224 matches
-
gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o arătură înghețată venea mireasmă rece. Primăvara izbucnise pretutindeni cu un susur care părea o vrajă domolită. De peste tot simțeam un suav, ațâțător parfum de femeie. La pod m-am așezat pe parapet : sub mine curgea apa. Începeam să simt tăcerea neagră a tufelor de arin prin care se strecurau vârtejuri. Frângânduse în noapte, un liliac s-a abătut pe lângă urechi. Cu plescăit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ritmuri bine simțite solistele cer unui june patron să le ia cu el prin America sau, baremi, prin Asia. Nu mai am nimic de adăugat la gherela dintre vechi și nou", îmi șoptesc în barbă, melancolizat de cântarea fetelor, de ațîțătoarea lor înfățișare, de preafrumoasele lor coapse și șolduri pe care le văd la un televizor agățat de zid, în braseria din Gara de Nord, în timp ce sorb dintr-o bere Bragadiru. Renunț, așadar, refac cu grijă sintaxa, dau cu îndreptarul peste mortarul atâtor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spovedanie, se gîndise oare că aceea era cea mai potrivită cazului meu? Știa că mă masturbez uitîndu-mă la poze cu femei? Pe el, doar căsătoria Îl interesa. Dacă stăteai să-l asculți, cu cît rămîneam mai pur, cu atît mai ațîțătoare avea să fie soția mea, cu atît mai Înnebunitor pieptul ei, cu atît mai ispititoare coapsele și fesele ei. Mărimea pieptului soției mele va fi direct proporțională cu castitatea mea. Cu atît mai rău! Am să mă Însor cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ce, expoziția? Întrebă Kitty uimită. Nu i se părea că merita extazul la care era martoră. — Nu! Mâncarea! Privește! Toate restaurantele mari din L.A. au un stand de prezentare! Și e gratis! Erau munți de mâncare delicioasă, Înconjurați de mirosuri ațâțătoare. Oamenii se Înghesuiau să apuce cele mai bune plăcinte cu crab din L.A., cele mai bune orice din L.A. — Kitty, sunt cu adevărat fericită! Ce mi-aș putea dori mai mult? Mă rog, poate un bărbat drăguț, Înalt, bine făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lucruri la ea nu se potriveau cu o nevastă longobardă: părul lung până peste umeri, în parte despletit, în parte împletit în cozi, așa cum îl poartă fetele de măritat, și lipsa legăturii la piept, care îi apărea astfel proeminent și ațâțător. Într-adevăr, se obișnuiește ca în ziua nunții să se taie părul miresei până la gât și să i se pună o legătură menită să comprime și să netezească sânii. Gisulf și Romilde aveau o fiică numită Gaila și un fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și totodată o pecete hedonistă și anarhistă gen „anii 70”, care-i asigura specificul pe piață. După micul dejun, Bruno se Întoarse la cort, se gândi să se masturbeze (amintirea adolescentelor era Încă vie), până la urmă se abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care, În rânduri tot mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ei era mai degrabă lătăreț, cu nasul turtit și ochii migdalați, cu părul foarte lung, căzându-i liber până la mijlocul spatelui. Din pricina poziției, pe vine și cu picioarele desfăcute, sexul ei, mare și trandafiriu, se distingea ca partea cea mai ațâțătoare a trupului. Lipsa părului îl făcea să pară cel al unei copile, dar înălțimea și aspectul erau de-acum ale unei femei. Ea observă privirea lui stăruitoare și, la rândul ei, își lăsă ochii în jos căutând ceva ciudat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un foc frumos. Acolo a cunoscut-o pe Lola, neagră și portoricană, primul lui contact cu oameni de altă culoare și aproape de altă rasă, focoasă în aparență, îndepărtată și rece în realitate. Vocea ei era gravă, profundă și cântată, la fel de ațâțătoare ca și înfățișarea ei, dar tot atât de lipsită de sentimente. A iubit-o luni de zile, luptându-se să trezească în ea măcar un orgasm și ajungând la disperare noapte de noapte din pricina zădărniciei strădaniilor lui. În adâncul ființei lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le aruncară tot pe deasupra capetelor privitorilor și auziră lovitura căderii lor în apă. Xudura își reluă acum cu și mai multă furie insultele la adresa pieilor jupuite, iar strigătele și vânturile lui fură acompaniate de un fel de dans frenetic și ațâțător, strigând cerului și cerând să cadă asupra sa toată mânia. Când păru sleit de puteri, se așeză cu fesele goale pe fața negrului Rafalo și le făcu un semn ajutoarelor sale, care apucară toți patru un enorm recipient de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cel mai ușor fulg din viața omenirii, pusese, cu desăvârșire, stăpânire, pe ființa, pe trupurile, pe Întreaga porțiune de omenire, pe care o reprezentau, ambii, atunci. Și Îmbrățișarea continuă. Încet-Încet, se deplasară, În acea stare de fapt, În acea poziție ațâțătoare, către canapeaua de alături cu măsuța pe care el caligrafia, literele afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pun capul că are o boală ascunsă, din tinerețe, și se tratează!") Încântat de descoperire, Stănică nu mai așteptă ieșirea bătrânului și se-ntoarse repede cu tramvaiul acasă, adică la Aglae. - Nu știți unde se duce moș Costache? întrebă el, ațâțător. - Unde? - La doctor! Să știți că are o racilă secretă! - N-are nimic, îl asigură Aglae, îl cunosc eu bine. Toată viața a fost sănătos. A devenit grijuliu! Bănuiala Aglaei era cea adevărată. Începând să iubească viața, bătrânul voia să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui terchea-berchea se îmbăie într-o lumină de coniac. Praful de pe obiecte, linia castanilor, carcasa de gândac putrezit a Operei, luna, toate deveniră păhărele de coniac. Chiar și aerul părea saturat c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muncească din greu și să se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei ideale și te pomeneai colindând prin oraș după ea, și, bineînțeles
