200 matches
-
de pescuit întinse la uscat pe garduri. Știu, știu: ultima pasăre din fiecare cârd, identică în felul ei cu un sufix, este biserica noastră, iubito. La ora asta, undeva departe, cineva este așteptat, în zadar, cu două pahare - neatinse - de absint sau poate doar de vin roșu, iarba din spărturile asfaltului dintre blocuri, pe terenul de fotbal din pantoful meu din stângul ninge, și tristețea a toate acestea, frați moruni, și tristețea a toate acestea, frate nor. Plase de pescuit azvârlite
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
în nopțile cu lună plină se prefăcea în lentilă o notă de plată pe care stelaru a scris numele unui zeu o brazdă din câmpul negru a lui danilov o scrisoare de pentti saarikoski adresată lui homer cu pete de absint măcieșul lui romoșan încă verde împotriva tuturor zvonurilor dantura lui nordbrandt exact scrumiera lui pavese halterele lui musil seringa lui pasolini ochelarii lui joyce cămașa de forță a lui jozsef attila creierul lui blake viorele culese de cornel ivanciuc în
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
-m-aș și n-am cui Cum că vis Statuie nu-i Și mă rog aiurea lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui îi doare Tot absintul dintre piepți Eram flori și păream beți Morți eram și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
azi un sestert mâine-un dinar urci treptele și rând pe rând ajungi în Templu demnitar ori de plăceri neguțător lăsând în urma ta ferice un trib de farisei și-un dor de judecată fără price. Oho, să beau vârtos orice absint și-ambrozii ce beau zeii oho, să beau vârtos orice în rând cu oile și mieii. IV. ( Selva perennifolia) Îndelungată îi fu călătoria și ceața și fumul au stat adeseori vrășmași drumului drept și vederii luminii. Un motan capricios îi
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Marina Constantinescu Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov: „Absint” de Magda Fertacz Traducerea: Luiza Săvescu. Regia: Claudiu Goga. Scenografia: Lia Dogaru. Distribuția: Iulia Popescu, Viorica Geantă-Chelbea, Mihai Bica, Marius Cordoș, Demis Muraru, Ciprian Mistreanu. În desenul timpului prezent, puțini dintre noi își mai urmăresc un program interior, un demers
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
performanței pure. Cină cu prieteni de David Margulies. Cerasela Iosifescu, Nadiana Sălăgean, Vlad Zamfirescu, Marius Cordoș. Patru actori minunați, două cupluri și o mulțime de probleme din noi. După cîteva luni, am fost la Brașov. Spectacolul lui Claudiu Goga cu Absint, după textul polonezei Magda Fertacz, m-a atins profund. M-a tulburat pentru că în două ore am parcurs distanțe imense între abis și zbor, între viață și moarte, între esențial și derizoriu. Pentru că nu am avut „Solidaritea” și asta nu
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
ori o imagine, ori o idee, ori o intuiție. Sunt convins că o selecție exigentă din enorma cantitate de reziduuri l-ar putea propulsa ușor în prima linie a poeziei actuale. Dovada cea mai clară o reprezintă antologia Băutorii de absint (2007), în care, lângă Nichita Danilov, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop și Liviu Ioan Stoiciu, Coșovei nu se face deloc de râs. (Dimpotrivă, aș spune că adesea le dă lecții.) Dar asta, repet, pentru că n-a avut la dispoziție destul
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între altele !). Aceeași sursă americană, citată mai înainte, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-n gări/ Ți-or fi lăsat cenușa zării-n plete?". Sau cele sub semnul lui Bachus: "Cum eu veneam, cum tu veneai/ Prin unda verde de alcool/ Te risipeam, mă risipeai/ Ca vîntul mut prin cerul gol.// Pe stelele de-absint lucea/ Trupu-ți răsfrînt poate de-un semn/ Și eu vedeam cum curge noaptea/ În părul tău de untdelemn". Imperturbabilă viața la țară Jurnalul de la Filipeni al medicului Viorel Pătrașcu este, cum s-a semnalat și la prima lui ediție (tot
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
