273 matches
-
atunci se repezeau asupra lor vitejii cu buzduganele și-i făceau zob. Cam așa gândea Tudorel că stau treburile în cetatea lui Izvoraș împărat. Uite cât sunt de semeți vitejii săi! Acela cu pieptul lat și căciula mare, ascuțită, este Țuguiatul. Celălalt, cu picioare uriașe și groase, cu buzduganul la spinare este Ciolănosul. Iar celălalt, înzăuat și cu sabia strălucitoare este Căpitan Vârtosu. Se gândi să-l salute pe Izvoraș-împărat. Să-l asigure de tot respectul și admirația...Care...Care ce
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
atunci se repezeau asupra lor vitejii cu buzduganele și-i făceau zob. Cam așa gândea Tudorel că stau treburile în cetatea lui Izvoraș împărat. Uite cât sunt de semeți vitejii săi! Acela cu pieptul lat și căciula mare, ascuțită, este Țuguiatul. Celălalt, cu picioare uriașe și groase, cu buzduganul la spinare este Ciolănosul. Iar celălalt, înzăuat și cu sabia strălucitoare este Căpitan Vârtosu. Se gândi să-l salute pe Izvoraș-împărat. Să-l asigure de tot respectul și admirația...Care...Care ce
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era însărcinată și așteptau din zi în zi să-i vină sorocul. Era primul lor copil și cum bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată, erau plini de speranță că se va naște un copil sănătos, primul lor moștenitor. Poate că acel copil dacă va fi băiat, nu va avea aceeași viață chinuită de țăran ca toți cei de aici din comună. Va putea să
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună, să o ajute la o adică. Provene
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
fierbinți” „smaralde întunecate”, ș.a.m.d.. Comparații: „Pe sufletu-i plăpând și cald, ca fumul.” (Sfaturi ), „Și mă arde o teamă - hâdă ca un coșmar” (Spaime), „Dulcea mea, durerea mea / ... / Pură ca un vis de floare” (Lume pentru doi) .” Sânii țuguiați ca o lămâie” (Gelos). Sunt metafore personificate, revelatorii, care se cunună armonios cu gândurile autorului, conferind, pe lângă estetic, profunzime, concretețe și sugestie, expresie lirică. Citez: „...meandrele de doruri /... / M-au otrăvit cu picături de soare.”/ ... / „Am prins câteva harpii, mi
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
rădașca agitându-și cleștii! - Poate și-a luat concediu și a plecat într-o călătorie, zise o albinuță, a muncit foarte mult în ultimul timp... - Nu se poate așa ceva, strigă Lili, lăcusta care tocmai comandase o căsuță verde cu acoperiș țuguiat și multe camere pentru puii pe care avea să îi aibă în curând. Hărnicel nu își lasă niciodată treburile neterminate! Oricât se suciră și se învârtiră nu găsiră nici o explicație pentru dispariția lui Hărnicel. Tocmai pe când se întrebau ce vor
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era însărcinată și așteptau din zi în zi să-i vină sorocul. Era primul lor copil și cum bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată, erau plini de speranță că se va naște un copil sănătos primul lor moștenitor. Poate că acel copil dacă va fi băiat, nu va avea aceeași viață chinuită de țăran ca toți cei de aici din comună. Va putea să
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute la o adică. Provenea
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
erau văruiți. La acoperiș se folosea țigla. Satul nu se evidențiase în timpul lui cu ceva tradițional. Construcția caselor îmbina forma de câmpie cu cea de munte. Cele care erau așezate pe pantele dealurilor Oltinei aveau temelia din piatră, cu acoperișurile țuguiate să poată aluneca zăpada sau apa ploilor care erau abundente, până toamna târziu. Podurile caselor erau frumos amenajate, cu rafturi cioplite de mâna bărbatului, pentru proviziile de iarnă și bârne groase unde se băteau cuie și se agățau funiile de
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
PENTRU COPII) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului A venit circul la noi, În oraș e zarvă mare; Vom vedea un clovn sau doi, Acrobați și animale. Un cort mare, țuguiat, Se ridică chiar în piață, De copii e așteptat, Fiindcă circul îi răsfață. Elefanți, cai, porumbei, Dansează-n lumină multă, Șerpi, șopârle, tigrii, lei, Cu toți de dresori ascultă. Floricele vom mânca Când spectacolul e-n toi, Ochii ne vom
