370 matches
-
busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea.Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... XVIII. ION IANCU-VALE - PRIVIND LA FOTOGRAFIA LUI EMIL CIORAN, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012. Stau deseori
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Articolele Autorului Lupii Lupii din sufletul meu mă sfâșie, mă devorează, iar demonii mă cheamă, mă ademenesc, aș vrea să fug, să mă ascund, să mă împotrivesc, dar e târziu, se înserează. Lupii din sufletul meu mă hărțuiesc, demonii îmi ațin calea, mă tortureaza, aș vrea să strig, să primesc ajutor să răzbesc, dar nu e nimeni, doar vântul tresare, oftează... Lupii din sufletul meu urlă a pustiu, demonii mă înșfacă, mă infierează, aș vrea să opresc timpul, să treacă ceasul
LUPII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365418_a_366747]
-
faptul că este unul din acea parte infimă a societății care poate dăuna grav. Una dintre fetele din secția de „Specialități” avea nu numai conformația ci și delicatețea Ericăi și nu arareori o privea cu drag. A început să-i ațină calea, convins fiind că era aproape imposibil să nu aibă un iubit. Pentru Elena a devenit agasant. A îndrăznit într-un târziu să îl întrebe franc: - Ce vrei de la mine! - Să ne întâlnim undeva în oraș, oriunde vrei tu.... - Nu
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
altcineva! - Putem stabili să ne întâlnim întâmplător... - Și ce să facem? - Să stăm de vorbă. Doar atât! - Bine. Întâlnirea nu putea fi câtuși de puțin întâmplătoare. Amândoi au avut emoții. Albert nu mai părea să fie aceeași persoană care îi aținea calea cu insitență. Stângăcia lui a avut efect benefic asupra stării fetei care și-a revenit din înciudarea că a dat curs invitației fără ca măcar să înțeleagă motivul acestei întâlniri. Avusese pornirea de a-l înfrunta temeinic în orice încercare a
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
pământului plin de roadele Domnului, diminețile miros a cer ud și nori vaporoși și storși de multă vreme, ca un burete, de ploi în așteptare... Spre seară, la coliba din lunca Văii Strâmbii sau la casa părintească de la Rucăr când aține aproape zilnic și numai atunci când pleoapa nopții bate ritmul oboselii extreme - pentru a mai putea îngriji de lighioanele din ograda și curtea proprie, adierea pâlpâitului de fitil al lămpii se strecoară vânturând aerul curat și rece al odăii, se înfrățește
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
revarsă peste sângele Neamului creștin și sfânt. De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plâsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin și pân-la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o ațin;/ Din Boian la Vatra-Dornii/ Au umplut omida cornii/ Și străinul te tot paște/ De nu te mai poți cunoaște;/ Sus la munte, jos pe vale,/ Și-au făcut dușmanii cale,/ Din Sătmar pân-în Săcele /Numai vaduri ca acele,/ Vai
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad stele-albastre și mă uit în gol, Un vânt solar îmi șuiera în porți Vin zorii peste toate dând ocol, Iar Carul Mare... nu mai are roți. Se-aține în priviri cu noaptea să Atât cât timpu-i este-ngăduit, Dar zorii vin, si de-ar putea pleca S-ar duce Carul de-unde a venit... Se derulează pe Pamant ce este, în curs firesc, sau poate-n sens invers, și
ARIPI DE CARUL MARE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352331_a_353660]
-
avea nici un țel. el cu sufletul de aur, prea curat al maicii sale, calea raiului bătând-o spre regale bogății, a plecat în lumea mare, tot plângându-te cu jale, drumul lui în pribegie n-ai putut să i-l ații. ca o mamă fără suflet, ai rămas, țară, bolnavă, cotropită de necazuri, în spitalul de nebuni, toți te-au jecmănit pe viață, țărișoara mea cea bravă, blestemată de tot neamul, de eroi și de străbuni. numai ruine, numai jale, numai
IOANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351645_a_352974]
-
spun ca-i recunosc și că-i iubesc, și a lor nume de-mi răsar pe buze, cu-n dos de palmă mă izbesc pe-obraz Țepeși, Mușatini, Brâncoveni și Cuze. Cu voci ca un amar potop de săbii, s-ațin acuzator la gâtul meu: „când toți pe la biserici se crucesc, de ce e țara fără Dumnezeu?” Mânia arde-n ochii lor când strigă: „noi ne-am luptat cu hoardele stăine. dușmanii țarii, azi, sunteți chiar voi, fiindc-ați uitat ce-i