doctor, de mult n-am mai fost! Privindu-te, Înalto, ca pe un munte de azimă și chihlimbar vaporos, mă supun poruncii divine: În cele din urmă, capul aplec! Te iubesc numai din disperare... ULTIMA PEDEAPSĂ Ultima factură, cea cuprinzând absintul nebăut, cea doveditoare că n-am fost haiduc de mioare, cea grăitoare În alfabetul poftelor Împlinite, să o achite Damian! Numai el a savurat de la distanța inimii mele podișul de lacrimi și stele din Pădurea Nebună! Și nu e de-
Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
prin Germania și Europa Centrală, vizitând muzeele din Praga, Viena, Dresda și München. În 1859, se prezintă pentru prima dată la "Salonul Oficial" - expoziție organizată anual la Paris, unde tablourile sunt selecționate de un juriu select - cu tabloul ""Băutorul de absint"", o lucrare departe de tradițiile epocii ca temă și tehnică picturală. Cu excepția lui Delacroix, care făcea parte din juriu, trezește sentimente ostile și este refuzat. Doi ani mai târziu, în 1861, tabloul său ""Cântărețul spaniol"" este selecționat. Vestit pentru eleganța
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
un fel de polenizare, în afara malaxorului cotidian, se înșeală amarnic, după cum tot amarnic se înșeală și promptul său babac în cazul în care se lasă pradă prejudecăților și crede că artistul e doar un vîntură lume, un sorb insațiabil de absint și o biată anatomie umblătoare, fără instinct de conservare și fără aderență la lumea tridimensională. Așadar, artistul e bine! Piața mijește, lumea se mișcă și vine eclipsa. Cealaltă, pentru că aceea despre care e vorba aici a trecut nu de mult
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
toată precocitatea sa miraculoasă, Picasso nu avea decât 23 de ani în 1904 când a pictat „Femeie cu fierul de călcat". Dacă în expoziția pariziană pe care am menționat-o deja, „Absintul" (1875) lui Degas era comparat cu „Băutoarea de absint", (1901) aici curatorii au propus un alt tablou care este un răspuns direct la capodopera maestrului: portretul pictorului catalan Sebastià Junyer Vidal. O comparație subtilă este cea dintre două lucrări de maturitate, reprezentând femei pieptănân-du-se. Pictura lui Degas (circa 1896
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
dezbrăcată. Șchiopăta mai mult decît de obicei cu senzația că se va prăbuși în clipa următoare, epuizat. Cînd ajunseră la barul Insulelor, se lăsă să cadă pe scaun la o masă de pe terasa acoperită cu o prelată și ceru un absint. Pierre Levergos se temea ca Paul să nu-l întrebe cum i s-a părut discursul, dar avu noroc, căci, nici cît stătuseră în port, nici mai tîrziu, în timpul călătoriei de întoarcere la Punaauia și nici seara, în timp ce mîncau sub
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
cu viața, atît de roșie și de sănătoasă... Un traumerai, un vis piano, zguduit des de convulsii dar lăsînd, la trezire, o neverosimilă stare de bine. Nu-ți revii, din micile cărți interbelice ale unui "ascuns", din spița băutorilor de absint, cu apăsare grea pe piept. Poate doar cu un fior electric de reverență pentru frumusețea coruptă, pentru echilibrul atît de delicat dintre normalitate și nebunie, pentru moartea cu gust de acadea. Portretele, toate, se topesc încet-încet, cum își uită adulții
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
sud-americană; forme solide și zgârie-nori, de unde primesc tomurile literaturii nord-americane; izbe neîngrijite și aromate în care ne așteaptă literatura rusă și Cinghiz Aimatov; o dărăpănătură, într-o mahala, unde bântuie poemele și povestirile lui Poe; localuri cu pahare pline de absint, pe tejghelele cărora flutură filele cărților lui Baudelaire, Rimbaud și Verlaine; case din bârne care se vizitează numai iarna, când e multă zăpadă și renii vin să le miroasă; aici locuiesc cărțile suedeze, norvegiene, finlandeze și daneze; o tavernă, lângă
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
la urmă doar paharele mai vorbeau între ele" (Vangheaua). Apreciind că "mai bine stau zile și nopți în burta unui birt / și ferit de singurătățile igrasioase din burg", își propune "cu zîna verde să o luăm de la început", probabil cu absintul, la deese verte, licoare proslăvită de celebrul tavernal care a fost Paul Verlaine.
