298 matches
-
legile, dar când ele sunt strâmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțând interpretări în lumina principiilor învățate la facultate, ce ne ajută a ne face că nu le înțelegem rostul voit deviat sau abscons. - Dar în felul acesta, chiar fără voie, ajutați întunericul și demagogia, iar tu, care crezi că ești pur! Eu de tine întreb! Se întoarse ușor în fotoliu și mă privi în ochi. - Sunt convins și acum, spusei. Dar ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deducții circulare, era perceput drept antisocial pentru că era un rătăcitor și drept imoral pentru că rămânea un marginal. Deci, nimic de făcut. Cuvântul „evreu“ nu indica neapărat o particularitate rasială sau religioasă ci, mai mult, un fel de a fi special, abscons, de spus în șoaptă. Cândva i se imputa diferența, acum predispoziția la asimilare. I se reproșa evreului că, deși străin de cetate, e cel dintâi profitor de pe urma ei. Ubicuitatea lui îl desemna ca principiu dominator și negativ al Pământului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
semnificația titlului romanului Patul lui Procust. Chiar dacă au parcurs etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
astfel caracterul proteic al personajului, femeie frumoasă și rafinată pentru unii, insignifiantă pentru alții. De aici și aureola de mister în care o învăluie autorul. Apa, în cel mai înalt grad element al inconștientului feminin, simbolizează forțele psihice cele mai absconse. Apa ar fi: un "element mai feminin și mai uniform decât focul, element mai constant care reverberează cu forțe omenești mai ascunse, mai simple, mai simplificatoare."40 Căutând cu obstinație autenticul, Camil Petrescu recurge, mai ales în romanul Patul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
că articolul, atât de fascinant pe marginea viețuitoarelor anacronice, evidențiază posibilitățile lui Camil Petrescu de a redescoperi, prin intermediul inconștientului său creator, memoria culturală colectivă care aparține întregii umanități. Textul, pe care l-am invocat drept argument interpretativ, în nuanțele sale absconse, joacă rolul unui text-arhivă, cu certe valențe arhetipale. Desigur, ni s-ar putea reproșa că articolul este preluat dintr-o revistă franceză, nu este, cu alte cuvinte "opera" scriitorului însuși. O întrebare rămâne însă: Ce l-a făcut pe Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în Scrisoarea I: "Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul". Versul devine chiar o transpunere poetică a destinului uman și al spațiului ce-i este imanent, adică tocmai Patul lui Procust în viziunea grav absconsă eminesciană. Mitul reapare ulterior, ca o încununare, în metafora ontică a "... cercului vostru strâmt". Este lumea tatălui biologic, în antiteză cu lumea care nu cunoaște nici timp, nici loc, în care viețuiesc nemurind Hyperion și tatăl său dezirabil, imaginar, Demiurgos
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
forma unor Întâlniri periodice În care să ieșim În fața studenților cu anumite teme, pe care să le dezbatem deschis, pe baza unui referat de pornire. Problema este că dacă propunem o temă scorțoasă, atunci textul de Început va fi lung, abscons din start. Deci cred că trebuie să găsim teme pe care să le abordăm În așa fel Încât să spargem puțin tiparele. Oamenii sunt obișnuiți, atunci când ne văd la catedră, să avem un anumit stil, o anumită morgă (nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
-le din diverși teologi, filosofi sau poeți, nu sunt folosite pentru a trimite la Adevărul cu A mare, la o explicație metafizică, ci exprimă un adevăr intim, singular, aflat În interiorul textului. Ceea ce spune, intuiește, raționează el la un mod destul de abscons și inconștient este un adevăr obscur, pe care conceptele, așa cum sunt ele preluate din marea teologie și filosofie, nu Îl pot exprima ca atare. De aceea Horea este obligat să trădeze aceste concepte. Din perspectiva aceasta, toate discursurile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cea a halelor - zice el - și a oamenilor simpli: în franceză, în dialect gascon, dacă trebuie. Să creeze un personaj conceptual? Și mai ce? Filosofia nu constă în inventarea unor barbarisme, a unor perdele de fum ori a unor limbaje absconse, ea își are casa în cuvântul care vindecă, salvează și te ajută să trăiești, adică să mori - inversul însemnând același lucru. Iar Montaigne se declară gata să utilizeze toate resursele a ceea ce înțelege el. Un filosof? Un creator de ficțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid, fizionomia eului liric se modifică. Captând ecouri barbiene, poetul cultivă acum un balcanism cutreierat de vedeniile unui delir oniric, în turnură expresionistă. Dincolo de asemenea înrâuriri și contiguități, B. este, nu încape îndoială, un poet autentic. Lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