LA CIRC (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377916_a_379245]
-
revenită de câteva clipe, privându-l de satisfacția deținerii depline a monopolului asupra sectorului bancuri. Imixtiunea colegei în affaire-ul său îl deranjă pe bietul Papa. Facial ori prin vorbă, cel puțin așa credea el, nu-și arătase nemulțumirea, poate doar țuguiatul buzelor...?! Of, ce ți-e și cu reminiscențele copilăriei! Când era micuț și nu-i convenea ceva, nu făcea el botic?! Vezi Doamne, îmbătrânise, dar păstrase reflexele primilor ani, ce mai! -Dragul meu, interveni pe neașteptate Miramoț, n-ai de ce
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
mari, frumoase. Dar asta tocmai în iulie, deoarece merele au „putrezit” peste iarnă. Pentru clasa a V-a Mihai a plecat la școala din Moldovița. Se mai întâlnea cu Anghel pe drum. Era tot cu căciula lui neagră pe cap, țuguiată, cu niște șoșoni mari în picioare, cu pantaloni de pufoaică și nelipsita lui cârjă. Pe zi ce trecea, moșul umbla tot mai greu, era mai palid la față, mai gârbovit. Îl saluta pe învățător, plin de politețe, iar el îi
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
o acțiune, o ripostă zdrobitoare a lui Basarab împotriva armatei regești. În cele din urmă, campania regelui Carol Robert sfârșește într-un dezastru: astfel, într-un defileu îngust, cuprins între stânci împădurite, la o posadă (trecere), "ostași cu lungi căciuli țuguiate, sarici întoarse pe dos și opinci prăvăleau bolovani sau trimiteau o ploaie de săgeți, după cel mai bun sistem tătăresc, pentru ca apoi să lovească cu măciucile. Singura cale de retragere era tăiată cu garduri de mărăcini. Se produce o învălmășeală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era o cămașă de in, lungă până la genunchi, strânsă cu o cingătoare peste mijloc. Purtau ițari largi, legați la glezne cu sfoară sau vârâți În opinci, iar pe deasupra o manta lungă, fără mâneci, prinsă pe umăr. Conducătorii purtau o căciulă țuguiată, cei de jos umblau cu capul descoperit. Femeile erau Înalte, mândre la port, cu multă blândețe și duioșie În chipul lor frumos, În ochii lor mari, galeși, umbriți de gene lungi. Purtau o rochie ușoară până-n călcâie, pe deasupra o haină
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
vârstă de nouă ani, dintre care majoritatea locuiau În superquadra, să facă un desen intitulat „Acasă”. Nici unul dintre ei nu a desenat un bloc, ci au schițat cu toții o casă tradițională, cu ferestre, cu ușă În mijloc și cu acoperiș țuguiat. Spre deosebire de acest tip de locuință, blocurile din cartierele Brasíliei fac imposibilă individualizarea, iar pereții de sticlă din exterior afectează negativ senzația de spațiu privat din casă. Fiind preocupați doar de estetica globală a proiectului, arhitecții au eliminat nu doar semnele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Înapoi? Habar n-am! Se uită la verighetă, și pe frunte Îi apar cute de Îngrijorare. — Poate că, la urma urmei, e un băiat. Ne uităm cu toatele la burta mea, de parcă ne-am aștepta să Înceapă să vorbească. Ai burta țuguiată, zice mama În cele din urmă. Ar putea să fie băiat. Acum un minut a zis că arată ca și cum o să am o fată. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Chestia cu superstițile astea din popor e că sînt toate numai baliverne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sau profiluri de balene cioplite din nobilul lemn războinic din Mările Sudului pot fi găsite adesea la teuga unei baleniere americane; unele din ele sînt de o remarcabilă acurateță. La intrarea unora din casele de țară mai vechi, cu acoperișul țuguiat, veți vedea cîte o balenă de aramă atîrnată de coadă, în chip de ciocan de sonerie. Cînd portarul moțăie, balena cu cap de nicovală îl trezește. Dar aceste balene-deșteptătoare sînt rareori verosimile. Pe clopotnițele anumitor biserici de modă veche veți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era mascota școlii. Pe peretele din spatele meu, un drapel decolorat proclama: „Campioanele statului la hochei pe iarbă În 1955“. Sub el, În postura ei obișnuită de indiferență, era Wolvereta B&I. Cu ochii de mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
