1,728 matches
-
laolaltă. E legea creației universale. O interdependență, care nu se observă. în momentul în care HUBBLE își va încheia misiunea și va recădea pe pământ, un alt telescop, și mai înzestrat, care se află în pregătire, îi va lua locul, ațintindu-și Ochiul vrăjit spre alte descoperiri, uimindu-ne, iarăși, pentru cele ce nu le vedem încă... Peste câteva mii de ani, Zeus cu întreaga lui cohortă de zei mai mărunți, secundari, - până la Dumnezeul creștin, iudaic, islamic se vor topi în
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
mai e triadic, ci monadic, alcătuit dintr-o singură bucată: trupul. Suntem trup și nimic altceva, și chiar aceasta e viziunea științelor actuale. 5) A fi credincios înseamnă a merge în urma cuiva. Înseamnă a avea un model spre care îți ațintești ochii, tinzînd mereu să-l atingi. Un cîine, cînd moare, își dă sufletul cu ochii îndreptați către stăpîn. La fel, credinciosul: viața lui e o orientare necurmată către obiectul atenției sale, nimeni altcineva decît ființa divină. În fine, felul în
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
a reprezentat un eveniment major pentru ambii. Interesantă e nota specifică de prețuire pe care pianista o poartă violonistului, așa cum o stabilește autorul, trădînd o decepție a solitudinii sale luxoase, o melancolie a unei cantonări în efemer, cu ochii nostalgic ațintiți pe firmamentul veciei: În adîncul sufletului, principesa se bucura mai mult de triumful compozitorului decît de al virtuozului, apreciindu-le, bineînțeles, pe amîndouă. Ea a fost cea dintîi care a exprimat această bucurie, mînată poate și de soarta ingrată a
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
iar în final evadarea înapoi în București. La prima vedere îți pare una dintre multele femei ce duc un trai liniștit în mahalalele Bucureștiului. Nu este ușor să scoți ceva de la ea, mai ales că în permanență stă cu ochii ațintiți spre stradă pentru a vedea dacă nu oprește vreun potențial client. Știe foarte bine că nu va opri nimeni, pentru că deja stă de vorbă cu mine, dar reflexul de atâția ani se pierde greu. Din sala de handbal direct în
Povestea celei mai vechi prostituate din Bucureşti. Vândută în 3 ţări, la apus de carieră a scăpat de peşti şi s-a retras în Grozăveşti () [Corola-journal/Journalistic/69301_a_70626]
-
prima oară cu atâta profunzime de un scriitor român. Amintesc, în acest sens, vânătoarea de oameni din convoaiele mânate spre lagărele transnistrene ale morții, povestită de domnul Guță: "La un moment dat, îi surprinsesem pe doi dintre ei cu privirile ațintite asupra mea. Unul rânjea cu dinții lui știrbi, înnegriți de tutun. Altul râdea cu dinți de-mprumut, din tinichea ruginită și, pe alocuri, spartă. Sila mi se transformase în groază. Fruntea mi se umpluse cu stropi înghețați de sudoare. Dacă
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
genul celei care acoperea de câteva decenii izvoarele morții de la Cernobâl. Dar nu era așa. Răul lucra mai departe". Dezvăluind nenumăratele fațete ale acestui rău, Ștefan Dimitriu ne demonstrează însă că el nu trebuie privit ca o fatalitate. Cu ochii ațintiți către căruciorul în care doarme noul său născut, "puiul de toamnă", cum îl numește el, eroul cărții - înfrânt pe moment în bătălia sa jurnalistică pentru dreptate și adevăr - visează pentru o clipă la utopia unei împăcări cvasi-universale. Este în acest
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
E bodega din Rahova pe lângă care trec zi de zi și despre care îmi pun tot felul de întrebări. Pășesc ușor dar mirosul puternic de alcool ieftin mă face să imi schimb cumva viteza de deplasare. Câțiva ochi tulburi mă ațintesc ca și cum aș fi un președinte de stat. La tejghea o voce groasă,răgușită mă întreabă :"Ce serviți?" Răspund că vreau o Cola cu gheață și lămâie și nu zice ,nu zice nimic." Apoi,n-am.N-am lămâie,simplă nu
Divorț în "Cârciuma Prieteniei" by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/81242_a_82567]
-
