318 matches
-
libhumanitas.ro Nu vreau să-l uit Îmi e din ce în ce mai dor de Petru Creția. Omul acesta, care era capabil să coboare în viață cât mai jos, pentru a fi sigur că nu are să-i scape nici unul dintre abisurile ei de abjecție, se ridica cu o nemaipomenită ușurință către tot ce era mai pur. Ai fi zis că, pentru a ajunge-n vârf, avea nevoie să bată pe treapta cea mai de jos a căderii. „Jos“-ul îl catapulta. De aceea, tot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
atacat murdar, murdar, condusă de un gunoi care are subjugat un mort, care m-a atacat absolut incalificabil, că am abandonat ! Apropo de unul, Tănăsuc, sluga mânjită, din WC, l-am scăpat de la moarte și EU l-am făcut om. Abjecțiile sale, ura din materiale negative, nu mă fac să regret că din cauza mea trăiește ! E nevoie și de gângănii din astea care să ne aducă aminte că și din fecale mișcă limbrici. La a cui comandă și pe banii cui
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și nu-i interesează mai mult. Nici la hochei nu însemnăm nimic. Acum exact 30 de ani, la Innsbruck, România participa la Turneul Olimpic. Între timp, s-a ales praful și acest sport există numai prin violența galeriilor și prin abjecția strigăturilor. Patinoarele sînt prăbușite, copleșite de abur și de ură de rasă. Pînă la urmă, nu mai e hochei, e un fel de război între români și unguri, din care nu cîștigă nimeni. În asemenea condiții, nu ne rămîne decît
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mereu să-și definească condiția de creator prin cuvânt al unui univers de idei. Vrea să reprezinte metaforic nu neapărat realitatea lumii, cât sentimentul trăirii acesteia. Într-un proces de abstractizare poetică, oscilând între eleganță și sordid, între candoare și abjecție, între puritate și scabros, lansează continuu programe-manifest ca într-o vastă ars poetica. Pentru V., cuvântul, versul, poemul, cartea sunt semnele și „însemnele” unei umanități ce se complace în a-și depozita aici toată murdăria și mizeria. El denunță substanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
moduri agresive, impersonale, depreciative, care au degenerat rapid în ostilitate și cruzime în forme degradante. "Într-un mediu închis cresc tendințele de a-i controla pe ceilalți, iar violența izbucnește rapid... Orice individ normal se identifică cu rolul atribuit, oricîtă abjecție ar cuprinde acesta" (Ph. Zimbardo, interviul citat). 36 Hans J. Eysenck, Michael Eysenck, Descifrarea comportamentului uman, Editura Teora, București, 1998, p. 53. 37 Această clasificare a timpului am găsit-o la Pavel Cîmpeanu, România: coada pentru hrană. Un mod de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
este un vis aproape orgiastic, pus sub semnul prozei lui Mateiu I. Caragiale încă din moto: „Asemenea nopți sunt mai de temut decât beția.” Mai întâi, aleasa inimii și Lecția expun, tot pe un fond oniric, oscilația dintre puritate și abjecție. Pendularea între spiritual și material va fi un element de construcție și în cel de-al doilea volum al său, Frumos e numai adevărul (1979). Ceea ce se evidențiază aici este o umanitate în criză, aflată în căutarea certitudinilor, a principiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
asculta sau când se contopește cu ființă iubita"12. Prima mare deziluzie, la fel de profundă, ca și știința pentru Sábato, este filosofia. "Aveam șaptesprezece ani și credeam în filosofie. Tot ce nu avea legătură cu ea mi se părea păcat sau abjecție", mărturisește Cioran în Tratat de descompunere, scris la 38 de ani. Mirat de lumea care i se așternea vederii, se abandonează filosofiei, cu toate ca o considera impersonala, ca neexprimând nici autenticitatea filosofului, a gânditorului, nici ritmul ființei umane. Filosofia că neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
putut să suprindă mai bine decât noi natura incurabilă a jignirii (...)". Transferul la Auschwitz-ul eliberat de trupele sovietice este un prilej pentru narator de a-și amplifica portofoliul de personaje atinse de aripa ultrajului și a morții, aduse în vecinătatea abjecției, demenței și subumanului. Nu lipsesc figuri de copii și nici de femei, memorabile prin destin sau vocație, cum ar fi tânăra văduvă din Triest, dăruită trup și suflet îngrijirii bolnavilor, prostituata Flora, adolescenta Salina, traducătoare, dansatoare și dactilografă în serviciul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
