631 matches
-
o privi în tăcere. - Trebuie să plece imediat. Chiar acum, spusese Delia pe ton ferm, fără să-și piardă calmul, în timp ce-și examina fratele, țintuit în fața ei. Cu o privire rece și disprețuitoare, îi contempla înfățișarea grotescă și abătută, mai gras și mai monumental ca niciodată, în pijamaua lui lăbărțată. O privi perplex, ca și cum n-ar fi înțeles sensul cuvintelor. Apoi își ținu câteva clipe respirația, își puse mâinile în șold, deschise gura fără să spună nimic, în suspensie
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
PDL, Emil Boc, pentru hotărârile "uneori nesăbuite" prin care a încercat să iasă din criză "pe spinarea unor categorii defavorizate". Onțanu afirmă că, în calitatea lui de administrator al unuia dintre cele mai importante sectoare din Capitală, a văzut "suferința abătută asupra pensionarilor și a profesorilor, asupra artiștilor și a medicilor" generată de hotărârile Guvernului Boc. "Trebuie să recunosc că m-am simțit de multe ori neputincios în fața acestor suferințe. Mă așteptam din partea domnului Boc să își pună mai multă cenușă
Onțanu: Domnul Boc nu ar trebui să vorbească de trădare () [Corola-journal/Journalistic/45197_a_46522]
-
și l-a certat aspru pe Billy în cabina sa. Herman n-a reușit să-și convingă prietenul să-i dezvăluie ce i-a spus căpitanul, dar era evident că Billy fusese distrus de acea conversaț ie, căci părea foarte abătut. Herman presupunea că prietenul său nu îndrăznise să-i explice căpitanului de ce anume se repezise cu atâta furie la Jackson, cu toate că nu era câtuși de puțin neobișnuit ca oamenii de pe o corabie să se bată între ei. Herman a hotărât
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuțioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu o
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
suntem împietriți împreună au apărut gladiatorii pe șantierul arheologic întrebînd de ce viața este atît de scurtă în locurile natale mereu urmează fericirea comunitară și forța economică nu știm cînd se lasă noaptea în noile cetăți din orient fiecare avem atenția abătută cred că munca sclavilor este chiar mersul astrelor numai lacrimi și mașinăria lumii perfect reglată în noua versiune a Bibliei figurăm și noi nu doar cenușa lucrurilor amintite din cînd în cînd poeții ar trebui premiați nu alții . bani pentru
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
un superman, ci pur și simplu un bărbat, puțin mai puternic decît ea, puțin mai curajos și pe care să nu-l sîcîie nevoia de a plînge, așa cum o sîcîie pe ea." Își dă iute seama, sub masca unei cochetării abătute, rețeta, admirabil urmată, a întregii cărți, că ,toți bărbații sînt atît de bătrîni acum, cu proteze de tot felul, cu prostatele operate sau operabile, cu grădini de zarzavat sau cuvinte încrucișate, cu ranchiuni și regrete, cu virilitatea dusă pe apa
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
nopți de antracit Colindătorii nu se mai arată. Se mistuiră blânzii mei juncani - Pustiul grajd e rece ca o criptă - Și nu mai intră luna-n șaișpe ani Ci parcă-i știmă spelbă-n mâl înfiptă. Nici nourii, în crugul abătut, Nu-și fac declicul spre zăpezi de-a gata, Căci Moș Crăciun nu vine ca-n trecut: Când sub cojoc nu-l bănuiam pe Tata. . . . . . . . . . . Doar blugii, azi, mi-i trag peste țurloi (Ițarii, calzi, bucolica și-o-ncheie!) Redă
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
întunericul răzbit de-o zvîntare de zăpadă alipit unui trunchi îmi rămîn mie loial deși la întoarcere am mai făcut un pas. un singur pas. koan i.m. JDS aceeași voce, și totuși mereu alta pe potriva rolului, noaptea tăcut și abătut ca Lazăr după înviere zaci într-un ecou de stradă vîntul, lacul măturat de faruri și nimeni. nimeni în fulguiala spulberată-n zid oare ce se întîmplă cu rațele cînd lacul va îngheța? și cum să ieși din hățișul de
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