cea mai mare grotă de la Longmen, cu o lungime de 30 de metri, reprezentând stilul artistic de sculpturi din dinastia Tang (618-904). Dintre capodoperele de aici, remarcabilă este statuia Lushena (cu o înălțime de 17 metri), ai cărei ochi sunt ațintiți, parcă, spre pelerini. Grota Guyang cuprinde numeroase statui budiste reprezentative pentru dinastia Wei de Nord, pe care sunt marcate numele autorului, data și motivul creației, elemente foarte utile pentru cercetarea caligrafiei și artei sculpturale din acea perioadă. În grotele de la
Agenda2006-20-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284968_a_286297]
-
oriunde. În orașele gazdă ale turneului există mai multe puncte de lucru, deschise ad-hoc, unde specialiștii din domeniu, pictori de ocazie, obțin bani frumoși, dar și plăcere, în funcție de locul unde se realizează pictura. Nu de puține ori, privirile bărbaților rămân ațintite la gingașele desene, lăsând spectacolul din teren în plan secund. Bilete la suprapreț Un oficial FIFA și-a ajustat veniturile Vânzarea biletelor pe piața neagră nu este o practică apărută la Mondialul din Germania, însă la acest turneu final s-
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
ține loc. „Pe mâine”, spui. Nădejdea mă ajută Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat că sărutarea Va birui și moartea, și uitarea. Privire ațintită Privești. Privești. Privirea-ți ațintești Și ți-o cufunzi în lucruri. Ești privire Ce se îneacă în adânc de fire. Mâl greu în apa timpului tu ești. Și-e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse clipe-n țăndări sunt schimbate și scrum
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse clipe-n țăndări sunt schimbate și scrum. Și-e visul dulce mistuit. Când lung privești, când răspicat privești, Când altceva nu ești, tu ia aminte, Decât privirea ce ți-o ațintești La lucruri, la asprimea lor, cuminte, Vei înțelege că-ai încremenit; Ești stei de piatră neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
abandonez unui exercițiu identificînd prea lesnicios imaginile ficțiunii creatoare și acelea care-s domeniul geografiei efective. Călătoream în Malta, mă aspira ciudat prestigiul ultimelor biruințe artistice din tablourile lui Caravaggio, vizibile acolo, și crunta determinare cu care geniul său neînfricat ațintea supliciile martiriului și, implacabilă, moartea. Atras o clipă de clamorile uzului turistic, m-am deplasat și într-una din insulele arhipelagului, Gozo, cu vestigii megalitice, venerabil arhaice, cufundate într-o cronologie sfidînd- o pe aceea a Vechiului Imperiu faraonic. Și
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
murmurat ea, pierdută...” Dar nu mai urmează nici un ,,apoi”, Elvira, totul s-a sfârșit pentru mine, pentru noi”, am încercat să-i explic. Elvira nu a mai spus nimic, a umplut paharele și atât. Apoi a înlemnit parcă. Și-a ațintit privirea în lustra din tavan, iar când m-am ridicat și am început să răscolesc iarăși printre cărțile și actele răvășite în toată camera, a rămas tot stană de piatră. Am început să rup tot ce-mi cădea în mână
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Petrache Tălparu își dădu seama că nu mai înțelege nimic: cei doi vorbeau de sute de mii de dolari, de bani virați în afară, în bănci de care nu auzise. Se făcu mic în fotoliul uriaș din piele, cu privirea ațintită spre bărbatul elegant, bine făcut, de un calm imperturbabil. Da, era la doi pași de fostul activist de partid, care răspunsese de un județ, de sute de mii de suflete... Se afla în fața modelului pe care îl urmărise și admirase
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Începusem s-o numesc Eva în capul meu, pentru că-mi venea greu să mă gândesc la ea fără să-i spun pe nume. Când, într-un final, a ridicat ochii și s-a uitat la mine, mi-a surprins privirea ațintită spre tăieturi. I-am zâmbit stângaci, ca un cretin ce sunt, și în momentul ăla i-a pierit orice urmă de culoare de pe față, iar expresia aia care mă atrăgea la ea a dispărut. Era la fel de albă și de rece
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nici nu bagă de seamă toată aversiunea feminină. Nu era de-o frumusețe răpitoare. Din contră, dacă o priveai atent, observai că are trăsături comune. Dar tocmai asta te făcea să-ți pierzi mințile. Te atrăgea ca un magnet, te ațintea cu ochii ei strălucitori, îți zâmbea jucăuș ca apoi să-ți întoarcă spatele, lăsându-te năucit. Conștientă de farmecul ei, nu ezita nici o clipă să și-l folosească. Era opusul meu - tonică, vioaie, cu rotunjimi, uneori se mișca atât de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
