459 matches
-
observație a lui Jens Reich (1992, p. 24), fost președinte al Akademie der Künste (Academia Artelor) din Berlin: „Contradicția dintre intelighenția și birocrația politică este În realitate cea dintre clasa dominantă și ordinea hegemonica. Ea este analoga contradicției dintre curtea absolutista și mică nobilime sârmana” (Der Widerspruch zwischen Intelligenz und Politbürokratie war în Wahrheit der zwischen der herrschenden Klasse und ihrem hegemonialen Stând. Er ist analog dem Widerspruch zwischen absolutistischem Hof und dem armen Kleinadel). Tradus prin „Meseria și vocația de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ref id="13"> 13 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 245-247; Dumitru Ivănescu, op. cit., p. 162-165.</ref>. Este cazul să precizăm că atribuțiile sporite ale domnitorului, chiar dacă au schimbat echilibrul constituțional dintre puterile statului, nu au condus la instaurarea unui regim absolutist, de dictatură, dar au favorizat instalarea unei domnii autoritare a lui Al. I. Cuza, domnie cu incontestabile și importante realizări, dar și cu scăderi. De altfel, aceste tendințe autoritare existau În societatea românească, crescută și educată după normele Regulamentului Organic
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
alte state europene, drept singurul garant al continuității politicii externe. Maniera În care Suveranul României și miniștrii săi, asemenea, de altfel, majorității capetelor Încoronate ale acelei epoci, au gestionat afacerile externe, a fost, cel puțin până la primul război mondial, una „absolutistă”, rațională, bazată Încă pe ideea de arcana imperii și scăpând controlului instanțelor parlamentare. Regele Carol I a reprezentat, pe parcursul Întregii domnii, prezența constantă În tărâmul afacerilor externe, centrul de decizie În această materie definindu-se și configurându-se preponderent În funcție de
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
fratele lui, judecătorul Carol Cotruță, doi frați Casso (fiii lui Ștefan Casso), Ioan și Constantin Cristi, Constantin Cazimir și fiul acestuia. Este limpede că partida națională a boierilor autohtoni a considerat că, pe fundalul complicațiilor cu care se confrunta regimul absolutist rus, generate de marea revoltă a poporului polonez, se creau premise favorabile pentru repararea nedreptăților provocate de Imperiul rus Principatului Moldovei, prin anexarea la 1812 a teritoriului acestuia de la est de Prut, precum și amendarea compromisului atins de Marile Puteri În cadrul
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
democrată - deschisă, expansivă și tolerantă - pentru automorfismul, imuabilitatea și exclusivismul înălțimilor aristocrate. Nu e vorba însă de o aristocrație a sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii, își împlinește chemarea inițiatică și politic absolutistă („noocratică”) prin precizarea și ierarhizarea închiderilor monadice subiective, în autosuficiența cărora se realizează fuziunea intuitivă a concretului și esenței: substanțialismul literar este surprinderea, simultan cu prezentarea faptelor, a amprentei lor eidetice, adică a semnificației lor în ordine absolută („substanțială”) - sau
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
se puteau produce Îngrășăminte necesare regenerării mai ușoare a solului ceea ce determina o restrăngere treptată a pârloagelor. Diferențele regionale marcate fizic de albia fluviului Elba se adâncesc la Începutul epocii moderne. Obștile țărănești erau apreciate de administrația statului de tip absolutist ca fiind o instituție retrogradă, un element care inhibă evoluția structurilor statale. În contextul descris de opoziția fățișă dintre tradiția reprezentată prin clasa socială a țărănimii și instituțiile moderne ale statului absolutist, au existat situații În care dreptul cutumiar a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
