197 matches
-
din scenă anterior, la începutul secolului al XIX-lea, o dată cu John Keats, lăsând în urmă un nor de frumusețe lirică, o fetișizare a inocenței, viselor și viziunilor, precum și o îndoială radicală în ceea ce privește rațiunea. Baudelaire a sorbit toate aceste lucruri o dată cu absintul său parizian, numai că el n-a trecut peste rațiune la fel de ușor cum o făcuseră Keats sau chiar Rimbaud. În loc de așa ceva, a experimentat lumea exterioară ca pădure de (cel mai adesea indescifrabile) simboluri, un desiș înspăimântător care provoca paranoia. O
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
nu e nici din birocrația aparent laissez-faire din care, rămînînd în cercul acelorași, insolubile, probleme, se iese la bere. Niciodată afară. Tristețea drapată în convivialitate a băutorilor de bere e tristețea trăncănitoare a lumii lor. Nu sînt niște băutori de absint. Nu li s-a dat puterea desprinderii. Dependenți de onoare, de familie, de lumea măruntă care-i cunoaște și-i recunoaște, nu pot să devină niște ratați, în sensul adevărat al cuvîntului. Preferă să se rateze cu încetinitorul, la fel de sistematic
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
toată precocitatea sa miraculoasă, Picasso nu avea decât 23 de ani în 1904 când a pictat „Femeie cu fierul de călcat". Dacă în expoziția pariziană pe care am menționat-o deja, „Absintul" (1875) lui Degas era comparat cu „Băutoarea de absint", (1901) aici curatorii au propus un alt tablou care este un răspuns direct la capodopera maestrului: portretul pictorului catalan Sebastià Junyer Vidal. O comparație subtilă este cea dintre două lucrări de maturitate, reprezentând femei pieptănân-du-se. Pictura lui Degas (circa 1896
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
Marina Constantinescu Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov: „Absint” de Magda Fertacz Traducerea: Luiza Săvescu. Regia: Claudiu Goga. Scenografia: Lia Dogaru. Distribuția: Iulia Popescu, Viorica Geantă-Chelbea, Mihai Bica, Marius Cordoș, Demis Muraru, Ciprian Mistreanu. În desenul timpului prezent, puțini dintre noi își mai urmăresc un program interior, un demers
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
performanței pure. Cină cu prieteni de David Margulies. Cerasela Iosifescu, Nadiana Sălăgean, Vlad Zamfirescu, Marius Cordoș. Patru actori minunați, două cupluri și o mulțime de probleme din noi. După cîteva luni, am fost la Brașov. Spectacolul lui Claudiu Goga cu Absint, după textul polonezei Magda Fertacz, m-a atins profund. M-a tulburat pentru că în două ore am parcurs distanțe imense între abis și zbor, între viață și moarte, între esențial și derizoriu. Pentru că nu am avut „Solidaritea” și asta nu
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
pe stânga, ajung la casa de veci a autorului Florilor răului, Charles Baudelaire... - construcție tombală sobră, de asemenea cu bilețele, pietricele, dar și cu un... dop de plută de la vreo sticlă de vin, probabil ca aluzie empatică pentru boemă și absint. De unde purced să-i întâlnesc pe ai noștri. Ajung la mormântul lui Eugen Ionescu și al soției sale Rodica. Fără îndoială, pe aici trec zilnic foarte mulți admiratori, dar care nu au știut, probabil, ce să scrie pe bilețele (absurdități
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
a abandonat aspirația spre spiritualizare. Tocmai în virtutea unei asemenea aspirații proprii „nebunului”, dar improprii bufonului, înțelege a se dezice la un moment dat de ultimul: „O trupă de bufoni tot timpul se hîrjonește/ în spatele meu, mereu mă-ndeamnă să beau absintul/ dintr-o sită./ Cînd mă-ntorc un semn de mulțumire să le dau,/ Bufonii se evaporă. Himere/ pe care vrei să le îmbraci cu țoale omenești/ și ele chiar de umbra vocii se dezbracă./ Tot ce vrei să prinzi, să
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
să-l caracterizeze mai târziu E. Renan, „austerul preparator, tristul predicator al pocăirii, înainte de bucuria sosirii Mirelui, profetul care anunță venirea Împărăției lui Dumnezeu, dar moare înainte de a o putea vedea. Gigant al originilor creștinismului..., acest aspru justițiar a fost absintul care a pregătit buzele pentru dulceața Împărăției lui Dumnezeu. Decapitatul Irodiadei a deschis era martirilor creștini: a fost primul mărturisitor al noii credințe.” Considerat drept „cel mai exploziv dintre întemeietorii Bisericii” (Sfântul Ioan Hrisostom), Ioan Botezătorul (3-4 î.e.n. - 29 e.n.