stadiu foarte timpuriu, aceștia erau termenii problemei, o problemă care a fost rulată, de atunci Încolo, prin miliarde și miliarde de minți omenești. Nici nu e de mirare că, În zilele noastre, ea ne apare atît de complexă și de absconsă Încît nu reușim să Înțelegem Însemnătatea dualismului și Îl așezăm printre ciudățeniile istoriei. În realitate, dualismul a fost ca o partidă de șah nedusă pînă la capăt, dacă ținem să persistăm În această analogie. N-a fost o partidă prost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
incitant exercițiu al cititului printre rânduri. Un atare tip de lectură își are însă riscul său, pentru că orice interpretare poate aluneca în speculativ, denaturând, în fond, o realitate pe care autorul, din rațiuni numai de el știute, a dorit-o absconsă. Se poate naște, astfel, o paraficțiune contraproductivă, de care trebuie să ne ferim. O trăsătură indubitabilă a insului arghezian este adversitatea lui socială mărturisită explicit: "Sunt vrășmașul jurat al lucrurilor existente (astăzi)" sau dedusă din pasaje în care refuză formalismul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual și voios, privitor spre lume, altul abscons, încifrat, fantezist și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust (Contre Sainte-Beuve): agentul creator e altcineva decât omul biologic! Putem vorbi deci de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
memoria copilăriei), de pulsiunile reveriei și cântului, poezia în totul fiind o sinteză de temporalitate, de relativism și absolut. Stare de așteptare, de veghe și tensiune productivă, în ea concretitudinea, misterul și inefabilul coabitează multiform în spiritul unor coduri particulare absconse. Egotismul Anei Blandiana își asumă sistematic maximum de umanitate; necontenita-i întoarcere în Eul propriu e totodată instalare în Eul universal; emoția trăirii pe coordonate ancestrale colective coexistă cu adâncirea în timpul ei particular. Mecanizarea limbajului, spațiile închise, platitudinea și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește accesul în abisal, inclusiv inserția întregitoare în zonele criptice ale spiritului. Într-un eseu din 1932, André Breton invoca (pro domo) principiul așa-ziselor Vase comunicante, acestea în stare să asigure contacte între vizibil și abscons, între conștient și inconștient. Mai mult încă: în primul Manifest al suprarealismului, același Breton se referea la "controlul rațiunii noastre" asupra impulsurilor onirice. Teză preluată întocmai de către oniricul de la București. La fel, teza lui Paul Valéry "Primul vers îți vine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
laturile dezvoltării sociale se închid astăzi prin reevaluarea tranzitorie și reflexivă a proceselor pe care le parcurgem. Mai exact, nu cred că epoca "postmodernă" este o iluzie. Cred, mai degrabă, că aceasta a existat (și sub unele forme manifeste sau absconse continuă să existe), însă această eră a relativizării valorilor instituite de modernitatea inițiatoare nu reprezintă decât un element de tranziție istorică spre izomodernitatea incipientă. Aceasta din urmă este parte componentă a modernității înseși, iar noi suntem părtașii, mai mult sau
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
câmpuri, dar mai ales prin sate, ca să fie văzut. Frustratul adaptat, expirând - agresiv - diluție spirituală și insuficiență cognitivă. Și mai mult mă irită Însă grobianul-academic, citit și sofisticat Într-o formulă de paradă, șlefuitul de suprafață, exprimându-se prin frazare absconsă, evitând cu pudoare claritatea. Privind În jur cu ochi de uliu și intimidând pe cei din preajmă, mai ales pe cei tineri. Creându-și „curți” de măgulitori, cultivând adulația și spiritul de gașcă, reproducându-se. Cine se aseamănă se adună
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în continuare, ca poemele profetice, desi subminate de o organizare deficitară, de fire narative desfășurate în paralel și greu de urmărit și de repetiții retorice, sunt esențialmente construcții logice, chiar unitare. În pofida faptului că retorica lui Blake devine, fără îndoială, absconsa adesea, poetul pare a anticipa obiecția și, într-un rând din Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds 13, notează: "Obscurity is Neither the Source of the Sublime nor of any Thing Else" (E: 658). Apoi, în [The Laocoön
