1,496 matches
-
cu ea la târg, în tăcere, într-o zi frumoasă de toamnă, întocmai ca acum. Șoseaua urcă puțin și-i scoase momentan din ceață. Pe ambele părți ale drumului se întindeau parcele lungi, cenușii, fragmente de cremene licăreau ca niște așchii de gheață, o pasăre se ridică și apoi se depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar pașii lui continuau pledoaria constantă, fără răspuns. —Ai obosit? întrebă el. — Nu. — Mi se pare tare curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
oprit inima în loc...Na! Aprinde focul cu asta! Mi-o întins unul din flăcăi cobza lui Stănică al meu, făcută zob. Mă durea sufletul, dar am luat-o de la capăt cu amnarul, cremenea și iasca... Stănică plângea mocnit, dar așeza așchiile bucățică cu bucățică între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de iască, că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele ude tot nu s-au aprins
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-o de la capăt cu amnarul, cremenea și iasca... Stănică plângea mocnit, dar așeza așchiile bucățică cu bucățică între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de iască, că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele ude tot nu s-au aprins...Lupchii se tot foiau în jurul nostru, de parcă nu-și găseau locul. Uite-așa umblau blestemații! Uite-așa! O nouă trosnitură cu scâncet de corzi m-o trezit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trezit parcă dintr-un somn. Jos, la picioarele mele, zăcea țambalul, făcut surcele... „Incearcă și cu astea, bade Costâne, că nu mai avem mult de trăit...Ori ne mănâncă jivinele, ori înghețăm bocnă” - a vorbit vioristul. Am reușit să aprind așchiile din țambal și până la urmă și vreascurile ude. Ardea focul nevoie mare. Incet încet, lupchii s-au mai potolit puțin, dar se uitau cu poftă la noi și parcă își lingeau boturile. Noi tot întețeam focul, ca să ne și încălzim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
găsești pe acolo să te poți descurca mai departe. nouă în al cincilea loc: scoți din cutiuța cu coarne de pui de cărăbuș-hercule douăzeci și patru de bucăți, le lipești uite așa, frumos, cu lipici din salivă de furnici albe, pe o așchie mai lată de baobab-bătrâncapricios, lași unealta la uscat până a doua zi, când dis-de dimineață te apuci, harnică nevoie-mare, de dărăcit în draci, până ai suficient fir să încropești un costumaș foarte scump, tocmai pe măsura prințișorului vieții tale, pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
albă, din cea uscată de vântul cald khamsin, și în spinarea tigrului qilin, tigrul care aduce prosperitate cuibului tău, vii cu toată încărcătura aceasta prețioasă pe prispa așteptării tale și te apuci de lucru, harnică nevoie-mare. mai întâi iei o așchie de baobab-bătrân-capricios, o așchie cât craniul tău perfect, și împletești după calapod, îți faci un coif de papură albă ușoară care te va proteja de orice cădere, așa cum bicicliștii sau motocicliștii poartă cască, și tu îți faci coif rezistent de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de vântul cald khamsin, și în spinarea tigrului qilin, tigrul care aduce prosperitate cuibului tău, vii cu toată încărcătura aceasta prețioasă pe prispa așteptării tale și te apuci de lucru, harnică nevoie-mare. mai întâi iei o așchie de baobab-bătrân-capricios, o așchie cât craniul tău perfect, și împletești după calapod, îți faci un coif de papură albă ușoară care te va proteja de orice cădere, așa cum bicicliștii sau motocicliștii poartă cască, și tu îți faci coif rezistent de papură albă ușoară. după ce
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
locușoare unde să poți simți tare sub talpă, grăsimea galbenă este bula lui bichat, desprinsă de pe craniul pe care plutești tu, cobori de pe zigomaticul fragil al bărcii tale de ocazie, unde ai întins vestuța ta de pluș kaki între două așchii de os, în așteptarea vânturilor tandre, pășești treptele către orbita colțuroasă unde poți să îți organizezi culcușul, pui desaga-fără-fund sub cap, te ghemuiești, în cele din urmă adormi. chiar și cel mai puternic prințișor, când călătorește singur, întâmpină greutăți, inclusiv
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Dănilă. (ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi, se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut! Iaca-ți mai dau o dată carul, da' asta ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu l-a mai sfârșit caporalul Tânjală. De la rădăcina nucului aveam în cătarea automatului poarta casei mele... Știam înălțimea cerdacului și am ochit poarta în punctul bănuit de mine potrivit... Am apăsat pe trăgaci scurt... și încă odată... Au sărit așchii din scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până lângă poartă. Privind prin găurile făcute de gloanțele automatului meu, aveam în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
