1,168 matches
-
ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
prevestește fără greș destinul omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind, secvență cu secvență și otravă cu otravă, deceniile
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
să aștept să se trezească... Nu știu, am ridicat eu din umeri. Poate ar trebui oricum s-o ducem în adăpost. A, acolo, s-a lămurit imediat, observând adăpostul pe carel ridicaseră Hamsterii. Da, poate ar fi mai bine. A ațipit și asta mică, nu? întrebă, privind spre Ghidușa care dormea rezemată de umărul meu. Îhm. Dar poate mai bine ar dormi în adăpost, că aici e răcoare și e posibil să plouă. Atunci hai să le trezim pe amândouă, și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă. nicicând nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mânca?...Peste tot! „Mă scărpinam ici, mă mânca dincolo” - povestea ea. „Mă scărpinam eu, dar cu mare băgare de seamă, să nu-l ating cumva pe nebun, pentru că ar fi sărit până în tavan de cine știe ce năzăreală... Pe când eram gata-gata să ațipesc...unde mă apucă o mâncărime...așa... cam pe la...” „Pe unde? Pe unde?” o sărit o cumătră curioasă foc. „Ei și tu de colo. Pe unde? Pe la...pe la fluierul piciorului...Dar mă gândeam eu: cum să mă scarpin? Să întind o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rău de acolo unde moș crăciun servește zilnic la barul din colț un cadou amețitor fiecăruia și cred că ai venit cu ultimele puteri fără de care nu vei mai putea pleca vreodată. nouă în primul loc: deschide larg ochii, ai ațipit destul, e timpul să mergi mai departe, să îți continui călătoria neobosită către luo na, către prințesa inimii tale, simți pietrele împungându-ți spinarea bătătorită, ridică-te, cerul este plin de cuburi grele de aer, care atârnă deasupra șesului ca
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în funcție de alea trebuia să reduci viteza. Cea mai mare adâncime era de vreo 260 de metri. Ditimai hăul. Ăștia mici, poate era cam devreme pentru ei, dar au rămas cu niște treburi întipărite. La ei intervenea ușor oboseala și mai ațipeau, mai picoteau. Și în special când eram pe autostradă și era ceva mai monoton, păi, trăgeau niște soamne de n-aveai treabă cu ei. Hai să vedem unde mai mergem. La Innsbruck. Eeeee, și-acum încep aventurile cu parcările! Oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Patru inși într-o Dacie. Am băgat copiii între noi. Aveam niște perne, niște cergi din Maramureș, să-i ducem cadou lu’ madam Gabi, care ne aștepta în Franța. Toată noaptea am pus păturile în geamuri, că ăștia mici dacă ațipeau imediat făceau ca toți dracii... Groaznic, parcă se spărgea totul în capul tău. Cum-necum, a trecut ploaia, nu ne-a atacat nimeni, cu toate că în față erau două tiruri turcești. Fiecare și-a văzut de somnul lui. Dimineața mai picura, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să demonstreze contrariul. După apariția primului copil, un băiat dolofan și frumos ca un Îngeraș, a Început să frecventeze tot mai des cârciumile, sub pretextul că nu suportă ” zbieretele ” repetate ale micuțului. Se Întorcea noaptea târziu și, dacă apuca să ațipească și scâncetele copilului Îl trezeau din somn, Începea adevăratul scandal. Putoare nenorocită! Ia naibii copilul În brațe și fă-l sa tacă că, de nu, vă dau afară pe amândoi. Dacă mai aud un singur zgomot te calc În picioare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vii, la nimeni altul nu poate spune. - Doamne, măcar de-ar fi bărbatul acasă, dar așa, ce să fac eu? începuse a se tângui mama. Plecă Natalia. Mama nu putu să doarmă aproape toată noaptea. Era foarte tulburată. Spre dimineață, ațipi și visă următorul vis: Ea se afla într-un lac, având picioarele până la genunchi scufundate în nămol. Nu avea putere să le ridice, ca să poată ieși de acolo, dar nici nu dorea să o facă, pentru că pe mal, din toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și mai ales cu câtă nerăbdare așteaptă să-l întâlnească, după zece luni în care nu s-au văzut. A încercat să-l uite sau să-l iubească ca pe Iisus Cristos, dar nu a reușit nici una, nici alta. A ațipit lungită pe pat și l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
reducere. Melanie nu s-a Întors din oraș, deși vremea s-a făcut foarte târzie. Am rămas așteptând-o pe balansoarul meu din lemn (cu proteza prinsă de picior, ca să nu mă surprindă, Doamne ferește, Într-o postură nedorită). Și am ațipit așa, răsfoind o carte lipsită de interes. Nici a doua zi Melanie nu a venit, lăsându-mă izolat În așteptarea mea, care - nu știu de ce - devenise interminabilă și ilară și plină de ridicol. Abia a treia zi dimineață (după o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rulate cu încetinitorul. Cu scopul de a scăpa de himere, coborî din pat, făcu vreo câțiva pași prin cameră, bău un pahar cu apă, deși nu-i era sete, și încercă să-și pună capul greu de gânduri pe pernă. Ațipi. Nu știu când și cum, visul întrerupt reîncepu. Era ca și cum cineva lipise banda de celuloid, punând din nou aparatul în funcțiune. Avea senzația că e treaz, că Își trăia visul cu ochii deschiși. La un moment dat, i se păru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
