194 matches
-
Când prin prejurul meu te simt Ca o ispită-n toamna asta Cu ultimul parfum de floare Femeie, nica nu mă doare Eu ori m-alint Ori chiar mă mint Că în acest apus de soare Beau din cupa cu absint Amăgit din totdeauna Că vom avea niscai schimbare De braț la braț ne-om duce iară Ca doi naivi în fapt de seară Să pierdem timpul la... votare. Referință Bibliografică: Femeie, nu știu ce mă doare... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FEMEIE, NU ŞTIU CE MĂ DOARE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379829_a_381158]
-
-nvăț cum să mă rupi cu dinții ca pe-o pradă verzuie de rechin. Pe crocodili îi las să-ți devoreze-o nadă ce mi-ai întins-o să-mi mai curmi din chin. Stropește-mă cu vin și cu absint. Cu mătrăgună și licori fatale. Sunt iarbă-n toamnă dar mai vreau să simt lichidul din celulele-ți vitale. Referință Bibliografică: VITALITATE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI, 22 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
VITALITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380030_a_381359]
-
culegi maci din strânsoare de fum, Cât mă dor ochii tăi, mănăstiri de fantome, Poticniți de cai albi și călugări de scrum. Mai aproape c-o zi te-aș aduce-un hotar, În ecouri de pian, la o ceașcă de-absint, Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar, Interzis te-aș păstra, descântat de alint. Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci, Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori, Lași săruturi și zaț pe dantelele reci, Amalgam de nonsens în
OCHII TĂI, UMBRA TA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379399_a_380728]
-
și te așteptCu sărutări și doruri nesecate.... XXIV. OCHI ROTUND DE LUNA, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015. Ochi rotund de luna pala Peste pajiște de smoala Tu veghează cu -argint Și aroma de absint . Ochi rotund de luna nouă Spălat în potir de roua Șterge-mi lacrima de ieri Din ascunsele dureri. Ochi rotund de luna plină Caldă boare vreau să vină Să o prind ușor în palmă Ca să am o clipă calmă. Fir
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
al nopții plâns de flaut. Noaptea se preface-n ziua Când bat apele-n piua , Ochiul vieții fără vină Trece-n iriși de lumină. Citește mai mult Ochi rotund de luna palăPeste pajiște de smoalăTu veghează cu -argintși aroma de absint .Ochi rotund de luna nouăSpălat în potir de rouășterge-mi lacrima de ieriDin ascunsele dureri.Ochi rotund de luna plinăCaldă boare vreau să vinaSa o prind ușor în palmăCa să am o clipă calmă.Fir de-argint rotind inele,Gândurile-mi
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
culegi maci din strânsoare de fum, Cât mă dor ochii tăi, mănăstiri de fantome, Poticniți de cai albi și călugări de scrum. Mai aproape c-o zi te-aș aduce-un hotar, În ecouri de pian, la o ceașcă de-absint, Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar, Interzis te-aș păstra, descântat de alint. Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci, Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori, Lași săruturi și zaț pe dantelele reci, Amalgam de nonsens în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
culegi maci din strânsoare de fum,Cât mă dor ochii tăi, mănăstiri de fantome,Poticniți de cai albi și călugări de scrum.Mai aproape c-o zi te-aș aduce-un hotar, În ecouri de pian, la o ceașcă de-absint,Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar,Interzis te-aș păstra, descântat de alint.Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci,Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori,Lași săruturi și zaț pe dantelele reci,Amalgam de nonsens în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
sentiment cu iz de-asceză, Neatins de cupidon. Doar de un sofism și-o teză alipite de tendon. Nu-mi displace că mă ține trează, dar de insomnii, M-am îmbolnăvit și-mi vine să mă-mbăt cu iasomii. Mătrăguni, absint, lipsesc. Le-aș sorbi cu nonșalanță. Vreau să scap, să ațipesc doar un ceas, spre dimineață. Referință Bibliografică: VOCALA / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2088, Anul VI, 18 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea
VOCALA de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373917_a_375246]
-
