344 matches
-
din față, o tânără studentă de la ASE - blondă, fiiliformă, cu ochii mari și priviri pătrunzătoare, îi arunca ocheade voluptoase, dându-și agale ochii peste cap, închinzând din când ochii parcă pentru a-și etala genele exagerat de lungi și dese, țuguind-și buzele. Termină rapid prânzul și apăru la ei la masă, pășind ca pe un podium la o prezentare de modă. - Sunteți profesor la noi? întrebă fata, păstrând cu insistență contactul cu ochii bărbatului. - Sunt profesor, dar nu aici, la
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
avea totdeauna călcâile fugite rău în spate... iar pe cap avea o pălărie ce fusese odată fumurie și care avea o panglică soioasă de sudoare bătucită cu praf. Pălărie purta numai vara - ziua, pentru că noaptea se culca cu o căciulă țuguiată pe care o înfunda până la urechi. Tanti Dumitra, sau țața Dumitra cum îi spunea toată lumea, trebăluia toată ziua la prăvălii, având o cârciumă la casa lor din sat și câștigase la licitație și restaurantele gării, adică cel de clasa întâia
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
care se supunea luând forma dorită: strachină, farfurie de supă sau decorativă, ulcică, oală în toată firea sau urcior după caz. Vasele erau puse la soare să se usuce după care erau pictate. Lua nașa bătrână un fel de pară țuguiată pe care strângând-o în podul palmei cât trebuie, trăgea cu vopsea dungile mai groase, mai subțiri făcea inele, păsări, cercuri, alte desene și urma o nouă repriză de expunere la soare. Apoi, ultima, era coacerea la cuptorul mare unde
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
ajutat și au ajuns să plece, zi de zi, împreună, dimineața, la servici. Trebuiau să ajungă, fără întârziere la cele două destinații. Andrei se simțea dator să-și conducă Floricica până la ușa instituției. Ciorovăielile inerente, matinale, erau uitate, ei își țuguiau buzele, se sărutau odată și încă odată, până ce Floricica era nevoită să coboare. Din spate, o altă mașină claxona cerându-le să elibereze locul. Iar Andrei, făcând pe țâfnosul, întreba: - Ce se grăbește așa dumnealui? N-am voie să-mi
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
-i pozeze. Puțin intimidată de siguranța invitației, și-a trecut degetele prin părul cam rebel și cu stânjeneală s-a așezat pe scăunelul scund, în fața pictorului. Artistul o privi scurt, cum îi era obiceiul, mijind ochii. Îl văzu cum își țuguie buzele sub mustăți și, spre nemulțumirea ei, cum scoate un mormăit de neînțeles. Mai observă cum apucă din tolba de piele subțire de lângă el o bucată de cărbune. Simțea că se strânge în sinea ei. De ce oare să fi renunțat
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
trebui puși pe rug și tranformați în martiri, simboale ale tim pului lor. Nu pricep ce e cu tăvăleala asta în fața Justiției. Protestați împotriva violenței în familie. Protestăm și noi contra următoarelor aspecte: -de ce când mergeți pe stradă vă țuguiați buzele într-un etern selfie? -de ce purtați pantaloni strâmți a la violoncel, invitatori tăcuți ai recenților eliberați "stătuți" din pușcării? -de ce așteptați priviri pasionale de la orice bărbat mai interesant când mergeți la plimbare cu căruciorul în care se
FEMINISMUL ȘI FEMEIA RRROMĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350165_a_351494]
-
un om bun de stat, întrucât era prea pătimaș, agățându-se cu fanatism de câte o idee „așa după cum în portret își strânge cu înverșunare mănușile, obiect ce îi trădează rangul semi-aristocratic”. A fost un cinic „ale cărui buze se țuguiau în sarcasm, afișa o viclenie atât de perfectă, încât avea aerul că minte chiar și atunci când spunea adevărul”. Machiavelli l-a divinizat pe Borgia cât timp a fost în culmea gloriei și l-a condamnat când acesta a fost învins
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
sprijinit pe frontispiciu de spinările unei cămile saa/și unei pantere sau tigru sau leu sau altceva exotic, oricum efigii ale faunei africane și având în față o burtieră cu un magnific turban galben și strălucitor, mai curând un “umbrar” țuguiat cu o cupolă specifică templelor și minaretelor orientale din regiunea nord-sahariană a Africii, așteptând la răspântie de drumuri de caravane - aici adevărate taxiuri ale deșertuluii, pe “beduinii însetați” ai deșertului să-și reîncarce bateriile și unii, cu ceva noroc și
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
