158 matches
-
discret din coate, Mitocani să nu mai fie. Dar e plină. Din păcate. În discurs nu au măsură, Nu pun preț pe-onestitate, Fac politică cu ură Și minciună. Din păcate. Fac mereu promisiuni Și mereu neonorate, Căci au doar țoape și nebuni Puși în frunte. Din păcate. Citește mai mult Din păcateIarna-i fără de zăpadă,Fără viscole turbate,Fără lunecuș pe stradă,Dar nu-i bine. Din păcate.O fi bine la...căldurăCă scăpăm mai ieftin. Poate !Dar la toamnă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
ar da discret din coate,Mitocani să nu mai fie.Dar e plină. Din păcate.În discurs nu au măsură,Nu pun preț pe-onestitate,Fac politică cu urăși minciună. Din păcate.Fac mereu promisiuniși mereu neonorate,Căci au doar țoape și nebuniPuși în frunte. Din păcate.... X. NAPOLEONII, de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016. Napoleonii ! Ieri un ins, caricatură Cu tupeu și prost de gură, Un ales ce știe bine, Că-i plătit,hrănit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
e hidoasa construcție faraonică, așa-zisa Casă a poporului, decît replica resentimentară a aceluiași complex, dată, credea el, Palatului regal cu arhitectura lui încîntătoare? Luați, la rînd, toate mărețele înfăptuiri ale socialismului multilateral clacat, și veți vedea îndîrjirea cu care țoapele grandomane au vrut să eclipseze bunul simț românesc, materializat în edificii de o monumentalitate intimă, de la funcționala și frumoasa gospodărie țărănească la lăcașurile de cult ale Bucovinei și Maramureșului. Ce e puseul mitocănesc al lui Vadim Tudor, în prezența regelui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cănit. Și-a schimbat, cum ar veni, părul. Cum să-i zic altfel, decît profanare, cohortei de mitocani care, trecînd prin țarcurile cu taxă, continuă să... viziteze nu lăcașul regilor onești ai României, ci castelul în care s-au lăfăit țoapele impostoare și invitații lor, alde Gadafi și compania. O circumstanță atenuantă: oare imperialul Versailles nu-i bîntuit și el, zi-noapte, de papugiii globului? Totuși, un bemol la cheia deriziunii regizate: n-am mai auzit, anul ăsta, ca-n ceilalți, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autorul celebrului Corpus hypercubicus. Cînd mi-e dor de Dali, urc în cupola Observatorului Astronomic, Aleea Sadoveanu, 5. 16 octombrie Ascunse, jumătate de secol, privirilor noastre, năravurile de casă ale rîndașilor care au pus mîna pe putere, codul manierelor de țoapă ale celor două curți roșii care s-au perindat după alungarea Regelui, a lui Dej și a lui Ceaușescu, teroarea și dezmățul, ignoranța și impostura, gîlceava de iatac și țîfna republicană, turnătoria și bălăcăreala, ascunse deci cu strășnicie kaghebistă atîta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de..., tentația nordică era una care dădea bine, elevat, în confuzia generală iscată de păsăsirea lugubrului scaun de către căpcăunul stalinist. Ce avea însă îndepărtata soluție suedeză, asumată organic, pe un neîntrerupt exercițiu democratic de către o civilizație netraumatizată, cu găselnița de țoapă intelectuală ajunsă la putere, am văzut cu toții la dezastruosul interstițiu neocomunist de pînă la 1996. Iar, în underground-ul facilitat tocmai de strategia dubioasă a comuniștilor fardați socia-democrat,din păcate și după alegerile de acum patru ani. Aceeași strategie întreținută azi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atelierului o ilustrată, palid colorată, din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se armonios, neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit și edificator al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales după ultima modă operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți violent-chimic, la fel cu gardurile, cu băncile, cu bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927. Același motiv pereții de un verde agresiv mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grele, ne apără și acum de rele. Tinerețea e o hoață! Îți fură anii cei mai frumoși și ții lasă pe cei mai cărpănoși. Credeam că bătrânețea e un pai care te mai scoate la mal... Nu, ea este o țoapă care te te duce direct la groapă! • Pământul de-ar ști câtă suferință duce în spinare, ar muri de disperare. • Să uiți ori să ții minte - această dilemă veche bate pasul pe loc, nu merge înapoi, nu merge înainte. Tot