în tremur, Taborul se urniră Și-acoperindu-și fața în mare se scufundă Prea obosit și palid de tot ce auziră, Prea rușinat de toate ce ochii lui văzură. III Din cer, precum un trăznet, luceafărul căzură În marea-nfierbântată și plină de absint, Își încetară plânsul și cel de-al treilea înger Și se retrase tainic sub crengi de terebint. O mamă-ndurerată aleargă prin cetate Purtând în brațe trupul copilului flămând Nu-i nimeni s-o asculte - și ca-ntr-un trist
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
accente evanescente prezente în volumul Doruri din alt timp. Misteriosul astru nocturn participă la prezentele scene rituale când, absolut expresionist, "albastra fericire/ plutește în negrul/ care curge și curge și curge în neștire". Într-un poem sunt amintiți "băutorii de absint", parcă pentru a ne aminti de acele evaziuni existențiale întru dereglarea sistematică a tuturor simțurilor. Umbrele paseiste poartă cu ele o considerabilă încărcătură sentimentală: "Zidul uitării s-a prăbușit peste noi/ și fericirea a fost sfărâmată de copaci./ Cu mintea
PARADIGMA NELINIȘTII CREATOARE DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378082_a_379411]
-
Și un zid de ferigi umbre lungi desena Pe obrazul tăcut, scutul altei iubiri Trecătoare și ea, ca și pașii din drum Speriind porumbei de iluzii și fum Călători tot mai rari, străzi cu umeri subțiri Și-acel vis de absint, mângâieri ca de nea Înflorind iasomii pe deșertul din noi Era foame de crini și pe străzi erau ploi De viori, și de vechi, și de inima mea... Răvășind iar un dor neîntâmplat de nebun Trupul tău de fântâni, ochiul
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ… de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378109_a_379438]
-
și mută a canapelei de pe hol. Să te privesc, o semimută lascivă scenă, dintr-un rol. O să-ți pictez cu empatie și-o pensulă muiată-n vin, Doriții nuri de o stafie, Ce-a înviat în sânu-ți plin. Aș bea absint topit în mure, Să-mi răcoresc câte-un vacant instinct ce va dori să-mi fure, Talentul meu nativ, de-amant. Când zorii se-ntâlnesc cu tușul din pletele păgânei ploi, Atunci voi termina retușul pe trupu-ți început de joi
NASTURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375883_a_377212]
-
copilăriei, este locul unde răul a fost răpus și doar parfumul codrilor plutește, tablou al desăvârșirii pământene: „La Poalele Carpaților de-Apus Luminile au străluciri de-argint Acolo tot ce-i rău a fost răpus Miroase codru-a floare și absint”. Recunoștiința o îndreaptă pe poeta Georgeta Resteman în pridvorul casei natale. Simbolurile copilăriei și melancolia purtată cu ardoare în suflet au determinat-o să-i confere calitatea de „satul cu dor”. Este sălașul divin în care s-au cuibărit cele
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
mai trăiește, după 1919, când a scris versurile citate. După vizitarea Statelor Unite ale Americii Esenin este convins că „adevărurile” pe care le aflase de la comuniștii sovietici contraveneau realității. La înapoiere, se simte tot mai bolnav și edenul visat îl găsește în „universul” absintului și al vodcii. Este tot mai bolnav sufletește și trupește. Pentru el edenul nu mai există, dar îl reconstruiește, așa cum îl înțelege, în poezia Moscova cârciumărească, o capodoperă a poeziei europene. La fel ca odinioară Verlaine (Dis, qu/ as tu
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Era liniște-n alcovul unde-am disecat iubirea... Adormită, fericirea, reflecta pe fața-ți movul Din tulipele cuminți unde ne-am ascuns de lacrimi Și săruturi, arse patimi, dragoste cu scos din minți... ...Am sorbit ca dintr-o cupă tot absintul deznădejdii, Labirintul cu primejdii ne-a atras cu dor de ducă... Când ne-am presărat pe creștet toată urna cu cenușă, Ne priveau de după ușă îngeri triști cu zâmbet veșted... Și-o Madonă din icoana adornată cu magnolii Alb drapată
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
sale la Paris, Van Gogh începuse să consume alcool și să fumeze, ceea ce se pare că a contribuit la dereglarea sa psihică, sau i-a accentuat predispoziția spre dezechilibrul nervos. În 1887 pictase tabloul „Un pahar și o carafă cu Absint”, reprezentând licoarea de culoare verzuie din carafă și pahar care, a intoxicat o întreagă generație de artiști și literați. Între Van Gogh și fratele său Theo s-au ivit neînțelegeri și acesta scria: „Odată este o persoană normală, dulce, iar
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
