâul Negru. Într-o vreme, niște oameni curajoși și bărbați au stat la pândă și, deodată, au
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
km pe căldura asta! Dacă vom găsi ceva bun..., desigur, dar prefer Sefrou, la Mihai. Taza 5 km, strigăm în cor. Mirarea nu mai are limite. Nu se vede încă nimic. Taza 0 km, în sfîrșit. Ne uităm în jur. Țipenie de om, zare de casă, pustiu cît vezi cu ochii. Opresc mașina, ne uităm înspre toate cele patru puncte cardinale, căutăm vreun drumeag lateral care să ducă la Taza. Nimic, absolut nimic! Copiii scîncesc și începem a cotrobăi prin rezerve
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Aici, din informațiile pe care le aveau cei doi, ar fi trebuit să întâlnească acel grup de rezistență, condus de un fost învățător, Baldovin. Au cercetat cu luare-aminte locul, ținându-și aproape respirația, silindu-se să nu facă zgomot. Nici țipenie. O liniște ca la început de lume stăpânea poiana, o liniște pe care a făcut-o țăndări o pasăre speriată, ce s-a ridicat în zbor dând repede din aripi și țipând cu un glas aproape omenesc. Când s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se țină după fete constituia principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându-se sleiți, ca două umbre, ca doi melci. Puseseră la cale o partidă de fotbal, dar tocmai o abandonaseră repede, învinși de arșiță. Gașca de băieți se spărsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
intra ploaia, le pătrunsese umezeala și-n oase, dârdâiau de frig. Asta era starea lor în seara când au hotărât că a doua zi, gata, tre s-o tundă din locu ăsta scârbos. Au mers în port, nu era nici țipenie. S-au îndreptat spre motelul unde trăgeau tiriștii. Aci a dat norocu peste ei: singur la o masă era un șofer, care vorbea franceza sau turca, sau germana, n-au priceput, oricum era străin, singur, beat și cu bani. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la ora douăsprezece. Aveam cu noi slănină afumată, o sticlă de vin și un pachet de țigări "Plugar" (cele mai "tari", mai bărbătești). Deodată, a trecut repede, cu zgomot de fierărie un marfar care ne-a cam speriat. Pe urmă, țipenie. Așteptam să se vadă Luceafărul sau o altă stea, să ni se transmită cumva minunea, dar cerul era ocupat de nouri leneși, consistenți și opaci, nu se vedea nimic. Nu semăna vremea cu un Crăciun clasic. Aproape de miezul nopții, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de niciunde au apărut doi bărbați puternici și, dintr-o smucitură au scos mașina pe făgaș! Gata, am scăpat! Dar... de unde au apărut bărbații aceștia?! Doar mă uitasem bine de jur-împrejur pentru a evalua gravitatea situației și nu văzusem nici țipenie de om! Mai mult, când a fost să adresăm mulțumirile noastre, nu am mai avut cui s-o facem! Cum au apărut, tot așa s-au făcut și nevăzuți! Același calm hibernal pe tot cuprinsul, cu excepția celor două vehicule - natură
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
câte unul, de trag clopotele zilnic la 12 fix?”, doream un răspuns; era ceva care mă interesa din curiozitate, mai ales că, deși cabana era față în față cu biserica, nu vedeam pe nimeni, ușa era în permanență închisă, nici țipenie de om. În cinci zile de când mă aflam în satul ăsta văzusem doar două babe, un moșneag și doi câni. Era ceva curios, dar nu știam ce. Am primit imediat răspunsul, fiind pe măsura întrebării: un hohot de râs cu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
întâi în mină și apoi vom vedea”. Două-trei minute să fi durat totul. Și pentru aceste două-trei minute, șase ore de așteptare! Am părăsit clădirea Centrului Universitar, am trecut printr-un părculeț - o noapte cu lună, liniștită, în jur nici țipenie de om: eram complet singur și la propriu. Exmatriculat din anul IV de facultate, cu tinicheaua unei excluderi din UTM pe deasupra, în perspectivă „mina”, de nu cumva armata făcută „la trupă”. Aveam 22 de ani și câteva luni. Ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Beijing - și al evenimentelor din Piața Tien An Men.) Nu m-am mai culcat și am pornit-o de acasă (Doina, nepotul ei cel mare, care ne însoțea, și cu mine) la două noaptea, pe jos, firește. Pe străzi, nici țipenie de om. După o oră și jumătate de mers alert, am ajuns la centrul de pașapoarte din Balta Albă. Eram primii. Ne-a ținut de urât un gradat vorbăreț, care ne-a povestit cât de rău erau bătuți infractorii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
eu stăteam la biroul meu bătând direct la mașina Consul, luată din ospiciu, editorialul ziarului și vedeam sute de mașini care opreau în marea intersecție din Piața Fundației, în fața Bibliotecii Centrale Universitare. Lumea lăsa mașinile unde se nimerea, nu era țipenie de milițian, și se așeza la coadă, cu răb‑ dare, să ia ziarul, chiar dacă ziarul nici nu plecase la tipografie, fiindcă eu încă scriam la 7 seara editorialul. V.A. : BĂnuiesc că la Iași mai apăreau și alte foi. A.M.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
anii tinereții - anii uceniciei, cum le spune Goethe - și am urcat, mână În mână cu Măriuca, drumul spre șotrile, de la Câmpina spre Voila. Dar am rătăcit, se vede, drumul, Înfundându-ne prin cocla uri și păduri cu hățiș - și fără țipenie de om căruia să-i cer vreo deslușire. Am rătăcit oare drumul? Mi-am rătăcit amintirea? Mințile? Sau poate că În răstimp pierise satul cu ispite, ca o nouă So domă și Gomoră? Ne-am Întors din cale, grabnic și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tale furișe cu un surâs larg și iluminat de șiragul dinților ei albi și mărunți. Primejdiile Întâmpinate cu automobilul, În nopți pe ploi și pe șosele desfundate - cum fu cea dintre Stejarul și Silistra, prin Acbunar, 100 de kilometri fără țipenie de om - ne-au con cedat, ne-au octroaiat (nu este așa, iubito?) un reconstituant, un stimulent, o zădăreală nouă afecțiunilor și pasiu nilor, oricât de constante și de acute, dar totdeauna amenințate prin Înseși excesele lor de acel inevitabil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de toată necătarea: Virgil Bărbat avu sala mai deșartă ca să se poată mira mai bine cum de era atâta zgomot. La fel de nedisciplinați și la Bucuța. În schimb, cu Ortiz Întrecură măsura. Se pomeni străin În gară, neașteptat de nimeni, nici țipenie de trăsură, ca s-o por nească dibuind Înghețat, cu sergentul de stradă după dânsul. Nimeri În sfârșit o odaie fără foc - după noaptea În vagonul siberian. și iată-l, măre, Într-o sală de conferință unde nu lipsea numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și a argintului asigura traiul oamenilor din aceste locuri. Acum totul este părăsit, pe fațadele cenușii ale blocurilor, se cască golurile unde, cândva, erau ferestre. Totul a fost dezmembrat și valorificat de cei care au mai rămas temporar. Nu vezi țipenie de om! Este o atmosferă nefirească, asemănătoare cu imaginile filmate în localitățile situate în apropierea centralei nucleare de la Cernobâl, unde populația a fost evacuată în mare grabă. Urcăm tot mai mult, în serpentine strânse și ajungem la Ciuruleasa, unde facem
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]