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în alergare și panicată de groaza (delicioasă) de-a nu pierde vreo birjă, degustătorii fini ai orașului decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative și mișcări savant spiralate ale degetelor, dacă doamna respectivă, pornită în galop, poseda sau nu, un ațâțător pas Galopenția. Se mai ciorovăiau între dânșii cu privire la Ulpiu și Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, neputîndu-se pune niciodată de acord dacă tăietura ce le-o aplica propriu-zis Sargețius muierilor aducea mai curând cu vigoarea cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apucaseră aproape din mers. Vociferau la o distanță bunicică față de șofer. Adică față de tejgheaua aceea de tablă fierbinte a barului, plasat în primul salonaș. Și, implicit, cam la aceeași distanță față de blondina ce servea în încăpera de la intrare, după fâțâitul ațâțător al căreia tuturor li se scurgeau ochii. Și a cărei apariție în personalul angajat îi împinsese pe clienții mai luminați să aprecieze că, în sfârșit, "Cafeneaua Veche" avea program artistic. - Și atunci, tipul și-a scos aparatul vocal către noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alerge înlăuntrul meu Ca pe un fericit zid al morții Moartea îmi șoptește cuvintele Și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente de sănătate De moarte mi-e frică și totuși către moarte zilnic alerg Cu șlițul desfăcut de colțișori ațâțători de cucoană Cu picioarele ridicate în ritm unul după altul Și dansând Acum moartea mea s-a ridicat deja către mine Mi-a pus labele ei din față pe umeri Mă adulmecă ușor dar nici eu nu încetez să mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
județ. - Ți s-a urât cu binele, coinac! i-a spus Gheorghe. Paraschiv a scos o țigară și-a aprins-o. Rămăseseră singuri până a doua zi în casa țigăncii. În odăi mai stăruia duhul femeii duse, un miros muieresc, ațâțător, de parfum șters și de lucruri încălzite. Pe scaun, atârna o rochie verde, și pungașul simți în clipa aceea că dorește și femeia, și puterea stăpânului ei... i. Ghetele Se ridicaseră și copiii. Toți, o ceată. Ăl mai mare era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
punctează întâlnirea de la Malta ca fiind periculoasă pentru România, întrucât „acționează pentru redefinirea sferelor de influență” (p. 107); tot la începutul lunii decembrie, Departamentul Securității Statului informează că Lászlo Tökes și cazul său sunt mediatizate de autoritățile maghiare în scop ațâțător; o altă notă din 9 decembrie 1989 atrage atenția că România se confruntă cu iminența unei „agresiuni împotriva independenței și integrității sale” (p. 122). Sunt transcrise stenogramele ședințelor Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 17 și 22 decembrie
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
toți bărbații în groapa cea dulcică. BIANCA: Nu-i rău, pe bune! Bineînțeles că eu am niște țâțe cu mult mai ispititoare decât Desirée. DOMNUL KOVACIC: Da, da, asta recunosc din toată inima! În schimb Desirée are curul cel mai ațâțător. DESIRÉE: Sâc! (Scoate limba la Bianca) DOAMNA KOVACIC: Întreaga desfășurare a lucrurilor a început cu încetul să devină superficială. Până acum a fost destul de serioasă. Noi suntem un harnic nucleu familial, care trebuie să se țină și pe mai departe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
chiar și pe la spate sau prin față, tot una. Ne desenăm în minte imagini de cururi care arată cururi adevărate. Hai tată, fă-o și cu noi, tată. Cu cât e o adunare mai largă, cu atât mai largi și ațâțătoare or să fie și pozele ei. TATĂL LUI MARIEDL: Niciodată. Ce puneți voi la cale aici, asta ciuruie un guvern. Dar eu sunt guvernul, și un popor nu și-o freacă de unul singur așa imoral. Nu, niciodată. Un popor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
celor "două tabere", ambasadorul sovietic a ținut o cuvîntare în fața unui auditoriu format din membri ai PCR, cu ocazia aniversării Revoluției Bolșevice. Acesta spunea că Uniunea Sovietică avea să "scuture lanțurile pe care ni le pregătesc nouă acum gangsterii și ațîțătorii de război imperialiști... Nici o mînă, nici măcar una înarmată cu bomba atomică nu va putea întoarce înapoi roata istoriei"479. Lucrurile o dată clarificate, Consiliul Securității Naționale a trecut la revizuirea politicii americane vizavi de Uniunea Sovietică. Pe 30 martie 1948, Consiliul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
luase mărturiile unor "lichele jalnice" și ale unor "unelte josnice" ale fascismului ca fiind reprezentative pentru poporul român. Aproape toți membrii personalului Legației, începînd cu ambasadorul Burton Berry pînă la Robert Shea, secretar, erau catalogați drept spioni și "unelte ale ațîțătorilor de război"700. Concluzia acestui atac era aceea că felul în care se poartă americanii față de RPR relevă strădaniile lor de a-și aplica planurile de hegemonie mondială 701, folosind "tactici criminale de război". Bucureștiul a publicat o amplă recenzie
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]