o singură persoană, purta aceleași haine, frecventa, mai rar, aceiași prieteni și rude, se prezenta la securitate când era convocată, răspunzând invariabil că nu m-a văzut din ziua alegerilor, că n-are nici o veste de la mine, arbora o mină abătută, îngrijorată, de altfel, nu departe de starea ei reală. Tu mai știi câte ceva despre ce făceam în lipsa ei, sigur, mă refer la perioadele când eram acasă. Prima grijă era întotdeauna asigurarea spatelui, ștergerea urmelor. În orice clipă ar fi intrat
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
zis. După Guta Yodda și Nedormitul, îl vom citi cu toții pe cel care își semnează comentariile cu “dragos c.”. Cu o poveste de sezon: O întâlnire cu Moș Crăciun De când am renunțat la mașină, merg frecvent pe jos, spre casă, abătut, prin frig și ceață. Așa se face că m-am întâlnit, zilele trecute, cu Tata Crăciun. - Salut. - Salut. - Cam rece vremea... - Ba e chiar prea cald. Pe vremuri... - Ne băgăm la una mică? - Nu, că mă grăbesc. - Merge treaba? - Merge
Moş Crăciun în timpuri de criză by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19075_a_20400]
-
timp. Săndica era tot timpul plânsă și încerca să se împace cu situația existentă, însă în momentul când trebuia să intre în casă și se vedea singură nu se mai putea abține și începea din nou să plângă. Slăbise, era abătută și neglijentă cu ea însăși. Stătea mai mult pe afară, prin curte, evitând să rămână mult timp între pereții casei care-i aminteau de cei ce-i dăduseră viață și educație, grație unor eforturi pe care nu oricine le-ar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
neîntors, Că-n suflet eu purtam un dor nestins, Nu știam nici de ce lacrimă mi-a stors. Dar, dorule, tu, cel plin de ezitări, Tot mergând pe drum nesigur, Sufletu-mi l-ai secat cu frământări Și-i tot mai abătut și tot mai singur. Cerul de-i brăzdat de-un nor, Razele prin el își fac croială, Dar eu, purtător de dor, Am învățat ce-i o îndoială. Mangalia, 19.12.2015 Referință Bibliografică: Am învățat ce e îndoiala / Urfet
AM ÎNVĂŢAT CE E ÎNDOIALA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384854_a_386183]
-
ce-am aflat și eu. Deocamdată am început să fug de lume prin poveștile lumii. Anna: - Ceea ce am scris în seara asta continui eu însămi să studiez. Nu rămân la imaginea vizualizată, la simpla percepție.Toată ziua am fost preocupată, abătută, amețită. Am simțit apăsare puternică fizic și psihic. Știam că va veni "ceva" care să adune tot ceea ce am citit, practicat, studiat în ultima vreme. Poate că este o prostie, poate că nu. Nici eu nu știu.Continui căutările. Ești
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
și cu lumea politică, economică, socială, digresiunile sale pașnice o lasă complet rece. Cu coada ochiului bărbatul îi filează reacțiile, dar ovalul creol al fizionomiei acestei necunoscute rămâne impasibil și în timp ce celelalte colege îi zâmbesc reținute, Ștefan își ia tălpășița abătut, sperând la vremuri mai bune. Poate, poate pe cincisprezece ale lunii următoare, la plata unei noi rate, o să-l lovească norocul. Timpul trece implacabil, pășește tiptil sau în salturi și la orizont apare sfios decembrie, cu miros de cetină, cu
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
rămânea cu ele-n aer fără rost. Se descoperă într-un târziu și se sperie de se naște în mine dezaprobarea și-l ignor. Omul acesta rămâne închis în el, seamănă c-un dezmoștenit în letargie nu face altceva privește abătut și pare că se bucură-n sine. Își fixează ochii într-un punct fix, fredonează un cântec pesemne unei femei rămase-n gând. Omu’-i singuratic, intră și iese din sine contemplând profund fiecare obiect, încât se confundă cu el
OMUL ÎN EUFORIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383558_a_384887]
-
l-a iubit pe acel bărbat care a trădat-o atât de ușor. Necunoscute mai pot fi căile vieții! Întâmplător a aflat, de la Ștefan, că Delia trece printr-o etapă grea a vieții. Și-a amintit de Ștefan! Posomorât și abătut, când ieși din spital își aminti că Ștefan l-a chemat la biroul său. Își privi ceasul, exact o jumătate de oră mai avea la dispoziție să ajungă pe strada... căută în buzunarul din interiorul paltonului, își aminti că acolo
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383546_a_384875]
-
