211 matches
-
credibilității și a încrederii. După cum se observă, Monica Lovinescu nu este singura persoană publică înscrisă în lupta împotriva totalitarismului: numeroase denunțări ale colaboraționismului inundă presa chiar și acum, după două decenii de la prăbușirea regimului. Numeroși sunt și scriitorii care se abjură de crezul comunist. În articolul intitulat " Infinitul tupeu al lacheilor", publicat în 1990, Vladimir Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
îl privește pe scriitorul în cauză. Cu toate acestea, este bine de știut că nicodemismul lui Moravia a fost de scurtă durată și că nu se reflectă în nici un fel în scrierile sale. În sfârșit, la capul de acuzație că abjură de la identitatea sa evreiască, ar fi de spus că prozatorul nu și-a revendicat niciodată această componentă identitară, iar ca scriitor chiar a ignorat în mod deliberat tematica legată de Shoah, fie dintr-un cinism fundamental, fie pentru că nu accepta
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
mai grav afectat de cenzură a fost însă tezaurul de cercetări istorice al școlii teologice blăjene. Aceasta, evident, din cauza interzicerii, în 1948, a Bisericii Române Unite cu Roma și a persecutării ierarhilor, preoților și intelectualilor ei care au refuzat să abjure. Istorici eminenți, ca Ștefan Manciulea sau Zenovie Pâclișanu, au fost împinși de cenzura ideologică într-o nedreaptă uitare, chiar și după micul dezgheț ceaușist din anii ’65- ’71, când părea că începe să adie un vânt ceva mai proaspăt în
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
crima cea mai abominabilă, mai bicisnică, a dogmatismlui orb, care o mie și ceva de ani s- a rugat la un fals, la un Dumnezeu greșit înțeles. Care Dumnezeu, tolerant cu gradul precar de cunoaștere, știa că omul silit să abjure ar fi fost ars pe rug pe degeaba" Ereziile au fost întotdeauna o scuză bună pentru scelerați, pentru sadismul instituționalizat (ca stalinismul) practicat de fanatici și de ignoranți. De aceea, multora, mai curat, oricum mai sincer, mai natural, li se
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
dacă e astfel simțită, devine marele meu adversar, cel care îmi pune bariere. Întîi îmi pune bariere instituționale - pentru că religia îl sprijinea pe rege. Deci - desființare. Apoi îmi pune bariere economice, fiindcă (și aici religia se dezice de ea însăși, abjură propriul ei adevăr) fiindcă biserica devenea proprietară de latifundii, de lucrători - oroare! În acest caz Revoluția franceză a avut dreptate să reacționeze astfel. Știți cum a desființat Napoleon Bonaparte statele pontificale? Prin cîteva rînduri pe un decret: "Les états pontificaux
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
a "alterității", "egalității", "pluralității opiniilor" și al altor poncife ale corectitudinii politice. Acestor monștri ai urii și resentimentului, Rob Riemen le opune figura luminoasă a câtorva creatori pentru care "noblețea spiritului" a reprezentat valoarea supremă. Și atunci când Socrate refuză să abjure credința în simplitatea vieții, demnitate și libertate asumată până la ultima fibră, și atunci când Goethe opune "aristocrației sângelui" "aristocrația spiritului", și când Thomas Mann se ridică împotriva barbariei naziste, și când Camus cere cu fermitate revenirea la valorile morale, și când
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
laic, autor al unor povestiri și romane ce s-au dorit a fi fresce ale vieții cotidiene din Apuseni. Victimă a interzicerii, de către același regim comunist, a Bisericii Române Unite cu Roma - și, evident, a refuzului lui Agârbiceanu de a abjura -, literatura lui de inspirație direct sau indirect creștină nu a mai fost niciodată reeditată după 1948. Nici exegeza nu a străbătut-o, tot din motive de cenzură. Consecințele acestei ocultări asupra receptării operei laice a părintelui Agârbiceanu sunt mai mari
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
idiosincrazii.) Forță substanțială, care vine de undeva din interior. Căci un lucru e sigur. Ianuș este poet adevărat. Argumentul cel mai bun decurge din chiar construcția cărții. Spuneam că în urmă cu un an și jumătate Marius Ianuș și-a abjurat poezia de până la acea dată. (Radicala declarație se găsește la p. 102.) Volumul, însă, nu se încheie aici. Secvențele următoare din cuprins, O listă de discuții cu mine, Căciula lui Guguță și Post scripturi, sunt anterioare, cronologic acestui moment. Precizarea
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
ating două milioane, ceea ce nu apare niciunde în documentele oficiale și, conform lor, ei nici nu există și nici nu au existat. Tovarășa B. m-a avertizat că orice evaluare e nesigură pentru că de teamă sectanții nu se declară, ei nu abjură vechea credință, ci trăiesc amestecați cu ceilalți, datorită și familiilor mixte, participă doar cu prezența la ceremonii în acest sens, oficiate de cultele tradiționale. Într-un mod abil și discret mi-a vorbit și de persecuții (mai ales din vremea
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
cugetări secrete. Revenindu-și, îl privi pe Corso îndelung, concentrat. - Toate astea ne duc - zise până la urmă - la problema care mă chinuia când ați bătut la ușă... Ori de câte ori încerc să înfrunt problema asta a mea, mă simt ca un preot abjurându-și credința... Vă surprinde că folosesc cuvântul sacrilegiu? - Nicidecum. Cred că exact despre asta e vorba.
