378 matches
-
de Zeu Număr Înlănțuit în Marele Timp, să-i răspundă: “Pentru că vreau sângele și regatul pierdut...al Regelui Regilor, Alcyone!“ zise Președinta femeilor cu pălărie mov-deschis, făcând mereu cercuri concentrice în aer cu bastonul ei magic din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint și cu Cuiul dacic pur în vârf bastonului. Apoi, întorcând bastonul cu vârful Cuiului în jos, adaugă: “Afară apele-s tot mai turburi, doamnelor! De când au descoperit imbecilii ăștia rudimentari Centura de radiații Van Allen
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
cu mult timp în urmă. Eram doi adolescenți veniți de la țară, plimbându-ne pe bulevardul plin de castani, cu frunzele de arama ce se desprindeau din copaci. Într-o zi, marea mea iubire de altădată, tăiase din părul ei de abanos o șuvița strânsă de o fonta roșie sub formă de papion pe care mi-a făcut-o cadou. Dacă aș scotoci peste tot, chiar și după atâția ani, aș da de ea printre coperțile vreunei cărți. Parcă mă și văd
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
cu mult timp în urmă. Eram doi adolescenți veniți de la țară, plimbându-ne pe bulevardul plin de castani, cu frunzele de arama ce se desprindeau din copaci. Într-o zi, marea mea iubire de altădată, tăiase din părul ei de abanos o șuvița strânsă de o fonta roșie sub formă de papion pe care mi-a făcut-o cadou. Dacă aș scotoci peste tot, chiar și după atâția ani, aș da de ea printre coperțile vreunei cărți. Parcă mă și văd
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
chiar europene, un clop din Oaș pe capul unui negru mi s-a părut o înfățișare oarecum originală, fără să-i pot însă asocia și o învârtită și bătută de pe aceleași meleaguri, suprerstatui din gips sau materiale ușoare de culoarea abanosului marcând culturi materiale aborigene din extremitatea Oceaniei, Vanuatu, Tuvalu, sau a celor precolumbiene, aztece, incașe, etc. Fisherman'warf sau Debarcaderul pescarului este o constantă a activității portuare la nivelul unei străvechi îndeletniciri a locuitorilor, pescuitul. Mai multe debarcadere erau la
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
zămislit nicicând. Finalul: Din atâta-mperechere și împreunare Tu ai ieșit tâlhar de drumul mare. Na! ține o țigare! Tinca e proaspătă ca florile din coșul de la șold. „Făptura” ei „împărătească” e de o frumusețe frustă, sălbatecă, cu „ carnea de abanos” și „sânul ca mura”. „Florile de mucigai” sunt compuse cu o artă savantă și populară, dintr-o strălucitoare sinteză de pitoresc și tragic, străbătute de un fior liric inconfundabil. Arghezi își prezintă modelele cu gesturile și limbajul adecvate. Găsim la
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CATRENE CU MIGRENE 9 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului nu mi-am văzut niciodată trupul în oglindă știi pielea mea de chihlimbar abanos ori simină mă apără știi ea inima cu clapele-i nebune bate bate mă abate să te simt privindu-mă din spate de fapt noi ne jucăm cu ochii închiși fugim ca din păduri virgine și ne facem poze cu
CATRENE CU MIGRENE 9 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366226_a_367555]
-
mai dau niciun semn de viață și s-au acumulat deja câțiva. “ - Cred că eu sunt problemă.”, îmi spune cu lacrimi în priviri. Devenise deja frustrant de ajunsese să verse lacrimi pentru acest lucru. O privesc atent, părul negru că abanosul îi curge pe umeri despletit, bogat, pielea măslinie este în contrast cu maioul alb, rujul roșu îi scoate în evidență ochii ei mari și albaștrii ascunși de genele false . Ea continuă să îmi povestească, i se citește disperarea în glas, în privire
PRIMA PARTE) de DIANA ILIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351460_a_352789]
-
vânturi toate împotrivă Poartă luntrea vieții în derivă Precum aedul orb o epopee; O falie adâncă ne desparte Rostogoliți în două emisfere La ultima din vămi ni se va cere Cioburile din clepsidră sparte. Ca un brigand cu trunchi de abanos Înfășurat în falduri de hermină Această rană plină de lumină Face vindecarea de prisos; Cu pas greoi mă-ndrept spre un amurg Destinul meu rival, un labirint În care păsările nu ne mint Iar eu adorm cu gândul la Licurg
