110 matches
-
proză pînă prin 1925, anul apariției primului volum. Doar cîteva texte adoptă ostentativ și programatic maniera prozei avangardiste. Unul dintre ele e „Aliluia“, publicat în nr. 62 al Contimporanului și neinclus (totuși) în volumul Descîntecul. Flori de lampă. Textul - ostentativ abracadabrant - este alcătuit, ca și urmuzianul Pîlnia și Stamate, din patru părți inegale (a treia include și un III bis) cu subtitlul „A se citi cu peria de dinți”. Programatismul demonstrativ e vădit. Personificată ironic, literatura va fi deconstruită în manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fine livrescul, alexandrinismul lor extrem au fost cele care le-au împins în „minoratul” receptării critice („vignete grațioase, realizate cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier (dedicat lui „Bebe” Vinea), burlescul urmuzian în cheie „exotică” din „Jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
magia absintului, viața e cînd vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al epicii) și al figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a realului cu imaginația dezlănțuită sînt însoțite de persiflarea urmuziană a oricărei „morale” de final: „Singurul lucru stabil și precis: că ați citit aceste rînduri și ați așteptat morala. Să vă fie de bine! Fumatul oprit. A se trage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
geantă de voiaj. Vivian a zâmbit cu nostalgie amintindu-și asta. — Ăla a fost primul an în care numărul de bestseller-uri publicate de mine a trecut de-o sută. Mă simțeam de parc-aș fi nimerit în mijlocul unui univers abracadabrant. Micul monolog pe care îl repetasem pe drum - referitor la de ce iubeam domeniul editării de carte, ce învățasem în ultimii cinci ani, de ce m-ar fi încântat să lucrez pentru cineva ca Vivian - mi se părea acum mult prea copilăros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dedesubt, spre birou. Ei și, ce dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar pentru a-i face, cu mai mare eficiență, ochi dulci lui Ulpiu. Ori, ca-n clipa de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
privare de libertate, dacă nu direct pentru terorism. Or, nimeni nu se aruncă Într-o astfel de aventură decât dacă nu are altă soluție, e cât se poate de limpede. Tot atât de limpede Însă devenea și faptul că miza acestui joc abracadabrant era deosebit de importantă. Pentru cine și În ce fel, n-aveam idee. Gluma cu siguranța planetară continua să-mi pară infantilă și cretinoidă, dar nici altceva cât de cât rezonabil nu-mi trecea prin minte În compensație. Marea dramă - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de curte uită că suveranul lor este cititorul, nu regele. Oricât ai fi de bun, curajul în artă nu poate dobândi valoare estetică. Scriitorul actual aruncă în spate spre cititor ba o oglindă, ba un pieptene, ori fuioare de metafore abracadabrante. În artă, sugestia e de tip aisberg. Ca să păcălească banalitatea. Nu mai exisă cititori cu normă întreagă. Chiar nici forfetari. ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul poate deveni colesterolul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mine, asta este mană cerească, dar trebuie să-ți revii. Din viața asta, din vise, din haosul în care te-ai aruncat ca într-o baltă cu zoaie. Chiar crezi că va înghiți cineva, ca pe o gălușcă pufoasă, povestea abracadabrantă cu agentul imobiliar? Noi, eu și tu, știm unele amănunte, he, he, însă nu au nicio relevanță într-un anumit context, trebuie să îmi dai dreptate. - Predau banii și cu asta basta. - Vax, gândești copilărește, e clar că ți s-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
oricînd disponibili aveau aerul unor șolticării humuleștene, unor mici coțcării care să păcălească vigilența comisarilor poporului. Într-o cu totul altă culoare se așeza, acum cîteva după-amiezi, în preajma unor pubele, întrebarea cvasiidentică formulată de alt pictor care, prin imaginația lui abracadabrantă, se autoizolase demult, se îndepărtase total de dinamica cetății în materie de artă. Ascultînd, oarecum amuzat de simetria formulării, întrebarea fantastului căutător de noutăți plastice prin reziduurile vieții exprima și ea o derută persistentă, iată, și după aproape patruzeci de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-și ia zborul: baloane pe care ginșii plesnesc. Fete drăgălașe, normale, puse nemilos pe socluri de celulită. Incredibil! Negresele însele, mlădii în imagistica tradițională, se leagănă pe tortuare ca niște leneșe elefăntoaice. Largile rochii de regine de Saba, coafurile abracadabrante, supradimensiunea brățărilor și cerceilor, toate amplifică, deformează, urîțesc. Doar pe malul Loarei, fără întrerupere, o formație tam-tam, supli africani autentici, de Discovery Channel par să marcheze... dezrădăcinarea suratelor de pe bulevard. Da, dar cei care-i ascultă extaziați sînt, fără excepție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]