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
să-l caracterizeze mai târziu E. Renan, „austerul preparator, tristul predicator al pocăirii, înainte de bucuria sosirii Mirelui, profetul care anunță venirea Împărăției lui Dumnezeu, dar moare înainte de a o putea vedea. Gigant al originilor creștinismului..., acest aspru justițiar a fost absintul care a pregătit buzele pentru dulceața Împărăției lui Dumnezeu. Decapitatul Irodiadei a deschis era martirilor creștini: a fost primul mărturisitor al noii credințe.” Considerat drept „cel mai exploziv dintre întemeietorii Bisericii” (Sfântul Ioan Hrisostom), Ioan Botezătorul (3-4 î.e.n. - 29 e.n.
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
vor dreptate/ Făcând lumina una cu pământul!” - cf. Sonetul XIX) și cvasi-impresionist (probabil, conform propriei doctrine, a reflintextului (reflex literar intertextual...): apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine ’ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, ’mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul XXII. Dar: Cine vrea să guste și, apoi, să
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
cvasi-impresionist (probabil, conform propriei doctrine, a reflintextului (reflex literar intertextual...): apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine ’ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, ’mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul XXII. Dar: Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
a abandonat aspirația spre spiritualizare. Tocmai în virtutea unei asemenea aspirații proprii „nebunului”, dar improprii bufonului, înțelege a se dezice la un moment dat de ultimul: „O trupă de bufoni tot timpul se hîrjonește/ în spatele meu, mereu mă-ndeamnă să beau absintul/ dintr-o sită./ Cînd mă-ntorc un semn de mulțumire să le dau,/ Bufonii se evaporă. Himere/ pe care vrei să le îmbraci cu țoale omenești/ și ele chiar de umbra vocii se dezbracă./ Tot ce vrei să prinzi, să
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Vancu, ci despre un anume scenariu, bine trecut prin alambic, în care, desigur, acestea joacă neînduplecat diverse roluri de figurație. Așa încât Monstrul fericit e în mai acută măsură afin cu Punțile Stalinskaya teoretizate de Radu Andriescu decât cu Băutorii de absint interpretați, cu doi ani în urmă, de cinci poeți optzeciști de frunte. Veritabilă postfață, fiindcă singura bucată care-i urmează nu-i decât un apendice închinat unui cunoscut poem al lui Ion Mureșan, eseul la care mă refer nu lasă
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
umple paginile cu ceva, iar aceste știri false se numesc „canard”. Caragiale explică etimologia, de fapt istoria termenului apărut în presa franceză. Numeroase texte din epocă vorbesc despre chinurile gazetarilor de a-și găsi un subiect bun: unii recurg la absint, alții la capuținer, iar mulți la cea mai bună soluție, gazetele colegilor. De aceea caricaturile epocii îi prezintă pe ziariști cu foarfeci uriașe alături. [...] Presa a dat cea mai mare lovitură tihnei, echilibrului, iar efectul pare a fi definitiv. În
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
mănâncă fluturi sau țânțari)a unei aristocrate de 70 de ani din Martinica. Aceasta cântă la pian sonate de Mozart, la auzul cărora cameleonii dau buzna și se adună în jurul ei, absorbiți de muzică. În plus, privirile autorului, care bea absint cu distinsa doamnă, sunt atrase hipnotizant de o oglindă neagră a cărei descriere o face să fie mai mult decât un simplu obiect: „Calmantă și tulburătoare. Cu cât privești mai mult în ea, negrul încetează a fi negru, devenind un
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]