folosesc periuța de dinți a Obiectului. Nu m-ar fi deranjat nici să fiu periuța de dinți a Obiectului. Eram deja bine familiarizată cu splendorile gurii Obiectului. Fumatul e bun la asta. Îți oferă o perspectivă completă a suptului și țuguiatului din buze. Limba se ivește des, lingând de pe buze orice reziduuri lipicioase lăsate de filtru. Uneori pe buza inferioară se lipesc bucățele de hârtie și fumătorul, dezlipindu-le, Își dezvăluie dinții de jos, profilați pe gingia cărnoasă. Iar dacă fumătorul scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îmbracă; numai atunci când este la adăpostul hainelor sale, se uită în oglindă și chiar îi place ce vede. Îi plac ochii ei verzi inteligenți, și aplică extrem de puțin dermatograf și mascara, doar ca să le accentueze culoarea. Îi plac buzele ei țuguiate și pline, chiar dacă tind să dispară în rotunjimea feței sale în formă de lună. Așa că le pictează cu un roz pal. Îi place părul ei strălucitor, și-l periază, îl tot periază până când îi strălucește în oglindă. Se aranjează, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încă nearate copii se jucau împletind coronițe din flori de lotus. În fața acestei priveliști samuraiul își dădu pentru prima oară seama că avea să plece într-o țară necunoscută și îndepărtată. Dincolo de câmpie, se înălța castelul Stăpânului, negru, măreț și țuguiat ca o corabie de război. La poalele castelului se întindea orașul încețoșat în lumina primăvăratică. Chiar la intrarea în oraș era o piață unde negustorii care întinseseră pe jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scărpină pe labradorul negru până când acesta Începu să dea din piciorul din spate. —Uite-o și pe iubițica mea, spuse Harry și se aplecă spre celălalt membru al echipei de căutare, un border collie. Lushy-mushy, o alintă el cu buzele țuguiate ca pentru a o pupa. Înainte să apuce cățeaua să-i aplice o limbă pe față, Harry se trase Înapoi. Aceste frumuseți sunt mai bune decât FBI-ul, se lăudă el. Câini salvatori, cu nasuri infailibile, a căror muncă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că n-are importanță, Însă. În final... era pentru voi doi. Da, așa cred că stau lucrurile... Și dacă nu știu ce mijloace folosea, Într-adevăr n-are nici o importanță. — Dar despre ce afacere era vorba? — Șantaj. — Șantaj ? Vocea slabă și buzele țuguiate Îți lăsau impresia că morfolește un fruct foarte copt... pentru că pînă și șantajul se conserva În sirop dulce... GÎndindu-mă mai bine, și cuvîntul „șantaj” Îmi sugera tot un fruct mic dintr-un copac oarecare. — Ai de gînd să mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Halloween. Căsuțele pe lângă care treceam zilnic aveau câteva ingrediente inevitabile în curte și pridvor: dovlecii galbeni, făcuți „om”, ca la noi la țară, sperietori, unele lipite de ușă, altele sub forma unor vrăjitoare care își scoteau din pământ coada, pălăria țuguiată, mantia și ghearele, vampiri, beteală cu dovlecei și vampiri, becuri cu dovleci, baloane cu dovleci, schelete, păianjeni. Totul trebuie să culmineze cu seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
păreri contradictorii, toate la un loc profețeau o pace definitivă, fără amenințarea altei conflagrații, numai că fiecare vedea pacea în felul său, o fierbere, o cheltuire de pasiuni. Un singur lucru nu mai reînviase: chioșcul circular cu podium și acoperiș țuguiat de lemn aflat în grădina publică, unde o orchestră militară cu alămuri executa, sub bagheta unui capelmaistru, tangouri și valsuri la modă, precum și restaurantul pe care-l susținuse - între cele două războaie - entuziasmul mediteranean al unui patron venit din Rodos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]