constata dispariția unei alte părți importante a corpului meu, iar eu nu puteam face nimic în acest sens. Poate că, dacă nu aș adormi, atunci nu m-aș mai trezi dimineața ciuntit în fel și chip. Spre ziuă, totuși, am ațipit și, când am deschis ochii, am simțit că-mi lipsea iarăși ceva: mâna stângă. Nu mai puteam să fiu calm, dacă lucrurile continuă în felul acesta, într-o dimineață voi fi dispărut cu totul. Totuși, disperarea era prea profundă pentru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în dreapta și-n stânga farfuriei cu supă. Nici ceilalți nu observaseră că s-ar fi întâmplat ceva ciudat cu el, fiecare era atent la lingura care se cufunda în supă și la plăcerea ce dezmierda apoi papilele gustative. Poate că ațipise fără să-și dea seama, oricum nu avea nici o importanță; acum se afla la masă și era nevoit să mănânce ce i se pusese în farfurie. Ce frumos ar fi astăzi dacă nu ar fi existat ieri, sau mai bine
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și ațipind peste cuvintele ce-mi susțineau brațul peste fața de masă. Noaptea încercam să îmi amintesc sau să visez, să mă întind până peste prezent spre ceva ce nu eram sigur dacă era adevărat. Toate astea până când am să recunosc silueta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
troznesc fălcile. O toropeală plăcută a început să-mi adie pe la tâmple. Nici nu-mi amintesc când am aterizat, ca un fulg, ca un puf de păpădie, în patul primitor. În schimb, îmi aduc aminte cu claritate că, înainte de a ațipi, chiar dacă mulți din cei care mă cunosc o să zâmbească a îndoială, o dilemă remarcabilă și de o formidabilă profunzime mi-a trecut prin minte: Domnule, ce anume prevalează în viață, chimismul sau atitudinea?". Hai că sunt tare, nu? M-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
împăcare maximă cu semenii mei, n-ar putea oare Universul, sau măcar Metagalaxia, să facă un pic de efort și să mă aducă iarăși la condiția de om? Hai, un pic de efort, nea Cosmosule! Hai că poți! Înainte să ațipesc, mi-a revenit în minte dilema mea fundamentală: ce anume prevalează, domnule, în viața asta? Chimismul sau atitudinea? M-a trezit zgomotul cheii care se răsucea nevricos în broască și boscorodeala repezită a menajerei. Eram pe pardoseală, în bucătărie. Reflexul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
au căpătat un strop de lumină în plus și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i o părere doar. Vom vedea noi mâine dimineață...” Cu aceste gânduri, s-a aciuat în culcușul de pe podea. A ațipit pe dată... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, a auzit ca prin vis mișcare în patul lui Hliboceanu. A sărit ca ars, să vadă ce-i. Rănitul tocmai încerca să se întoarcă pe o parte, dar nu-l ajutau puterile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Roma. A fost lungă călătoria noastră pe șoseaua ocolitoare; Între timp, cei care se plictisesc ușor poate că au renunțat la lectură, găsindu-și alte Îndeletniciri În afara prezentului volum, unii or fi plecat la bucătărie să mănânce, alții or fi ațipit cu cartea așezată ca un cort peste pomeți, Întru aflarea unei odihnitoare umbre, așa că acum, mai puțini, ne simțim poate și mai solidari Între noi, Înțelegând astfel ceva mai bine ce era În sufletul acelor oameni aflați la ultimul etaj
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Însă Isabella. Motivul era simplu: doar ea avea trecute câteva viziuni În CV, fără de care un mistic nu este altceva decât un simplu aplicant Întru cele metafizice. Acest lucru ni s-a revelat În jurul orei 18.12, când Isabella, care ațipise urmărind pe fereastră fojgăiala mașinilor din stradă, a Început să rostească În somn șiruri de cifre. Am vrut s-o trezim, dar un bătrân mecanic ne-a spus, În timp ce nota Înfrigurat, că nu erau numere arbitrare, ci raporturile de compresie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu În inima congelată a ghețarului Uppsala, ci Într-un salon de masaj. Altădată, explorând teritoriile neumblate de pe malurile Amazonului, un trib de indieni m-a Însoțit pe tot parcursul călătoriei, Încercând să-mi vândă o pereche de blugi. Cum ațipeam o jumătate de oră, mă trezeam legat fedeleș În fața unei oglinzi, Îmbrăcat În Joe Jeans, cu sălbaticii dansând În jurul meu și Întrebând: „Cumperi?“ „Cumperi?“ Îl Întrebam, la rândul meu, luni la prima oră, pe șeful teribilei miliții neomarxiste Peace Brothers
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
incertitudini sau de inutilitate. Se isprăvise, așadar, cu site-urile pentru voyeuri, unde discuțiile dintre spectatori erau adeseori mai interesante decât acțiunea În sine, unde mai pui că, majoritatea aflându-ne la a treia sau chiar la a patra tinerețe, ațipeam până să se Întâmple ceva cu adevărat interesant. Gata cu conexiunile proaste, cu camerele video Întunecoase, cu mouse-ul care cădea când ți-era lumea mai dragă, cu defecțiunile plăcii video, care duceau la apariția de pete verzi pe figurile mult-doritelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din față are ceafa albă ca gulerul cămășii. „Uite, tipul ăsta e din ghips“, chicotesc. În dreapta lui stau, ușor ghemuite În scaune, două bătrâne, una de lut, cealaltă de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva școlari din abanos au ațipit lângă profesoara din bazalt. Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]