GÂNDURI REBELE (28) – AFORISME (11) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381305_a_382634]
-
ar fi trebuit de mult să trec la execuțiile de tip Neceaev. Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența de țoapă a acestei populații ignare”; „În condițiile votului universal și egal dictează cei cu urina puternică. România ar fi putut fi salvată de rrromâni prin votul cenzitar. Dar România va fi distrusă de rrromâni, care nu pot alcătui un popor, pentru că
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
I-II, București, 1934; ed. pref. Valeriu Râpeanu, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1961; „Actele vorbește”, București, 1935; Nopțile domnișoarei Mili, București, 1935; Moartea tinerețelor, București, 1935; De-a bușilea, București, 1936; Evocări, București, 1936; Țară bună, București, 1936; Țoapele, București, 1936; Pușa, București,1937; Mărturii, București, 1937; Pui de lele, București, 1937; De-a viața și de-a moartea, București, 1939; Israel însângerat, București, 1946; Avrumuță se biruie pe sine, București, 1949; Vadul fetelor, București, 1949; Max și lumea
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Lisette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă în Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar în fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu, sunt pierdute pentru societate. O femeie tandră e o femeie care iar iubește după ce a suferit. Suferința i-a adâncit sufletul.” Și când spunea asta, Tămaș se uita la cer, nu se mai uita pe stradă. „Nii, bă, țoapele!” Țoapele pășeau apăsat, râdeau zgomotos, se îmbrăcau fără gust, aveau puține idei, dar fixe. „Astea vin la facultate numai ca să se mărite mai bine. Sunt ca găinile alea care, alergate de cocoș, se gândesc că dacă fug sunt proaste, dacă stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În schimb, o cercetează pe prietena mea blondă cu ochii plini de invidie. Daisy este modelul lor și ar face orice să arate ca ea. Știe întotdeauna ce se va purta peste câteva luni și face numai investiții profitabile, spre deosebire de țoapele astea, care degeaba au căruțe de bani. Până să ajungă ele să-și cumpere ultimul model lansat de Mercius sau Prada, Daisy le-a luat-o cu mult înainte. Pur și simplu are fler. La început a fost critic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la o palavră și la o bericică. Era mulțumit și era și iubit! Ce dacă mai scârțâia din încheieturi? Boala lungă, sănătate sigură! Trebe'că tocmai Necuratu' l-a-mpins să păcătuiască, adică să-și pună el pirostriile! Nemernica, aprozarista, țoapa, hahalera aia de boreasă, i-a mâncat lui capu' și alte chestii! Putem să fumăm aici, băi, da sau nu? Suntem în biserică, ce mama dracului! se enervează iar Buletin. Cre' că puteți pipa, dar să scuturați scrumulețul pe ziare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cam ca între „adevărații Arnoteni“ și acei nouveaux riches care-l agresau pe Ghepardul Molina exaltându-i social pe Dinu Păturici. Corect. Am asimilat imediat nuanța. Suntem în așa hal invadați de mârlănia îmbogățiților peste noapte, sufocați de grobianism, calibanism, țoape mediatice, vrăjitoare miliardare, mahări șucari, șuți ciufuți, mardeiași, gabori mânjiți, gagicari, ciorditori, mingicari aroganți, cămă tari etc., încât adeseori poți fi adus, fără să vrei, la un pas de a striga: „Jos bogăția!“ Numai că ăsta-i exact urletul leninisto-nazist
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
figurine. Îi promisese lui Anzalone, despotul dintr-a cincea C, că se vor juca În pauză cu ele. Camilla Fioravanti se săturase să aștepte. Clasa era goală. Ochiul bolnav al lui Kevin se opri asupra gecilor agățate În cuier. Dacă țoapa asta și-ar fi terminat odată predica le-ar fi putut explora buzunarele În căutarea unei fise pe care să o joace la videogame Înainte să se Întoarcă acasă. Apoi Își aminti de petrecere și lăsă totul baltă. Sora Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Ninette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă În Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar În fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, Începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