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
îmi șoptești la ureche poeme cu gura coclită. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumina privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli nicicând vinovată când vii și mă ații. Până atunci ne înfruptăm cu voluptate una din mustul celeilalte pe săturate. Și de data aceasta mă voi ridica cu fiecare cădere mai dreaptă, cu fiecare nouă cădere, cu fiecare nouă trădare, cu fiecare nouă trudire spre Cea de veci
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătătorite palme cu degete cu noduri, Obraji pe care timpul a adâncit crevase, Spinarea-ncovoiată sub zile nevoiașe, Tu te-ai ales cu truda iar ații cu onoruri. Bătrână și uitată prin sate prăfuite Tu mamă și bunică trăiești în lacrimi clipa, O viața ai trudit și-acum nu ai nimica, Odraslele prin lume ți-s astăzi rostuite. Te chinuiești și-acum printre răzoare, Te roade
POEMUL MAMELOR UITATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356417_a_357746]
-
vine trenul, Îți mai amintești refrenul ? Din zenit pân-la nadir, Tot colind, mărgele-nșir; Din nadir pân-la zenit Gândul este risipit. Vântul doarme-n bălării, Acadele la copii; Dorm în tihnă liliecii, Cântă prin porumb dovlecii. Latră de se satură, Aținuți pe-o latură ! S-a ivit pe cer eterna, Mi-am umplut cu vise perna. Lampadare licurici - Nimeni nu trece pe-aici ! Brotăcei, luceferi, scoică, Fluturi înhămați la troică. Pun în jgheab puțină apă Vitelor ce se adapă; Se ivesc
SĂPTĂMÂNA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355403_a_356732]
-
Să se urce în creștetul meu O piatră pusă aici de Dumnezeu Să amintesc oamenilor că lumea are un capăt. Unii urcă râzând Mă calcă în picioare Mă lovesc fără să știe că eu sunt obrazul Domnului Care-i așteaptă Ații sunt triști și îngândurați Nu simt că au în mine un prieten Mă privesc șters sunt doar undeva în gândurile lor învălmășite Un bolovan oarecare. Unii urcă pur și simplu fără să mă vadă E doar o piatră spun unii
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
că dom' colonel, se amăra ea, cădea lat cu curu la ea, iar ei i se făcea dor de ștrolomeac în fofoloancă, ce vrei, asta e viața!, și ăia ai ei, vînjoși, da' însurați, așa că nu ținea mult drăgosteala, îi ațineau calea nevestele și o păruiau, da' merita, pentru puțină fericire, furată, e drept, da' adevărată ... Și de-aia se uita ea cu ură spre crîșma plină de pulărăi, arză-i-ar focu să-i arză!, că au acasă neveste și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Și, copleșit de-atât noroc, Spre poartă da să se îndrepte, Dar, după trei sau patru trepte, Se-ntoarce, stă pe loc. Privește-n jur cam voalat, Alături vede un gealat Ce-i face semne, chip și fel, Să se ație după el, Să iasă din palat. În barba-i lacrimi se preling Și ochii, doi cărbuni, se-ncing, Strângând în fălci, ca într-un clește, Deodată, cele zece dește, El se și vede-n ring. - Cum ai putut această brut
EL DORADO (EL ZORAB) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355572_a_356901]
-
M-am trezit într-un imperiu gol, deodată. M a legăm de el mai mult decât de Creator Urmările n-au poposit, grabnic s-au ivit M-au lovit cu furie, doar în ce e trecăror Sufletul nu l-au ațin s , de Înger e păzit! La cununie, cu încredere, mergeam râzând Nu știam că omul prin firea să e schimbător Acum știu să te iubesc pe Tine-n primul rând Descunună-mă Părinte de omul instabil, înșelător! De aceea mă întorc
DESCUNUNĂ-MĂ PĂRINTE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346100_a_347429]
-
care ducea spre lac, chiar în fața ei, apăru un balaur uriaș cu două capete, care își târa printre copaci coada mai ascuțită decât o suliță. Fata vânătorului apucă arcul cu care vâna de obicei, gata să săgeteze arătarea care îi aținea drumul. - Crenguța, sunt eu, Brăduț, fratele tău, șuieră balaurul! Fata scăpă arcul și căzu în genunchi când auzi vocea omenească. Arătarea își apropie capetele de ea și limbile lungi de un cot o mângâiară pe creștet. - Lacul în care am