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
și în 1321 se stinge din viață la Ravenna, la vârsta de 54 de ani. În 1966 a avut loc procesul de reabilitare a lui Dante. Omul s-a dovedit a nu fi mai prejos decât scriitorul. Nu și-a abjurat ideile, nu și-a scos conștiința la mezat și și-a păstrat demnitatea de om. Dante este o pildă morală valabilă pentru toate timpurile. Dostoievski. A făcut parte din «Cercul Petrașevschi» care era în legătură cu decembriștii și democrații revoluționari, inspirați de
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
al lui Brâncoveanu. Ucis la urmă, după ce văzuse, rostologolite lîngă el, capetele celor patru feciori, prințul somptuos, politicianul mecenatului splendid, ce irigase cu aur și cultură întreg Orientul, fu înecat în sîngele stirpei sale și al refuzului inflexibil de a abjura. Demnitatea dureroasă a înțelesului, care face din această năpraznică încercare un sacrificiu ritual, găsește ecou pe măsură, într-o execuție artistică înfiorată. Capul desprins de trup, tratat în ceară pierdută, ovalul lui, ca o coajă fermă, se raportează, în patetic
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
planeta. Presupun că dl. Sache intrase la bătrînețe în pielea lui Galilei...A marelui astronom silit să admită că așa era universul cum dictau sfinții analfabeți. Că nimic nu se mai poate schimba din cursul înghețat al existenței oficiale, - și abjură; renunță, ca să se salveze. Sînt sigur că fostul jurist român suferea în acele momente văzînd clar pînă și nuanța de roșu aprins în care erau înveșmîntați cardinalii tribunalului suprem. Îl vedea pînă și pe un cardinal mai tînăr scărpinîndu-se nervos
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
dinastia Bourbon (1589-1610). Protestant (hughenot), era fiul lui Antoine de Bourbon și al reginei Navarei, Jeanne d 'Albret. Căsătorit cu Marguerite de Valois (la 18 august 1572), sora regilor Franței Carol al IX-lea și Henric al III-lea, va abjura și va trece la catolicism în noaptea Sf. Bartolomeu (24 august 1572), pentru a nu fi ucis. Va ocupa tronul Franței la moartea regelui Henric al III-lea (1589), ultimul reprezentant al dinastiei Valois. A pus provizoriu capăt războaielor religioase
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
că ați fost prost informat, Excelență. Nu există glorie În a prăda case, a viola femei și a căsăpi țărani fără apărare. Olivares Îl asculta cu o expresie de nepătruns. — Potrivnici cu toții adevăratei religii, preciză el. Și foarte nedoritori să abjure, lepădându-se de Mahomet. Căpitanul ridică din umeri cu simplitate. — Poate, replică. Dar acesta nu era războiul meu. — Așa? Ministrul Își arcuia acum ambele sprâncene simulând surpriza. Dar a asasina la comandă este? — Eu nu omor copii, nici bătrâni, Excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
jucam numai cu praștia când eram mic, și azi, slavă Domnului, sunt un cetățean pașnic. Să trecem peste aceste insinuări neserioase. Domnilor, se face iarăși un caz disproporționat cu așa-siza părăsire a seminarului. Vestitul Renan, autorul Vieții lui Isus, a abjurat cariera ecleziastică și nimeni nu l-a socotit anormal, predispus la delicvescentă! Cu împricinatul chestiunea e și mai simplă: el nu pleacă din seminar fiindcă are oroare de creștinism, din contră, pentru că e un bun creștin. Vă fixați în momentul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un om plin de păcate. Nu poate fi o mai mare ofensă pentru un bărbat decât atunci când femeia cu care e prieten se înamorează, în timpul prieteniei cu el, de un altul. Nu există sacrificiu. A trăi sărac pentru a nu abjura o idee este a prefera plăcerea abstractă și înaltă de a stărui în acea idee, plăcerii senzuale și inferioare de a mânca și a bea bine. Un bărbat care spune vorbe de iubire unei fete fără să le însoțească de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sublimată, un tărâm (nesperat și incredibil) al singularului. Oglinda înseamnă metaforism baroc, pierdere în imagini, disoluție ireversibilă. Spațiul exteriorității este spațiul pustiului tanatic. Fereastra, dimpotrivă, este un drum în afară, simbol al căutării de sine care nu abdică și nu abjură, al aspirației spre superioritate. Este un drum pe care poetul îl parcurge râzând, dar râsul "insurgență și act de sabotaj" îi îngheață pe buze. La capătul acestui drum, Emil Botta descoperă că realul este o farsă, o tragi-comedie "bălțată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