MĂ-NTORC SUBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350783_a_352112]
-
Dar uite fericirea se vinde la tarabe În pliculețe albe cu litere arabe În care se închide o moarte la scadență Murim de sărăcia numită opulență Potcoavele-s de aur în rest piele și os Pierdute prin hățișuri păduri de abanos Referință Bibliografică: Iubito, vine noaptea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IUBITO, VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351753_a_353082]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ȘOLDUL TĂU DE ABANOS Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cerasella, acestea nu-s glume: hai să ieșim afară din lume: șoldul tău de abanos nu știu altul mai frumos! amândoi să ne luăm zborul
ŞOLDUL TĂU DE ABANOS de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350988_a_352317]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ȘOLDUL TĂU DE ABANOS Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cerasella, acestea nu-s glume: hai să ieșim afară din lume: șoldul tău de abanos nu știu altul mai frumos! amândoi să ne luăm zborul unde odihnește dorul, să ne ducem viața prin străini și arzând, să răspândim lumini! rămurică, rămurea păsărică, păsărea amândoi alăturea un luceafăr și o stea! Referință Bibliografică: Șoldul tău de
ŞOLDUL TĂU DE ABANOS de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350988_a_352317]
-
nu știu altul mai frumos! amândoi să ne luăm zborul unde odihnește dorul, să ne ducem viața prin străini și arzând, să răspândim lumini! rămurică, rămurea păsărică, păsărea amândoi alăturea un luceafăr și o stea! Referință Bibliografică: Șoldul tău de abanos / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ŞOLDUL TĂU DE ABANOS de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350988_a_352317]
-
l'auteure qui se sent capable de ne pas singer leș muscles linguales masculins, elle se sent l'egale de l'homme, sans aucune envie destructrice. Femelista Angelei este o femeie bărbata, o proiecție demnă, ideală ! Poeta sculptează patetic în abanos figuri ale durerii, ale memoriei, La vieille femme noire,/Toute de noir vêtue/Parle toute seule,/Verse depuis toujours/Dans l'eau salee/Une pluie/ensoleillee/De petales de maïs (Pluie de farine de maïs), Cette femme sèche ne se
ANGELA NACHE-MAMIER & „PRESQUE DEUX VIES EN UNE!” DE IOANA GEACĂR [IOANA DANA NICOLAE ] de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351172_a_352501]
-
Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu din Lupii-Zei, Îmbrățișări cerându-i
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
mai caută o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet, Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet, Către Cer mă-nchin, în așteptare. Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o parte, Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă Iar lumina să îmi înflorească slovele din carte
TEMNIŢA CĂLIMĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352190_a_353519]
-
18 august 2011. Ahmed stătea rezemat de peretele prăfuit, cu picioarele întinse sub masa pe care erau orânduite patru șiruri de străchini atent ornate. De când soarele se ivise din spatele clădirii de peste drum, copilul simțea că se topește. Părul negru precum abanosul parcă-i luase foc, buzele i se crăpaseră ca pământu-n așteptarea ploii, iar gâtul i se uscase de tot. Își lăsă de câteva ori capul pe polița încărcată cu degetare, brățări din tablă și cămile din lemn, însă umbra se
IOAN ALEXANDRU DESPINA [Corola-blog/BlogPost/355995_a_357324]
-
Citește mai mult Ahmed stătea rezemat de peretele prăfuit, cu picioarele întinse sub masa pe care erau orânduite patru șiruri de străchini atent ornate. De când soarele se ivise din spatele clădirii de peste drum, copilul simțea că se topește. Părul negru precum abanosul parcă-i luase foc, buzele i se crăpaseră ca pământu-n așteptarea ploii, iar gâtul i se uscase de tot.Își lăsă de câteva ori capul pe polița încărcată cu degetare, brățări din tablă și cămile din lemn, însă umbra se