răzbunare scripturală: "Eram un Moloh spumegând de neputință și depravare. Dar nu trebuia să o spun. Asta e adevărata mea crimă. Am trădat secretele castei mele și lucrul acesta mi-a făcut plăcere. Satisfacția mi-a fost dată nu de abjecție, ci de dezvăluirea ei, de mărturisire". Vampirizat de propriile mituri și personaje, Sade se lasă dus pe firul amintirilor, reprezentându-și extatic cele câteva femei ale vieții, imortalizate în scene de amor în regie proprie, astfel încât plăcerea erotică să se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comandă - 1999. Nu vreau să-l uit Îmi e din ce în ce mai dor de Petru Creția. Omul acesta, care era capabil să coboare în viață cât mai jos, pentru a fi sigur că nu are să-i scape nici unul dintre abisurile ei de abjecție, se ridica cu o nemaipomenită ușurință către tot ce era mai pur. Ai fi zis că, pentru a ajunge-n vârf, avea nevoie să bată pe treapta cea mai de jos a căderii. „Jos“-ul îl catapulta. De aceea, tot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ordură. Imaginea României ca hazna ori latrină extinsă, deși nu este numită ca atare, este sugerată, de pildă, prin intermediul acuzei de corupție generalizată. Individul este văzut ca o dejecție (obiect neglijabil și neglijat de autorități), într-o țară aproape dejecție, abjecția lingvistică fiind considerată, însă, un posibil instrument chirurgical de sanificare. Lucrurile sunt departe, însă, de a sta astfel. Fuck you, România!, titlul unui cântec al formației Paraziții, pedalează, la nivel de imaginar lingvistic, tocmai pe o igienizare cinică a țării
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
fiica lui, Agata, și cizmarul Alexandru Gangu. Cu Barbu Sălceanu, un posibil Sneghirev autohton, evident mai puțin complicat decât personajul lui Dostoievski, se inaugurează o galerie de învinși, oameni pe care existența nu i-a cruțat. Eșuat sau refugiat în abjecție, Sălceanu caută în alcool și într-o negare disperată a convențiilor propriei lumi să uite și să plătească greșeli care i-au distrus nu numai cariera, ci și echilibrul sufletesc, destrămându-i mecanismul demnității. Mahalaua în care sărăcia îl obligă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
era terminat. Îi deranja neajutorarea lui mare. Să fi fost mai mic, probabil că-l mai țineau. Te-ai aștepta ca oamenii să folosească și dicționarul unui oprobiu maxim. Ei, bine, aproape toți lasă acest oprobiu subînțeles. E genul de abjecție pentru care nu găsești niciodată cuvinte: să crești un câine ca să te fălești cu el - fiindcă acești câini uriași nu sunt cumpărați cu bani grei din tandrețe -, iar când nu-și mai poate juca rolul de etalon al puterii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sisteme, nazist și comunist, ambele bazate pe maximă teroare și eliminarea totală a oricărei libertăți civice, de reducere a ființei umane la o cifră, un robot, un sclav. Nu există o îmbinare de cuvinte mai bine potrivite care să mascheze abjecția acestui regim totalitar abisul dintre politica umanistă și realitatea terorizantă. Diferența revoltătoare dintre vorbă și faptă. Nu! Nu era o muncă benevolă, un act de voință personală realizat ca urmare a unui impuls interior, uman sau creștin. Nu! În spatele celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Europa. Nu-i vor trebui prea mulți ani ca să împingă Germania Hohenzollernilor la dezastrul pe care de altfel ea îl merită", iar despre curtea imperială austriacă, unde crescuse, foarte catolică, spunea că "preoții sunt vinovați că au ținut poporul în abjecție cu ajutorul unor superstiții, care au îngăduit sacerdoțiului și aristocrației să acționeze după bunul lor plac"9. Ca un blestem, numeroase familii domnitoare din Europa au fost atinse de boli ereditare, mai ales de hemofilie, o anomalie genetică de care sunt
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
umane, dar nu a făcut-o la modul discursiv și explicit, ci implicit, înfățișând pregnant opusul lor: ticăloșia, absurdul, suferința îndurată pe nedrept, duplicitatea și disimularea, josnicia. De aceea, deseori, în scrierile lui anecdotica e cruntă, dar mesajul e luminos. Abjecția umană, în diferitele-i manifestări, este fără îndoială condamnată, dar nu înainte de a fi studiată în amănunțime, cu o remarcabilă intuiție psihologică și totodată cu o anumită compasiune față de cei care o întruchipează, ei înșiși niște nefericiți. Astfel, scriitorul ajunge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
convocate la ceremonia funerară, simbolizează întreg corpul social) a dezastrului moral al epocilor totalitare. Piticii își puneau țărână-n cap e, ca și Funeraliile..., un roman-parabolă, cu situare anecdotică în anii ’90, dar cu sensuri perene, investigând resursele infinite ale abjecției, în contextul fascinației puterii: personajul principal e șeful unui serviciu de informații care își umilește cu rafinament pervers subordonații, impunându-le ritualuri grotești. Moartea și rusoaica (1997) evocă deportarea „chiaburilor” din Banat la începutul anilor ’50, iar Viscolul (1998) - colectivizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
