619 matches
-
i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos și bosumflat în gol... Parcă mă văd disperat după iertare, gata de pocăință abjectă, șoptind pierit: „Dar ce ai, te implor?! Ce-am făcut?“ Iar tu, șerpește: „Știi tu bine ce.“ Pfff, parcă văd... Doooamne, de ce-am scăpat! A venit după mine în stradă. — Ne cunoaștem de undeva? — Istoria pornește acum, îi spun
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel mai abject o dimensiune sonoră, luminoasă și vibratilă pe care poeta reușește s-o exprime. Ultima patrie, care dă titlul plachetei, nu este în nici un caz țara în care trăim, ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel mai abject o dimensiune sonoră, luminoasă și vibratilă pe care poeta reușește s-o exprime. Ultima patrie, care dă titlul plachetei, nu este în nici un caz țara în care trăim, ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
îi agream. Au trecut atîția ani. Tîrziu am înțeles că domnia sa a avut dreptate. Așa cum și dînsul a tolerant aerul meu revoluționar, firesc, cum l-a numit. Anii au trecut și mă simt singură, tot mai singură. Modelele sînt atacate abject, mediocritatea ticăloasă se așează pe tron. Pe orice fel de tron. Nu doar de asta mi-e atît de dor de Iosif Sava. Și atît de greu fără Iosif Sava. Nu doar de asta sînt măcinată cînd mă gîndesc la
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-un fel de porci cu coarne. Sculptorul și un medic vînează cerbi, dar partidele de vînătoare se reduc la măcelărirea unor creaturi abjecte. Frumoasa Laura va fi victima unui grotesc viol colectiv, pus la cale de bătrîni impotenți, femeia batjocorită se va sinucide. După ce dezvăluie că istoriile despre Bătrîn și întîlnirile cu el în Sala cu Oglinzi fuseseră inventate de el însuși, sculptorul
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
eșec. Căci eșecul lui, pe care-l consideră real, i se pare golit de reversul împlinirii. Oricum, iată ce crede despre succes: "Dintre toate mîhnirile, cea mai cumplită e cea a consacrării" (III, 117). Sau: "Orice triumf are ceva profund abject, dacă judecăm după mutra învingătorului. Din păcate, învinsul, dacă învingea el, ar fi avut aceeași expresie ca rivalul său mai norocos. Nu e nimic de făcut: în orice succes există ceva înjositor" (II, 208). Continuă Cioran: Sper să nu am
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
și discursuri în plen etc. Separat se derulează filmul paralel al evenimentelor, cu "cei goi și cei morți", cu violența inerentă a confruntărilor, cu momentele de acalmie, de confuzie și imprevizibil. Moartea este cea care face tot acest spectacol mediatic abject, aruncînd în deriziune întregul eșafodaj al showbiz-ului. Clint Eastwood pune față în față războiul, tensiunea dramatică a scenelor de luptă, sacrificiul soldatului necunoscut cu comedia trivială de pe Broadway pentru care nu există decît omul zilei, sfertul de oră de
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
în cele trei volume publicate până în prezent recompun harta preocupărilor intelectuale ale unuia dintre cei mai cultivați și rafinați prozatori români de după al Doilea Război Mondial. Într-o lume tot mai vulgară și superficială, dominată de forme de divertisment din ce în ce mai abjecte, întâlnirea cu un spirit calofil, format la școala marilor înțelepți, capabil oricând să-ți explice subtilitățile filosofiei antice grecești sau marile adevăruri ale Bibliei este precum descoperirea unui izvor cu apă rece și cristalină în mijlocul deșertului. Citind însemnările lui Constantin
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
încît este prea puțin loc pentru surpriză. În scenă intră nu doar istoria decedaților anteriori, ci și propria istorie a personajului care este bîntuit de culpabilități ținute secret, cel mai tragic eveniment fiind chiar moartea fiicei sale, iar cel mai abject, abandonarea tatălui la un azil de bătrîni. Coșmarul devine mai puțin artificial astfel, net mai credibil decît stafia care apare cu toporul în urma lui gata să-l altoiască sau cea care îl doboară în încercarea (reușită) de a se arunca
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
Elena Badea Senatorul social-democrat Gabriela Firea a lansat pe blogul personal critici vehemente celor care au ales să atace într-un mod "abject" un om politic tânăr de succes, iar prin ricoșeu întregul PSD, apreciind că "s-a depășit orice limită presupusă de cutumele politice și chiar de bunul simț". Suntem în an electoral, cu mai puțin de 5 luni înainte de alegerile prezidențiale
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81753_a_83078]
-
lucrurile au mers mult prea departe. S-a depășit orice limită presupusă de cutumele politice și chiar de bunul simț", scrie Gabriela Firea în postarea de pe blogul personal, intitulată " S-a depășit orice limită în bătălia politică. Olguța Vasilescu atacată abject!". Senatorul PSD explică în continuare cum, de fapt, atacul lansat către edilul Craiovei avea și un alt scop. "Colega noastră Olguța Vasilescu, destoinica primăriță a Craiovei, a fost acuzată și, în subsidiar amenințată, într-un mod incalificabil, de oameni ale
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81753_a_83078]
-