arome tari și izuri înțepătoare. Cerbul o scăldă în limpezimea ochilor lui catifelați și umezi, îi aruncă din gât un muget, declarația lui de iubire, și, scuturându-și grumazul de chiciură năruită din bradul avântat cu brațele pline de nea, ațintindu-i cărarea, o luă la goană prin pulberea fină, dispărând nălucire-n fumegarea ninsorii. Cerboaica, pe urmele lui, își înfundă cizmele de lup în troian. Zvâcni scurt, cu capul pe spate, ținându-și răsuflarea, orbită de soarele ghețos și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu Clara la marginea orașului, la vechea „barieră”. În zare, pe un tăpșan de multe hectare, se vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând aerul pe loc, cu ochii ațintiți după prada din iarba necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO, lunecând ca niște uriașe păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
încremeniți. Nu departe de locul unde se aflau, chiar în fața lor, la marginea pădurii, privindu-i neclintită, ședea o căprioară... Nimeni nu făcu nici cea mai mică mișcare. Doar iedul mai scoase o dată acel geamăt prelung și trist, cu ochii ațintiți spre mama lui, continuînd să se zbată tot mai tare. Îndată apoi, alt strigăt, mai puternic și mai dureros, veni din partea căprioarei. Și, fără să mai țină seama de nici un pericol, nici de faptul că era singură în fața celor cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oprit aici și nu mergem mai departe ? Ori a-nceput să vă fie frică? Mie, frică? se împotrivi curajos Vlad. De unde-ai mai scos-o și pe asta? Ia hai să mergem, fraților! Și porniră iar, dar cu ochii mereu ațintiți la înălțimile de spaimă și chemare. Bărzăunul se făcu că vrea să se încheie la șireturi și rămase mai la urmă. Ceva mai presus de puterea sa de înțelegere îl atrăgea spre peretele de cremene, dar nu era atunci momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și zise mult mai hotărît: Ți-aduc... ți-aduc sigur! N-avea nici o grijă! Mulțumesc! strigă Ilinca din nou, toată zîmbet și, făcîndu-i un semn amical cu mîna, intră repede pe poartă. Bărzăunul mai stătu o clipă locului cu ochii ațintiți la poarta închisă, apoi porni încet, fără nici o vlagă. Și deodată îl cuprinse o cumplită părere de rău că s-a hotărît să plece la pescuit. Nu mai bine termina de citit "Paul și Virginia"?... Sau se ducea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că nu venise! În lipsa sa de lîngă omul de zăpadă, alți copii l-au ales drept țintă și l-au bombardat cu bulgări pînă n-a mai rămas din el decît un troian obișnuit. Se trezi deodată cu privirile tuturor ațintite asupra lui. Într-o fracțiune de secundă se uită la fiecare... Numai la Ilinca a refuzat să se uite... Simțea mai bine ca oricînd că oricîtă căldură ar descoperi în ochii ei, oricîte noi minuni l-ar ispiti, toate-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ăsta corabie; mai târziu i l-a dat mamei, care și-l scotea, din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în întuneric, geamănă cu ochii mamei, albăstriți de un plâns neîntâmplat, sticlos ațintiți către o prerie a ei. David adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți de plîns, străluceau cu puterea soarelui de iulie, ațintiți într-acolo. Se năpustise ca o vijelie în întîmpinarea copilului. Nimic și nimeni n-ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi. Reuși să se oprească la doar cîțiva pași în fața
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
prieten intim și camarad de plăceri al lui Biron, de Laclos 64 și Mirabeau 65. Avea darul previziunii un dar redutabil; omenilor nu le place să fie avertizați, iar Casandrele nu au fost nicicând prea populare. El avea întotdeauna ochii ațintiți asupra a ceea ce urma a se întâmpla a doua zi; ziua de mâine era cea care îi determina conduita. Talleyrand a părăsit biserica după ce a jucat în Adunarea Constituantă un rol considerabil, iar Mirabeau, pe patul de moarte, i-a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]