știe prea bine că, dacă În România, Ungaria, Polonia nu s-a Întâmplat ca un ziarist să dispară fără urmă pentru că a avut un rol În deconspirarea anumitor scandaluri politice sau În denunțarea a ceea ce el percepea a fi ignominii, abjecții sau trădări din partea clasei politice, nu același lucru se poate spune despre Ucraina, unde apariția faimoaselor videocasete care Îl implicau de o manieră absolut scandaloasă pe președintele Leonid Kucima În afaceri mai mult decât veroase a dus la dispariția, lichidarea
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
citit Mein Kampf știe foarte clar despre ce vorbesc. Faptul că se ajunge la soluția „finală” a problemei evreiești, cum numeau naziștii exterminarea populației evreiești din Europa, reprezintă probabil cea mai mare rușine din istoria civilizației occidentale. Nu cunosc o abjecție mai mare decât incapacitatea Europei de a proteja o minoritate care nu avea de partea ei nici forță militară, nici forță politică, nici organizare. Unul din răspunsurile care s-au dat antisemitismului european a fost În mod evident cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
original. Teodor Mazilu a creat un stil publicistic și, prin afinități de generație, stilul s-a răspândit. Tot el a construit un gen de tragicomedie în care relațiile umane curente sunt răsturnate și sublimul, pateticul, grandoarea sunt cercetate în zona abjecției și imposturii morale. EUGEN SIMION SCRIERI: Insectar de buzunar, București, 1956; Galeria palavragiilor, București, 1957; Bariera, București, 1959; Aceste zile și aceste nopți, București, 1962; Acordeonistul, București, 1964; O plimbare cu barca, București, 1964; Vara pe verandă, București, 1966; Necunoscutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
bărbat (2002), cu înclinație vizibilă, cu precădere în primul caz, către jocul trimiterilor de la text în versuri la text în versuri/ proză. Șapte poezii, fiecare asociind o abstracțiune filosofică unei zile a săptămânii: despre om (luni), despre ființă (marți), despre abjecție (miercuri), despre tăcere (joi), despre seninătate (vineri), despre singurătate (sâmbătă), despre durere (duminică), alcătuiesc o a opta, cu statut de artă poetică (despre despre*). Grupajul dedicativ, reunind parodii camaraderești: buzăul din sânge și uneori luni (iova), ieudul de dinaintea facerii lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
personajul cheie al începutului. Capcanele întinse de el cititorul o simte nu pot fi ocolite. El devine "operatorul" noii vieți a lui Zahei, după ce l-a îmblînzit îndeajuns cu alcool, scoțîndu-l din furiile neputinței și ale sevrajului. Panteră este, totodată, abjecția simpatică, pocitania stăpînă peste toți, dominînd peste două lumi, pe care le vizitează alternîndu-le cu orarul anotimpurilor: spitalul căruia îi datorează o revigorare temporară, însă periodică, prin tratamentul "altoirii" (un vaccin, după cîte se pare) și groapa gunoaielor, a cerșetorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
asemenea meditații și-a luat garsonieră cu banii rezultați din afacerea asta. Când se dau rezultatele la admitere, vine și lasă cartea de vizită naivilor intresați să devină jurnaliști. Îți trebuie tupeu, coaie pentru ce face el - asta presupune o abjecție pe care nu prea pot s-o înțeleg. Io nu fac o industrie din pregătiri. Sunt o manufacură într-o mare de întreprinderi, vorba cuiva. Anul trecut am avut doar două speriate pe care le meditam. Acum tot două tipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
apucat să-și împlinească destinul, pentru că i s-au pus bețe-n roate, a căzut victimă iudeo-masoneriei sau altei grupări oculte care nu apreciază adevăratele valori. Mai e de remarcat la un țucălar voluptatea cu care își contemplă ratarea. Și abjecția imensă. Am colege care mi-au povestit ce au pățit cu unul mai obsedat sexual care se dă și la studente, și la elevele de la pregătire. Stătea acasă în niște pantaloni din aceia, albaștri, de muncitor, niște pantaloni largi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să se întoarcă împotriva lor. Mi-e teamă că pe zi ce trece devin tot mai abject. Ezit să scriu o carte pentru că sunt îngrozit de ceea ce aș putea spune acolo. Am început să mă iau de oameni pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]