i-o venit ideea să facă un fel de platoșă din paie. Scoteam paie din saltele cu mare grijă să nu fim descoperiți și i le dădeam meșterului... Cum le împletea nu știu, dar țineau cald la spate... Plata? O așchie de pâine!... Musafirii își țineau respirația de încordare. Nu a încercat nimeni să evadeze? - a întrebat într un târziu inginerul Cicoare. Iarna? Nici să nu te gândești să faci un pas, că ai și murit! Cum s-o desprimăvărat, o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită Îndelung și se pierdu apoi În mrejele unui somn chinuit, hotărî să se studieze atent. Era foarte important să afle mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă, făcând fandări și piruete, mânuind securea ca un adevărat gladiator, ca un mare erou, lăsându mă purtat de iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina din cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea teren În mod vizibil, gâfâind din toate articulațiile, mugind crunt cu fiecare lovitură primită În pielea sa lucioasă și Întunecată, În carnea sa tăbăcită. Eram la un pas de victorie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ocrotită și asta îi făcu bine; însă mâinile lor se retraseră ca să mângâie ceașca plină cu cafea, iar mătușa a trebuit să iasă repede. Se mai opri un pic lângă cruce, dar nu ca să plângă acolo, ci ca să culeagă o așchie de lemn căzută lângă perete. Atunci unchiul a început să tușească, noi ne-am strâns mai aproape. Stătea întins între cele două perne ce se înălțau de-o parte și de alta a tâmplelor, mâinile le ținea sub pătura pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
turtit și, odată cu ea, Amy a devenit mai lătăreață, ca o halbă de bere cu capac, ceea ce nu i-a ciobit Însă din sex-appeal. Când am Întins mâna s-o ating, imaginea s-a tulburat, fragmentându-se În mii de așchii de cristal, și, În loc de senzația proaspătă a sânului marmoreean, am simțit arsura caloriferului. Am Încercat să-i prind coapsa, dar am răsturnat un ghiveci cu un cactus gigantic. Când m-am Întors, Amy vocifera cu o voce groasă, ca de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
voia lui, în mreaja acestei reguli. Și dacă totul trebuie să fie explicat în așa fel încît nimic din univers să nu rămînă pe dinafară, atunci trebuie să existe și o lege universală din care să poate fi extrase, precum așchiile din trunchi, legile particulare. Trebuie așadar să existe un principiu suprem al jocului de șah pentru ca din el să se poate deduce regulile locale după care se mișcă piesele într-o zonă sau alta a universului. Iluzia aceasta, spune Feynman
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
cuptorul de tinichea din colțul încăperii, cineva ar trebui să aprindă focul. La asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe mine singur, și nerăbdător începe să rîcîie pămîntul cu nuielușa. Să nu faceți vreo prostie, dom’ Roja, se aude vocea lui Tîrnăcop întreruptă în sfîrșit de trei bubuituri în lanț. Pe la urechi încep să le zboare schije de metal, așchii de lemn, bucăți incendiate de pînză, pietre, și cioburi de sticlă. — S-a terminat, se aude și vocea lui Roja, care din cauza emoțiilor care îl stăpînesc se pierde cu firea și începe să-și decojească nuiaua cu unghiile, s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nostalgiei nu se putea hotărî nicicum să-i aplice lovitura de grație, asta-i treaba voastră ne-a zis, eu n-o pot face, lichidați-l voi, și s-a așezat la o parte pe o grămăjoară de cioburi și așchii ca să-și tragă sufletul. Mare prostie că ai lăsat să-ți scape printre degete, ar fi trebuit să accepți, Copoiul nu era băiat prost, iar voi doi erați perfect compatibili, tu, Potaie, el, Copoiul, numai așa ai fi putut să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
astfel, parcă arăta mai puțin rău decât ieri, la gară. Își lustruise pantofii cu bot pătrat. Părul scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau cu două așchii negre. Mă întreb, zise ea, dacă vă dați seama câtă consternare le-a produs atitudinea dumneavoastră îngăduitoare. Din nou am fost surprins. — Greșiți, am spus și apoi am continuat: Oricum n-am nici o putere. Iar dacă am ales să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spre casă. Ajungând la a treia curte, am observat băieți mai mari, stând pe balustrada din casa scărilor de la parter. Unul din ei cioplea un băț de lemn, Încordat și concentrat. Se pare că nu avea un cuțit prea ascuțit; așchii mici de lemn săreau dintr-o parte În alta. Neavând altceva mai bun de făcut, celălalt băiat arăta nonșalant spre un punct dincolo de curte. În colțul cel mai Îndepărtat, am deslușit o clădire joasă cu un acoperiș din tablă ondulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tu? Nu mai spune! Aia se cheamă dragoste de sine, ce-ai făcut tu, băiețaș! Sine scris cu majuscule! Inima ta e un frigider gol! Prin vine-ți curg cuburi de sânge înghețat! Mă mir cum de nu te faci așchii când umbli! Gagica aia deocheată, cum îi zici tu - bag mâna-n foc că-i deocheată! - a fost un supertrofeu în palmaresul tău de fustangiu, atât a însemnat, și nimic mai mult, Alexander Portnoy! Ce ai făcut cu promisiunea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
coborâse la Viena. Curând va fi imposibil să vezi chiar și luminile În trecere pe lângă fereastră. Zăpada umplea orice adâncitură și pe sticlă se forma gheață. Când trecea cutia unui semnal sau lumina unei gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]