încă de la început. Am senzația că toți băieții din facultatea asta nu-s decât niște imbecili. - Se poate, șopti și Elena fără să se întoarcă. - E îngrozitor. Minți înguste și creaturi inferioare. - Inferioare. - Jalnice. Mă întreb ce găsesc la ei țoapele alea. Uite-le cum se gudură. - Auzi? Noi unde facem Revelionul? - Acasă la mine. Ai mei pleacă la Călimănești. Odată cu apropierea sărbătorilor, profesorii se relaxară, prezențele nu mai deveniră obligatorii, iar cuvântul „colegi” căpătă din nou o semnificație abstractă. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cretini, numai că pe ecran apar buni la suflet pînă la panoramic, romantici, spirituali, dîrji și ușor țicniți, cu alte cuvinte foarte simpatici, publicul Îi iubește, deoarece Îi Înțelege. Ei bine, În Viața lui Toby, De Niro e bădăranul complet, țoapa irevocabilă și iremediabil Îndopată doar cu trei, patru clișee despre viață, fudulă, iritată, egolatră, cîteodată bestială și constant tembelă. Ceea ce-mi aduce aminte de-o emisiune televizată acum opt ani, unde Răzvan Theodorescu s-a apucat deodată să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al onoarei aiurit, conform căruia niciodată nu spun nimic care ar putea fi luat câtuși de puțin drept laudă de sine. Adevărul e, am recunoscut rușinată, că Charlie are maniere impecabile și că eu m-am purtat azi ca o țoapă. —Dumnezeule, Julie, mă simt ca o ticăloasă. Crezi că o să mă ierte dacă-mi cer scuze mâine la petrecere? Și aș putea să-i dau înapoi și cutiuța, mi-am zis. Asta va fi o chestie la fel de grea ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai spus, eu n-am colaborat la nimic.“, s-a apărat Mihnea. „Cât despre presupusul furt intelectual, ar fi unul dublu: și Paul a făcut același lucru ca dom’ profesor. Așa că nu-i plânge de milă.“ „Te-ai culcat cu țoapa aia?!“, s-a enervat din nou Maria. Supărarea îi creștea în trepte, așa cum mă temeam. Am încercat s-o calmez. „Dar nu eram împreună atunci, nici nu te cunoșteam...“ „Nu mă interesează, m-ai mințit. Ești ultimul om.“ S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am început să-i hrănim occidental, cu boabe chimice). Căcățelul canin se lipește de trotuar, ca la Paris, apoi se depune grațios pe talpa pantofului trecătorului ocazional-neatent-beat. - alarme de mașini; - sirenele poliției (la 01.45 aseară); - mitocani, mitocani, mitocani - și țoape. - nu se moare pentru o idee; - limbi balcanice, gudureli, zemuri; - Mateiu Caragiale; - mașini oficiale, băieți cu pistoale-mitralieră; - vine Moș Crăciun (prematur și comercial); - posturi de radio FM (Vocea Speranței!); - Piața Obor; - și cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, firma Double
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
În schimb, am laptop cu DVD player. Actuala prietenă a fratelui meu filmează din când în când pe la nunți, să scoată un ban extrabugetar. I-am cerut acum ceva vreme, din arhiva personală, un film cu și despre „țopi“ și „țoape“. Fiind o fată foarte isteață, a înțeles rapid dimensiunea „à la Kusturica“ a cererii mele. La început m-am distrat, apoi m-am enervat, ca de obicei. Nunta se petrecea undeva într-un cartier de bunkere-viloaice, dintr-un oraș de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
se referă sau Îl invocă pe Cioran, scepticul, apatridul și negatorul trecutului său, „defăimătorul” originii și nației sale, ca la un argument major al scepticismului lor improvizat și grosolan, profesând un fals și Încă o dată grosolan snobism; de fapt, snobismul țoapelor, al acelor rustre sau mufle sau goujat din toate timpurile și ai tuturor națiunilor care cred că se individualizează astfel, iute și spectaculos, opunându-se radical unei colectivități istorice și vârfurilor ei spirituale! La Cioran, Însă, și la „negativismul” său
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]