mai trăiește,după 1919,când a scris versurile citate.După vizitarea Statelor Unite ale Americii Esenin este convins că”adevărurile”pe care le aflase de la comuniștii sovietici contraveneau realității.La înapoiere,se simte tot mai bolbav și edenul visat îl găsește în “universul”absintului și al votci. Este tot mai bolnav sufletește și trupește.Pentru el edenul nu mai există,dar îl reconstruiește,așa cum îl înțelege,în poezia Moscova cârciumărească,o capodoperă a poeziei europene.La fel ca odinioară Verlaine(Dis,qu /as tu
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
caldă a iubirii). Starea de reverie în care se cufundă cu plăcere, o poartă spre cadrul rustic al plaiurilor natale în care ``Flori de ii din roz arnici printre crengi de cais cu ramuri muzicale `` plutesc în parfumul amărui de absint și cheamă dorul ( Amintire). Dorul devine element lingvistic evocator, exprimă jalea, după cineva sau ceva nespus de drag, este resimțit cu acuitatea unei dureri fizice : ``Umbra îmi lasă un sărut proptit pe buza/ Timpului cel scutur amintirile s-adun... / Dar
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
asta", dacă la acesta situația nu ne miră, "interioarele" francezului, ca și ale maeștrilor flamanzi sugerîndu-ne oricum claustrarea, la Utrillo (1883-1955) aceeași situație pare cumva paradoxală, pictorul revendicîndu-se din plainair-iști, din "dependenții" de natură. Plimbăreții. Ei bine, marele consumator de absint, omul bodegii, a pictat tot ce se putea picta doar ieșind pe trotuar. Locanta "La iepurele sprinten" e numai unul din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios, aproape fotografic, nu ne convinge că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
assassins!", venit de jos, din stradă, m-am prelins pe sub pistolul portarului și, după o oră, eram la Moulin Rouge. Sacrificîndu-mi ultimii frăncuți, am reușit să intru în sclipiciosul infern și să iau, undeva, la o masă, figura hirsutului din Absintul lui Degas. Părăsită însă, după un timp, în favoarea celei a lui Toulouse și începînd să schițez hapsîn mișcări din micul iad, ce mi se părea că mai rămăsese din piciorul lui La Goulue, din cocul lui Jane Avril, din profilul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pelin” (259, p. 212). Știm că pelinul (Artemisia absinthium) este masiv folosit de către călușari : „[Ei] toacă în gură fără încetare pelin” (129). Este vorba de o plantă puternic psihotropă (vezi câteva pagini mai jos), din care se extrage băutura absint. La două secole după principele Dimitrie Cantemir și la un secol după poetul Iancu Văcărescu, simbolistul Alexandru Macedonski a așezat pe fruntea „de- alabastru” a zeiței Diana o cunună din plante narcotice, cu flori de crini și nalbe, „ce-n
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi fost un act de „strășnicie” din partea domnitorului, vinul-pelin fiind o băutură ușoară și uzuală în spațiul românesc. Pe de altă parte, cronicarul ar fi numit băutura așa cum este cunoscută : „vin-pelin”. Mai degrabă, Racoviță Cehan Vodă consuma un fel de absint, o băutură alcoolică tare, preparată din uleiuri eterice psihoactive, extrase din planta amintită. Cu toate că vodă „mânca afion” (probabil „magiun de opium”) și „bea pelin”, conchide cronicarul, „trebile și le căuta cu toată rândueala” (155, p. 325). În 1899, G.I. Ionescu-Gion
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
condiția umană, altele de limitele sociale: „Sângele la vis mă cheamă,/ Creierul visul mi-l destramă” (Vine, vine). Nonsensul vieții îl obsedează: „Nu mai cred în tine.../ Vine alba ceață,/ Vine neagra viață” (Ceață, ceață). Paralel cu elemente decadente (spleen, absint, opiu), intervin declarații pesimiste: „Eu plâng, căci nu mai cred în soare” (Curată noapte). Chiar „nava vieții” s-a frânt și perspectivele sunt sumbre: „Nu-mi zâmbește de departe nici un far”. Concluzie derutantă, viața pare o moară a diavolului: „Și
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
femeia. — Da, pune și apă. Are gust de lemn-dulce, spuse fata, punând paharul pe masă. — Așa se-ntâmplă cu toate. — Da, aprobă fata. Totul are gust de lemn-dulce. Mai ales lucrurile pe care le-ai așteptat atâta - cum ar fi absintul. — Hai, termină. — Tu ai Început. Eu mă amuzam. Mă distram doar. — Păi, hai să-ncercăm să ne distrăm. — Bine. Asta și Încercam să fac. Am observat că munții arată ca niște elefanți albi. Nu-i o chestie deșteaptă? — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]