multe tare nu m-am dezbărat, deși între ceilalți mă văd bărbat; în anii strânși în câteva decenii puțin, foarte puțin am învățat să fac mătănii. Codanele cu fiecare primăvară-ntineresc, ca florile spontane prin lan îmbobocesc; sânii s-au țuguiat ca perele de toamnă, pe care i-ar dori să-i aibă orice doamnă. Ar îndrăzni minunea; de teamă că se află, se lingușesc sălbatic și-ntreabă doar de leafă, deși bine observă că părul și cu dinții nu-i
O ALTĂ SOCOTEALĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352272_a_353601]
-
vrei să rămânem aici? Mie mi se pare o idee extraordinară. Abia mai ieșim și noi... ne distrăm. - Prea protocolar mi se pare totul. Iar trebuie să stau în picioare alături de toți lingăii... Elena se întoarse spre el și-și țugui buzele delicat: - Hai, lasă, lasă, că și ție îți place. Și chiar dacă nu ți-ar plăcea... Nu vrei tu să-mi faci pe plac? Soțul ei râse cu toată gura și se apropie de ea: - Ce m-aș face fără
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
gurii, sperînd din tot sufletul să nu înceapă iară cu versurile alea, că ea una era în stare să-i scoață și ălălalt ochi, de chioretele dracului! Și dom' colonel, cu țuica prelingîndu-i-se pe bărbia lui de sticlă, și-a țuguiat buzele subțiri și a privit-o grav: Ce vreai, fă, putoarea lu' doamna mă-ta, tu de la mine, de mă faci de fecalele satului, de să crează lumea că sînt și eu un d-ăla fecalistu de la tembelizor, care fonfăne
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
cârpe colorate aruncate de niciunde, din toate costumele purtate de el de-a lungul timpului, în fiecare spectacol și cum fiecare amintire a trecutul sau chiar a prezentului devenit trecut îi încropește altă și altă costumație. Și coiful acela caraghios, țuguiat din creștet, deși îl enervează, știe că trebuie să-l poarte pentru a nu fi lovit de pietrele râului de gânduri și el plin de cuvinte amăgitoare. Ba chiar și-a croit un cozoroc în caz că praful metaforelor încropite de viață
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
fustă mamei, ce va considera că e deosebit de norocos că a întâlnit-o. Să nu uit de ce am pus așa un titlu: nu le lipsește poză de debut în care își lasă părul liber, trag o șuvița rebela peste ochi, țuguie buzele și privesc languros. Nu le luați în râs, în câțiva ani se vor plimba cu avionul și vor avea parte de multă admirație. 2. (+) Dominatoarea Succesul se măsoară în cine, câți bărbați am folosit. Frumos, bogat, influent etc. Deviza
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
de la prezența sa în slipul minuscul, pe vârf de munte. Mergea pe lângă el și îl ținea de brâu să se sprijine, mereu solicitându-i săruturi mici și mai ales, îi plăcea să-i fie sărutat boticul ce tot și-l țuguia. Observă cu tristețe că și coborârea de pe munte solicita ceva efort, acest lucru desigur îl va simți mai ales peste o zi-două, când va face febră musculară. Cum se simțeau încă capabili să meargă și restul de traseu tot pe
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
în cap Nămețilă un munte de zăpadă. De data asta scoase paloșul fermecat și trăsni dintr-o lovitură pe uriașul dobitoc, cât și pe ticăitul de lângă el. În câteva secunde, pe mătăhălos îl transformă într-un munte cu trei stânci țuguiate în vârf, iar lângă el, Pui de Ger deveni un pietroiaș, din care țâșni un izvor cu apă cristalină. Cojoacele de zăpadă căzură de pe uriaș, rostogolindu-se în avalanșe. Ajuns în fața Temniței cu Troiene, pe Mărțișor îl cuprinse emoția. Își
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
partener. Și nu este locul unei guvernante, la un bal de aemenea anvergură. - Al unei guvernante, nu...dar al tău, cred că da! - Vorbiți în parabole, astăzi. Mă depășesc aluziile și remarcile, voastre, sire. - C’est ne pas possible! își țuguie buzele. Bărbatul arăta, altfel. Îl percepea diferit ... schimbat. Ceva din atitudinea lui jovială, o punea în gardă. Avea un umor studiat, ascundea altceva ... nu-și dădea bine seama. Dar avea un farmec aparte. Apropierea de el nu o ajuta, să
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
o încălzesc puțin, așezând-o între picioarele lor și pe spinarea cailor. Nu sălășluiesc niciodată în case și se feresc de ele ca de niște morminte oprite folosinței obștești. Nu-i cu putință să găsești la ei nici măcar o colibă țuguiată de trestie, ci în rătăcirile lor prin munți și păduri se obișnuiesc din leagăn să îndure frigul, foamea și setea... (la noi n-au dovedit acest lucru. n.a.) La dânșii nimeni nu ară și nici nu pune vreodată mâna pe