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
în fața Ei, Până și îngerii-și Contenesc fâlfâitul? Mi-aș trece pe umeri O eșarfă: Strălucirii ei Să-i răspund Barem C-un sâmbure de lumină. Și soarele s-a-ndurat, Împrumutându-mi o șuviță Din aurul lui. Împopoțonat astfel, I-am aținut calea Dragei mele. Dar ea trecu prin 'nainte-mi Fără-a mă lua în seamă. Ca o stană rămăsei; Cucuvelele-mi Tânguiau în urechi... Într-un timp mă pomenii Strigându-i (fără a mă auzi): „Hei, sunt eu, Întoarce-te!” Ea-pace
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
Grădiștea și Băești, azi Dobricea, iar de numele celui de al treilea, zidirea unei biserici în satul Străchinești. Pădurile din stânga și din dreapta Oltețului, ce aveau legătură cu vestita pădure Cotoșmanu, ascundeau în vremurile mai îndepărtate numeroase grupuri de lotri. Aceștia ațineau calea negustorilor ce treceau cu marfă dinspre și spre Craiova sau Vâlcea sau oricărui călător mai înstărit și-i jefuiau. Nu de puține ori, aceste jafuri se făceau cu vărsare de sânge. Stăpânirea, de multe ori depășită de situație, încerca
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
plece în haiducie. Odată cu el, au mai plecat și alții, sătui să tot slugărească boierului pentru o burtă de mâncare. La început, își făcuseră de cap prin pădurile de pe Dealul Muierii. Asta și pentru că erau mai aproape de familiile lor. Aici, ațineau calea celor care mai foloseu vechiul drum dacic ce venea de la Dunăre și urca spre munte. Mulți ciobani, ce-și duceau toamna oile la Dunăre pentru iernat sau primăvara spre munte la pășunat, își vedeau turmele dijmuite de ceata lui
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
Grădiștea și Băești, azi Dobricea, iar de numele celui de al treilea, zidirea unei biserici în satul Străchinești. Pădurile din stânga și din dreapta Oltețului, ce aveau legătură cu vestita pădure Cotoșmanu, ascundeau în vremurile mai îndepărtate numeroase grupuri de lotri. Aceștia ațineau ... Citește mai mult Haiduciiîn vremea când aveau loc evenimentele ce am a vă relata, lunca Oltețului era un mare zăvoi ce se unea, cu mici întreruperi, cu pădurea. Acest zăvoi a existat până la colectivizare când comuniștii au pus oamenii să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
Grădiștea și Băești, azi Dobricea, iar de numele celui de al treilea, zidirea unei biserici în satul Străchinești.Pădurile din stânga și din dreapta Oltețului, ce aveau legătură cu vestita pădure Cotoșmanu, ascundeau în vremurile mai îndepărtate numeroase grupuri de lotri. Aceștia ațineau ... II. MOLEARCA, de Ilie Fîrtat, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Molearca Molearca era bolnavă. Bătrână și bolnavă. Pe chipul ei, viața săpase șanțuri adânci. Cunoscuse în viață răul și binele deopotrivă. După o copilărie plină de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
direct așa cum o face în poezia Doina: ”De la Nistru pân-la Tissa Tot românul plânsu-mi-s-a, Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin și pân-la mare Vin muscalii de-a călare, De la mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște. Sus la munte, jos pe vale Și-au făcut dușmanii cale, ......................................... Cine-au îndrăgit străinii, Mâncă-i-ar inima câinii, Mânca
EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353365_a_354694]
-
2011 Toate Articolele Autorului Azi inima ți-o dau pentru întreaga viață, Alături să îmi fii la rău dar și la bine , Necazuri ,bucurii vreau să le-mpart cu tine, Să-mi fii a vieții însorită dimineață. Parfumul tău mereu ație-mi calea, Iubirea ta mă-nvăluie mereu, Mereu să fii a mea, mereu să fiu al tău Vreau să-mpărțim pe veci de veci cărarea. Coboară peste noi Mărite-nțelepciune, Cu tine vreau să fac în viața asta pact Ca binele
AZI INIMA ŢI-O DAU PENTRU ÎNTREAGA VIAŢĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354311_a_355640]
-
busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu răbdare Irevocabilul Dar. Bizara procesiune compusă din proteze din material sintetic, metalice sau din lemn, plăci dentare, peruci, vase sanguine artificiale, ochi de sticlă
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]