encore Îngerii sunt triști, Au coborât pe pământ, Au coborât de-atâtea ori, Și-au obosit. Mona lisa este în doliu, Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre, Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu, E trist,tăcut și-abătut, Turnul Eiffel s-a aplecat, În semn de omagiu, Arcul de Triumf e pregătit de paradă, Să treacă pe sub el îngerii, Întreaga Franța e-n doliu acum. E frig peste tot si închis, Străzile-s goale și-s triste, E
LA PARIS SE MOARE ENCORE... de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382981_a_384310]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > A NINS MĂICUȚĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului A NINS MĂICUȚĂ A nins și ninge iar măicuță și-n suflet mi-au crescut troieni, Cu gândul abătut rătăcesc pe uliță Cu pași de timp prin cerdacul unei ierni. Fără tine acasă nu-i ca altădată Plâng gânduri răvășite-n sufletul meu, Doar vântul cântă printre uluci la poartă în rugăciunea mea cu Bunul Dumnezeu. Te caut mamă
A NINS MĂICUŢĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382998_a_384327]
-
specific vârstei. -Ce s-a întâmplat, deși suntem prietene de mult timp, e prima dată, când mă inviți acasă? -Am nevoie de ajutorul dvs., nu cunosc pe nimeni altcineva. -Sigur că da, spune-mi, despre ce e vorba? Te văd abătută, ai pățit ceva, mâinile femeii prinseră în palma lor mâna gazdei, gestul era unul de încurajare. Olga a tresărit, simțurile au intrat în alertă. -Soțul m-a bătut și am hotărât să divorțez. Am nevoie de un serviciu, să pot
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
encore Îngerii sunt triști, Au coborât pe pământ, Au coborât de-atâtea ori, Și-au obosit. Mona lisa este în doliu, Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre, Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu, E trist,tăcut și-abătut, Turnul Eiffel s-a aplecat, În semn de omagiu, Arcul de Triumf e pregătit de paradă, Să treacă pe sub el îngerii, Întreaga Franța e-n doliu acum. E frig peste tot si închis, Străzile-s goale și-s triste, E
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
moare encoreîngerii sunt triști,Au coborât pe pământ,Au coborât de-atâtea ori,Și-au obosit.Mona lisa este în doliu,Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre,Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu,E trist,tăcut și-abătut,Turnul Eiffel s-a aplecat,În semn de omagiu,Arcul de Triumf e pregătit de paradă,Să treacă pe sub el îngerii,Întreaga Franța e-n doliu acum.E frig peste tot si închis,Străzile-s goale și-s triste, E
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
atâta neliniște În ochii lui ca o nesfârșire verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape toți interlocutorii Îi păruseră abătuți și dezorientați. În Centru domnea o atmosferă apăsătoare, pretutindeni se instalase o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi mărturisise că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rămas fără slujbă și expus riscului de a muri în cel mai înspăimântător mod cu putință. Nimeni, niciodată nu se simțise atât de singur cum se simțea el în mijlocul „Neantului“. Timp de câteva minute rămase nemișcat ca o statuie, profund abătut și dezorientat, dar, în cele din urmă, își luă rucsacul de jos, și-l aruncă pe umăr și, aproape instinctiv o porni în direcția unde tocmai dispărea elicopterul. Nené Dupré nu trebui să se uite în urmă ca să se convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vântul nu iubește obiectele: le împinge, le distruge sau le lasă la întâmplare, dar niciodată nu rămâne cu ele. În cazul ăsta, cum să negociez cu tine...? se plânse francezul, care cu fiecare minut ce trecea se simțea tot mai abătut. Dă-mi un indiciu care să mă ajute să înțeleg ce vrei. — N-ai nevoie de nici un indiciu... - spuse Gacel Sayah. Întotdeauna am spus foarte clar ce vreau. — Ar trebui să vii cu alte oferte. — „Oferte“? - Întrebarea îi reflecta uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi scapă. Nu înțeleg și din acest motiv încontrări fioroase îndreptate împotriva acestei proiecții nesfârșite de lumină izvorâtă de nicăieri, datorită căreia a fost posibilă viața, îmi bântuie imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]