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
umple paginile cu ceva, iar aceste știri false se numesc „canard”. Caragiale explică etimologia, de fapt istoria termenului apărut în presa franceză. Numeroase texte din epocă vorbesc despre chinurile gazetarilor de a-și găsi un subiect bun: unii recurg la absint, alții la capuținer, iar mulți la cea mai bună soluție, gazetele colegilor. De aceea caricaturile epocii îi prezintă pe ziariști cu foarfeci uriașe alături. [...] Presa a dat cea mai mare lovitură tihnei, echilibrului, iar efectul pare a fi definitiv. În
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
în același timp, de greutatea ei. De asemenea factură sînt luminile lui Roll, avînd consistența mata nu a mierii, ci a catifelei. Densități suspendate, texturi strunite de așezarea întîmplătoare dintr-un cadavre exquis, experimente ale epitetului, ale imaginii (norul de absint, "în penumbră au dansat păpuși albastre în bas", "pe aici sălciile cresc ca pescarii: pe marginea gîrlelor"), în acest volum de volume, de la Poeme în aer liber, la Scurt circuit, plus risipitele, deschis de un portret făcut lui Roll de
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
tău era în fund; unul cu aureolă și cu sfinți ca un altar, celălalt cu taburete înalte, cu zinc și cu esențe ca un bar." Ce mai frumoasă întîlnire a două lumi, una de fum și de rășină, cealaltă de absint? Un titlu de o tandră ironie și de o laconică seriozitate e Cronică pe o confetă. Întîlnirea, spumoasă ca spartul unei seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
Vancu, ci despre un anume scenariu, bine trecut prin alambic, în care, desigur, acestea joacă neînduplecat diverse roluri de figurație. Așa încât Monstrul fericit e în mai acută măsură afin cu Punțile Stalinskaya teoretizate de Radu Andriescu decât cu Băutorii de absint interpretați, cu doi ani în urmă, de cinci poeți optzeciști de frunte. Veritabilă postfață, fiindcă singura bucată care-i urmează nu-i decât un apendice închinat unui cunoscut poem al lui Ion Mureșan, eseul la care mă refer nu lasă
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
Portret de grup, o antologie a poeziei optzeciste basarabene (1995) și antologia criticii, despre care tocmai am vorbit. Volumul Raftul cu himere ne relevă un eseist savuros, scriind atractiv despre boemă, negativism, moara ca topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură - subiecte care nu sunt la îndemâna oricui. Dintre critici, alege trei modele, pe care le analizează cu sentimentul afinităților: Adrian Marino, Nicolae Manolescu și Mihai Cimpoi. O secțiune finală este consacrată unor articole de
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
sud-americană; forme solide și zgârie-nori, de unde primesc tomurile literaturii nord-americane; izbe neîngrijite și aromate în care ne așteaptă literatura rusă și Cinghiz Aimatov; o dărăpănătură, într-o mahala, unde bântuie poemele și povestirile lui Poe; localuri cu pahare pline de absint, pe tejghelele cărora flutură filele cărților lui Baudelaire, Rimbaud și Verlaine; case din bârne care se vizitează numai iarna, când e multă zăpadă și renii vin să le miroasă; aici locuiesc cărțile suedeze, norvegiene, finlandeze și daneze; o tavernă, lângă
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
la urmă doar paharele mai vorbeau între ele" (Vangheaua). Apreciind că "mai bine stau zile și nopți în burta unui birt / și ferit de singurătățile igrasioase din burg", își propune "cu zîna verde să o luăm de la început", probabil cu absintul, la deese verte, licoare proslăvită de celebrul tavernal care a fost Paul Verlaine.
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
mănâncă fluturi sau țânțari)a unei aristocrate de 70 de ani din Martinica. Aceasta cântă la pian sonate de Mozart, la auzul cărora cameleonii dau buzna și se adună în jurul ei, absorbiți de muzică. În plus, privirile autorului, care bea absint cu distinsa doamnă, sunt atrase hipnotizant de o oglindă neagră a cărei descriere o face să fie mai mult decât un simplu obiect: „Calmantă și tulburătoare. Cu cât privești mai mult în ea, negrul încetează a fi negru, devenind un
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între altele !). Aceeași sursă americană, citată mai înainte, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Ioan Stoiciu. Așa arată, în texte, la o severă relectură, nucleul granitic al poeziei generației optzeci. Sau cel puțin așa stau lucrurile în viziunea editorilor de la Paralela 45, care au lansat - de curând - pe piață antologia de grup Băutorii de absint. Nu stau să chestionez savant selecția, să mă mir de ce aceștia și nu alții, să bifez și să tai cu o linie groasă prin materialul generos al analectelor. Un criteriu există, fără îndoială, și în cadrele sale stricte zgârcita listă
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
critice. Iar în acest scenariu, Bogdan Crețu reprezenta - o spun fără umbră de maliție - mâna fermă care ar fi urmat să scoată castanele din foc. Din fericire, abilul cronicar de la Convorbiri literare a făcut, în substanțiala prefață a Băutorilor de absint, mai mult decât era prevăzut pentru o asemenea întreprindere editorială. Adică și-a articulat, în paralel, pledoaria pentru un optzecism îmblânzit, pentru unul - în termenii lui Virgil Nemoianu - Biedermeier, afin cu tot ce l-a precedat și dispus la mezalianțe
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
la începutul deceniului al nouălea ar fi trecut lin sub umbrela bolovănoasă de "tineri autori". Inclusiv cei prezenți în această antologie, a cărei singură mică bizarerie o constituie prezența lui Ioan Es. Pop. Aproape congener cu ceilalți patru băutori de absint, Pop e oarecum sustras din atât de casanta generație '90 (să ne amintim că Ieudul fără ieșire a apărut în 1994). Spre binele vizibilității lui, ce e drept. Dincolo de toate detaliile de încadrare și de toate analizele - câteva strălucite - pe
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
un gest, neîndoielnic, nobil, admirabil, însă - privit la rece și sub unghi valoric - destul de ineficient. În trend, dar nu și cu folos. Prietenesc, dar nu și prietenos. Tardiv, dacă ne fixăm ca reper Aer cu diamante sau Cinci. Băutorii de absint e, în fond, o carte de popularizare tematistă a unor poeme. Căreia i se adaugă un studiu introductiv infinit relativizant, semnat de un critic literar pe care-l prețuiesc. Dar cu care, aici, sunt de acord numai din când în
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între altele !). Aceeași sursă americană, citată mai înainte, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]