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
de jos care semăna cu un acvariu. În jurul camerei înotau tot felul de pești mici și negri, cu burta rotundă și cu picățele galbene, pești lungi cu înotătoare sidefate, sanitari galbeni, transparenți, care făceau curat în mare, delfini, care-și țuguiau gura în semn de salut. Căluțul de mare o distra grozav, nu mai văzuse așa ceva, nici corali albaștri sau polipi incandescenți. Era un spectacol miraculos, ce se desfășura în fața ochilor, iar prințesa se gândea la părinți, cu părere de rău
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
așa de mari și de frumoși, cum se face? -Se face că semăn cu bunica mea, care avea ochi frumoși. Câți ani ai? Întreba tam-nesam Ioana. Eu am douăzeci și sunt studentă la psihologie. -A! Se explică atunci ... Ioana își țuguie buzele. -Se explică, ce? Dar nu mi-ai răspuns, câți ani ai? -Mulți, douăzecișipatru, sunt și eu student dar mai am puțin și termin,tu mai ai mult, o să rămâi nemăritata. -Da? Mă rog, o sa vad, o să găsesc eu pe
FERICIREA INSEAMNA TINERETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358264_a_359593]
-
nen-tu Necea: Ce citești acolo? − mă și provoca tata, imediat. Citesc din „Facerea”: Cum Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul, pe oameni și pe noi, copiii! ─Ză-ăăău? Și cum v-a făcut pe voi, copiii? Din țărâna pământului și, „fu-u-u...” - țuguiam eu buzele suflând în aer −, ...așa ne-a suflat viața!... Dar cum de înțelegi tu toate astea de-acolo: știi limba lui Dumnezeu? I-auziți, oameni buni! Dar nu mi-ai spus încă, ce vrei să te faci când ai
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
de la prezența sa în slipul minuscul, pe vârf de munte. Mergea pe lângă el și îl ținea de brâu să se sprijine, mereu solicitându-i săruturi mici și mai ales, îi plăcea să-i fie sărutat boticul ce tot și-l țuguia. Observă cu tristețe că și coborârea de pe munte solicita ceva efort, acest lucru desigur îl va simți mai ales peste o zi-două, când va face febră musculară. Cum se simțeau încă capabili să meargă și restul de traseu tot pe
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357478_a_358807]
-
noi, copiii, bucuria cea mare, după ce luăm lumină, era că puteam să ciocnim ouă. Așteptăm ciocnitul ouălelor că pe un ritual aparte. Îl pregăteam din timp. Mai întâi cu privirea. Căutăm, îndelung în coș, oul care avea aspectul învingătorului. Mai țuguiat, măi rotunjit, cu coaja groasă, să nu se dea bătut. Ciocneam întâi cu tata, apoi cu mama, după care începea mult așteptată întrecere: noi între noi, copiii. Ne strângeam la drum, în fața porții, la băncuța, pe lavița și ciocnitul ouălelor
CÂND PORŢILE RAIULUI STAU DESCHISE... de DONA TUDOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358780_a_360109]
-
înota deloc, temându-se din ce în ce mai mult să nu cumva să se înece, refuza întâlnirile cu prietenele și potențialii pretendenți la mâna sa, fiind forțată să stea în pat cât era ziua de lungă și să nu facă nimic. Tutorele își țuguia buzele și clevetea prin palat și în afara lui că prințesa nu mai este în formă și pare cu mințile cam rătăcite, astfel încât la un monent dat, aproape nimeni nu mai veni să o viziteze. Trâmbițele gărzilor palatului se auzeau în
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
treningul verde în care e acum îmbrăcată ai vedea probabil o linie imaginară care o frânge. Mânuțele lui Lilo, așa îl strigă toată lumea pe micul Laurențiu, o adună la un loc, iar cu gura o lipește de tot. Lilo își țuguie buzele și plescăie fericit când o vede pe mamă privindu-l. Se alintă și o strigă „A-da”, felul lui special de a-i spune Mihaelei „mama”. Acum o lună, pentru prima dată în viața lui, a pășit cu premergătorul
Paștele Mamelor () [Corola-blog/BlogPost/338471_a_339800]
-
fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și o așeză pe pat, lăsându-i capul pe perna albă. - Sărută-mă, sărută-mă, șopti Săndica, ridicându-și buzele țuguiate spre Mircea. Alăturându-se cu plăcere partenerei, își plimba necontenit mâinile pe obrazul său, coborând pe corp și ajungând în zonele sensibile ale petecuțului de mătase cârlionțată, tresăltând de emoția primei lor întâlniri, în liniștea nopții de vară. Mircea îi
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]