IOAN ALEXANDRU DESPINA [Corola-blog/BlogPost/355995_a_357324]
-
Toate Articolele Autorului Ahmed stătea rezemat de peretele prăfuit, cu picioarele întinse sub masa pe care erau orânduite patru șiruri de străchini atent ornate. De când soarele se ivise din spatele clădirii de peste drum, copilul simțea că se topește. Părul negru precum abanosul parcă-i luase foc, buzele i se crăpaseră ca pământu-n așteptarea ploii, iar gâtul i se uscase de tot. Își lăsă de câteva ori capul pe polița încărcată cu degetare, brățări din tablă și cămile din lemn, însă umbra se
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ABANOS ALBASTRU DE BALEARE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Abanos albastru de Baleare Incognito mergeam în Baleare, Păream un prinț la mare depărtare, Un menechin în plină disperare, Implozie ce nu
ABANOS ALBASTRU DE BALEARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355426_a_356755]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ABANOS ALBASTRU DE BALEARE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Abanos albastru de Baleare Incognito mergeam în Baleare, Păream un prinț la mare depărtare, Un menechin în plină disperare, Implozie ce nu are căutare. Aceste clipe, risipite în ispite, Viața-i vulgară, vorba ta - amară, Spuneai, dă-i dracului, uită-i
ABANOS ALBASTRU DE BALEARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355426_a_356755]
-
Aceste clipe, risipite în ispite, Viața-i vulgară, vorba ta - amară, Spuneai, dă-i dracului, uită-i pe vârcolaci, Apoi cădeam, râzând, îmi spuneai - Taci, Din două respirații cristaline, Redeveneam copii, călini, căline, Călugăr- prinț plecat în în Baleare, Un abanos albastru, mările amare. Autor-Boris Marian Referință Bibliografică: Abanos albastru de Baleare / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ABANOS ALBASTRU DE BALEARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355426_a_356755]
-
vorba ta - amară, Spuneai, dă-i dracului, uită-i pe vârcolaci, Apoi cădeam, râzând, îmi spuneai - Taci, Din două respirații cristaline, Redeveneam copii, călini, căline, Călugăr- prinț plecat în în Baleare, Un abanos albastru, mările amare. Autor-Boris Marian Referință Bibliografică: Abanos albastru de Baleare / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ABANOS ALBASTRU DE BALEARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355426_a_356755]
-
umeri poart-o cruce sculptata din suspine. ACATISTIERUL UNEI NOPȚI DE DUMINICĂ Buzele tale au gustul unui fruct sălbatic (măceș, agrișa poate rachițele) Ești cel mai senzual dans în ploaie (ventuza iubind norii) Orhideea neagră se plimba prin părul tău (mândria abanosului) Răsura îți înflorește pe trup, în obraji și brâu (supliciul unei pătimi florale) Plutești deasupra curcubeului cu care sunt îmbrăcată (voal de abur pe umeri) Te adulmec și mirosul de sălcioara mă îmbată (extazul câmpiei) Credeam că mă pot umple
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
ale registrelor de suflet. Mă hrăneam cu sâmburi de vânt și beam licoare de un liliachiu artizanal, boem și rătăcit, încadrat eronat în ierarhia arborilor de elită din care izvorăsc scântei năucitoare. Îmi roteam zborul după suflul deșertului și scrijileam abanosul cu un fir de praf, să nu erodez cântecul de gardă al vulcanilor mereu agățat în umbletul stelelor prin lacuri înghețate în formă neobișnuită. Ce vină port eu că pe brațele nordului se întind sculpturi cu șerpi și baloane de
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
număr de zile de muncă. * Molearca, creștea frumos în bordeiul părinților ei. Era de-o frumusețe răpitoare. Avea ochii negri ca murele coapte sub niște gene lungi, negre și ele și un ten ușor măsliniu de creolă. Părul negru ca abanosul, purtat despletit pe spate îi ajungea aproape de călcâie. Avea un trup de zeiță grecească. În ciuda sărăciei lucii în care trăiau, Molearca se purta curat și îngrijit spre bucuria părinților care se făleau cu ea. Frumusețea ei nu scăpase ochilor atenți
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]