covârșitor la acest tribunal. Sinodul din parte-i rostea și punea pedepse pe episcopi și pe cei trei patriarhi din străinătate, bucurîndu-se întru acestea de consimțământul și ajutorul împăratului. Chiar împărăteasa, văduva Teodora, fu osândită ca să iscălească crezul înscris, să abjure prin act înscris uniunea și să făgăduiască în mod formal că nicicând nu va pretinde pentru adormitul ei soț, Mihail Paleologul, îngropăciune bisericească. Pacea religioasă era zdruncinată în cele mai dinlăuntru ale ei, conștiința poporului se-ncurcase în mod estrem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a se fi-ndeplinit uniunea și suspendă pe un an jurământul depus pentru aceasta; totodată trimise împăratului Paleologul formula crezului romano-catolic care avea să se mărturisească atât de el însuși, cât și de clerul și poporul său, după ce vor fi abjurat solemn schisma. După ce autocratul grec își dete învoirea și după ce-l vizitase în persoană pe regele Ludovic I la Vidin în an[ul] 1366, papa permise regelui maghiar să atace pe turci pentru a apăra pe grecii grămădiți și strâmtorați
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de admonițiune către Vlad Vodă, îi înfățișă cu vioiciune că, deși creștin, el se ține de o credință schismatică și eretică și nu petrece în sânul bisericei romano-catolice, singura care poate duce la mântuire, deci îl invită cu stăruință ca, abjurând schisma și credința eretică, să intre în legitima turmă creștină universală, căci intrarea îi este înlesnită în mod esențial prin silințele vrednice de toată recunoașterea a mumei lui vitrege, Clara. În caz de-a intra, va avea parte de întreaga
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aibă și, de va fi destoinic și vrednic, să-l și ridice în scaunul episcopesc și să-l sfințească, după ce va fi depus mai întîi în scris jurământul de credință și de ascultare. Lațco, cu o parte a compatrioților săi, abjura deci schisma după o formulă anume, trimisă din Roma, rosti crezul romano-catolic oral și înscris, se desfăcu de episcopul greco-oriental din Halicz și primi pe episcopul nou, dorit de el însuși, Andrei, a cărui sfințire se făcu în biserica catedrală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altruiști, generoși, puternici și inocenți, așa cum eram la douăzeci de ani. Nu știu de ce, după ce-și trădează idealurile tinereții, după ce uită frumusețea, nebunia, lumină, perpetua beție a vârstei de aur, oamenii sunt Înclinați să blameze privilegiile acesteia, să-și abjure credințele cu care au plecat la drum, să-și compromită țelurile, să se lepede de prietenii și colegii de odinioară, să rupă legăturile cu trecutul voluptuoasei inconștiente existențiale. După ce trec pragul unei anumite vârste, oamenii atacă tot mai vehement tocmai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
exemplu, alt uriaș paravan: Buze de iubire, pe care sărutul avea să le-apropie, au zis, ca-ntotdeauna, nocomoco. Vă mărturisesc cavalerește că la Început chestia cu nocomoco mi-a scăpat. Treacă de la mine Încă o mostră: Bușeu! neglijența aștrilor abjură docta astrologie. După câte știm, cuvântul inițial al frumosului distih nu a suscitat nici cea mai mică instrucție preliminară a autorității competente; moliciune care se justifică Întru câtva, deoarece bușeu, derivat din lat. bucco, „gură mare“, apare la pagina 204
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e pace.“ (Trad. G. Coșbuc.) „Și totuși se mișcă!“, cuvinte atribuite de legendă lui Galileo Galilei, care le-ar fi murmurat după ce și-a abjurat teoria heliocentrică în fața Tribunalului Inchiziției În româna veche sau regională „lume“ (< lat. lumen) avea și sensul de „lumină“ („nu-mi văd lumea înaintea ochilor de năcaz“, Ion Creangă). Pentru a reda sensul activ atribuit de Unamuno sp. lumbre recurg însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]