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
prețul unui război cu Spania. Această politică era rațională și justă; se baza pe interesele noastre; avea o formă concretă și un scop definit. O doctrină este un principiu abstract; operează, în mod necesar, cu scopuri absolute și are înțelesuri absconse; este o afirmație metafizică. Nu este niciodată adevărată, pentru că e absolută, iar toate politicile oamenilor sunt condiționate și relative... Pentru a reveni la politică, gândiți-vă numai ce abominație trebuie să fie o doctrină abstractă pentru treburile de stat. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai puțin... de model ! Cam aceeași situație o are Aurel Cehan, epigramist cu har, dar lipsă la chemări sociale, Constantin Jomir fost mare, acum doar bunic, Constantin Manea (epigramist), Constantin Slavic (povestitor, fără spor valoric, dar neodihnit), Leonard Ciureanu, poet abscons retras la țară, Mihai Ciobanu (pensionat și din viața publică), Nicolae Ariton (profesor la Dănești), un prozator de tip special, ș.a., ș.a. Cum să-i putem considera cu influență socialculturală locală pe cei din străinătate (Constantin Clisu, Maria Cozma, etc.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
încălzite ale dogmelor drept un eretic, nu mai comentez cât datorăm eternului feminin și mă întorc la ceea ce am statuat deja: poetul pictează haosul ce înconjură miezul rațional al lumii cu propriile cuvinte, nuanțând tâlcul înțelesului și ștergând neînțelesul rămas abscons. Marea poesie e cea care portretizează idealurile experienței și ale destinului, căutând să devăluie căile spre adevăr. De fapt, frumusețea fiind eternă, să ne întoarcem prin intermediul lui Nail Chiodo la Northrop Frye care spunea că poeții sunt servitorii fericiți ai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-n geamul odăiței tale, Cum bătând adese nopțile-o văzui Vai cumplitu-i vorba cum acum o spui: Bate luna-n geamul odăiței lui. Bate luna-n geamuri...1283 Întreg universul se regăsește în tainele revelate de poesie. Uneori clar alteori abscons, superficial sau profund, discursul liric transmite, după cum am mai prezentat în prelegerile mele informații cosmice ce respectă arcanele. Prin raționamente complexe ce se pot simplifica în silogisme poetul se exprimă prin alegorii. Din punct de vedere mistic, silogismul este cea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ermetice (greu accesibile) cantonează, inevitabil în mister; incifrat, criptic, adresându-se inițiaților și profesând un fel de magie albă, simpatică, demersul său fundamental orientat spre cunoaștere și autocunoaștere se înscrie vădit într-un simbolism esoteric; esoteric în spiritul elinului esoterikos: abscons, destinat unui grup de adepti. Consecvent cu sine, programat pe altitudini și practicând o dialectică a contrariilor între frondă și detașare poetul iesean de un constant rafinament e un creator original, puternic diferențiat, meritând toată atenția. Astre și Neuroni, Convorbiri
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
n-are așadar nimic de-a face cu mania corporației care, foarte adesea, reciclează gândirea magică modificând numai ambalajul legat cu panglicile sclipitoare ale unor cuvinte noi de folosință clanică și tribală. Această veche filosofie, mereu activă, nebuloasă și elitistă, absconsă și autistă, tixită de neologisme și plină de cețuri, o vom lăsa nostalgicilor cultului. 6 Principiul lui Alfeu. Filosofia nu este muzeul propus în mod obișnuit de istoriografia dominantă, cu un parcurs presărat cu indicatoare care, din sală în sală
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu ipocrizie ajunge în posturi de unde distribuie resurse publice, având grijă să-și facă parte, căci cine împarte parte își face. El povestește cu acribie tărășenia îmbogățirii securiștilor, de unde poți înțelege cum pe dedesubt stă o interesantă plasă de interese absconse. Statul odinioară securist nu e mort decât în plan oficial, în realitate cadavrele foștilor s-au metamorfozat în actuali. Dacă statul comunist s-a debarasat de vechii intelectuali ca de niște dușmani feroce, statul democratic nu a mai simțit nevoia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]