Elena Badea Senatorul social-democrat Gabriela Firea a lansat pe blogul personal critici vehemente celor care au ales să atace într-un mod "abject" un om politic tânăr de succes, iar prin ricoșeu întregul PSD, apreciind că "s-a depășit orice limită presupusă de cutumele politice și chiar de bunul simț". Suntem în an electoral, cu mai puțin de 5 luni înainte de alegerile prezidențiale
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81751_a_83076]
-
lucrurile au mers mult prea departe. S-a depășit orice limită presupusă de cutumele politice și chiar de bunul simț", scrie Gabriela Firea în postarea de pe blogul personal, intitulată " S-a depășit orice limită în bătălia politică. Olguța Vasilescu atacată abject!". Senatorul PSD explică în continuare cum, de fapt, atacul lansat către edilul Craiovei avea și un alt scop. "Colega noastră Olguța Vasilescu, destoinica primăriță a Craiovei, a fost acuzată și, în subsidiar amenințată, într-un mod incalificabil, de oameni ale
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81751_a_83076]
-
ca Realitatea TV. Jurnaliști notorii din Antene au trecut, pe lângă PR-ul politic, să facă publicitate comercială. Vezi cazul Gabrielei Vrânceanu Firea. Alții, ca Gâdea, Ciutacu și Cristoiu se ocupă cu spălătorii sau execuții, jurnalismul lor cade prea des în abject ca să merite analizat serios. Care-i diferența acum între ziariști și alte bresle roase de corupție: medici, polițiști sau magistrați? Primii sunt mai corupți decât restul, dar beneficiază de imunitate. Politicienii, procurorii și alte instituții se tem de presă, de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ce vădea limpede și solid că există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai multă vreme încoace, tot felul de narcotice. Iar Șerban cunoștea și el acest zvon foarte bine, dar, până acum, nu îndrăznise să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
exemplară, mult lăudată de-a lungul vremii de șefii săi), care se pare că nu a mai rezistat presiunii create, pedepsei cum Începuse el să o numească, și s-a apucat de băut, din ce În ce mai mult, devenind, cu timpul, de nesuportat, abject și violent În limbaj. Noaptea putea fi auzit strigând În balcon, spre disperarea vecinilor treziți din somn și a mamei mele, acoperită de groază și de rușine. Scotea niște sunete prelungi, de lup urlător la lună, după care un interminabil
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Del Vecchio arată, Într-o manieră critică, deschisă: câte nedreptăți Îngrozitoare și atroce nu au fost comise pe parcursul secolelor, de către Stat și În numele Statului! Cum să nu te revolte poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure, pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este și el opera omului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a colindat plaiurile mioritice, a contemplat natura în toată splendoarea ei multiflorară, a simțit forța telurică a acestei planete mirifice, s-a uimit de bogăția și diversitatea florei și faunei și mai ales a încercat să înțeleagă anomalii - aceste făpturi, abjecte sau sublime, pe care Creatorul le-a conceput într-o clipă de genială inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
apară mai vie și mai caldă. Ce bine că puteam să mă gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și apoi să murim în același spasm. Ce este deci dragostea? Pentru canalie, un desfrâu, o plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care le repetă în lumea beției ei, sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lucru care mi se tot repetase cu o blândețe insistentă. Reacționasem bine, fapt care dăduse naștere la o stare de caldă recunoștință, palpabilă și permanentă, în care, fiind lipsit de orice altă mângâiere, eram invitat să mă bălăcesc în mod abject. Inevitabilitatea situației de a mă bălăci în această stare era exact lucrul de care încercam acum să fug. Ratasm momentul acțiunii; percepeam acest fapt uneori cu un regret crunt, îngrozitor, deși nu înțelegeam foarte clar ce formă ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
singuri de când mă întorsesem însoțit de Rosemary. În virtutea unui misterios proces de transformare, și eu și Antonia eram deja două persoane complet diferite. Ne-am privit cu o consternare în spatele căreia, în cazul meu cel puțin, se ascundea o groază abjectă, pregătită să examineze această diferență. Deodată am simțit că, de atâta durere, mă cuprinde amețeala și că nu sunt în stare să fac față scenei care avea să urmeze. Am început din nou să curăț pipa. Să știi că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
temusem că, în mod inevitabil, firul intimității noastre se va rupe. Intenția Antoniei era ca, într-un fel sau altul, acest fir să nu se rupă niciodată. Am simțit că mă cuprinde un fel de silă spirituală amestecată cu o abjectă ușurare care m-a făcut ca, pentru o clipă, Antonia să-mi pară aproape hidoasă. Eram pe punctul de a ceda nervos. Nu poți să ai totul, Antonia, am spus. Ea își puse ambele mâini pe genunchii mei, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adâncuri, se zbătea în mine violența ascunsă în spatele durerii. Lucrul cel mai derutant era sentimentul pe care-l avusesem atunci, în preajma Antoniei, că am nevoia de ea, că am nevoie de ei; iar lucrul după care tânjeam acum în chip abject era să mă văd cu Palmer și să aud de la el ceva de neconceput, ceva care să mă aline. Eram prizonierul lor și asta mă sufoca. Dar și mai mult mă temeam de bezna de dincolo. M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]