țărănești erau apreciate de administrația statului de tip absolutist ca fiind o instituție retrogradă, un element care inhibă evoluția structurilor statale. În contextul descris de opoziția fățișă dintre tradiția reprezentată prin clasa socială a țărănimii și instituțiile moderne ale statului absolutist, au existat situații În care dreptul cutumiar a fost consolidat prin lege, el menținându-și În continuare competența. În această evoluție autorul invocă alte două momente semnificative care au deschis drumul modernizării. Reformele agrare și eliberarea țăranilor În perioada 1770-1870
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
era interesat de o filozofie critică a schimbării, ci de una constructivă, menită a consolida societatea industrială emergentă. Urmându-i pe iluminiști, Saint-Simon și Comte îndemnau la despărțirea de societatea tradițională (mai ales de dogmatismul religios, de clerul și statul absolutist), prefigurau forme de organizare a societății industriale, însă erau departe de a fi construit o teorie coerentă sau un model al societății moderne. În proiectul lor, atât de puternic impregnat de formule iluministe, au statuat totuși premisele teoriilor sociologice viitoare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a fi științifică, adică similară cu metoda de cercetare din științele naturii, în special din fizică. Raționalitatea organizării sociale a luat forma birocrației impersonale și funcționale, eficiente și universalizate. Raționalitatea valorilor seculare era inițial opusă (i)raționalității valorilor religioase sau absolutiste. Societatea modernă trebuia să fie rațională, adică științifică, întrucât știința este sursa, mijlocul și scopul dezvoltării sociale. Dacă au existat enunțuri universale despre societatea modernă, peste timp istoric și spațiu geografic, atunci cu siguranță acestea au fost asociate cu rațiunea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
lumea germanofonă, ca Hayek și Mises, cărora li s-a alăturat Milton Friedman; tradiția școlii neotomiste de la Chicago, reprezentată de Robert Hutchins și Mortimer Adler (la rândul lor, cu surse americane mai vechi). Astfel, Chicago a devenit centrul unei gândiri absolutiste, antipragmatiste și anti-istoriste. În acest cadru trebuie citit antimodernismul conservator-liberal al lui Bloom, ca și faimosul program Great Books, ca și nu mai puțin faimosul Committee on Social Thought. Vezi excelentul studiu al lui Fred Matthews, „The Attack on «Historicism
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
creștine ruse, paralel cu venerarea profund simpatetică a ceea ce Emil Cioran numea „la pensée réactionnaire”, câștigă profunzimea reflecției, dar pierde simțul proporțiilor și nuanțelor; câștigă partea sobră, conservatoare, antifrivolă și profund constructivă a persoanei culturale, dar pierde omul rațional, tolerant, absolutist numai în relativizare; câștigă statura morală și vigoarea „militară” a etosului individual, însă natura socială a eului se alterează în ritm susținut, apucând-o tot mai încruntat pe calea unui anumit fundamentalism. În orice caz, cultul construcției nu poate face
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
votat Împotrivă, pentru că nu voia să pară deplasat. Ar fi trebuit să știe mai bine și să nu admită un vot democratic În cadrul unei expediții turistice. Din moment ce ești conducător de grup, nu ai de ales: trebuie să fii un conducător absolutist. Vera a Încercat să-și exercite dreptul de veto al șefului, obișnuită fiind să lucreze În cadrul unei organizații al cărei șef suprem era. Ca un lider Înnăscut ce era, avea pretenția să se ajungă la un consens, iar prin intermediul deciziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
proastă, și nici să o echivaleze cu poezia bună. Ci că va trebui să renunțe cu totul la poezie. Am afirmat că n-ar fi un lucru ușor. Doctorul Sims mi-a răspuns că pun problema într-un mod prea absolutist - în modul în care ar pune-o numai un perfecționist. Pot nega acest lucru? Evident, doamna Fedder îi povestise îngrijorată psihanalistului despre cele nouă copci ale lui Charlotte. M-am pripit, cred, când i-am relatat lui Muriel povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi puși să judecăm în afara legii, mimând existența acesteia, forțând interpretări voite de ei, poate chiar până la răstălmăcire. - Așa ceva nu se poate. - Dar acolo se va ajunge dacă-l scoți pe judecător din locul lui în bătaia vântului; statul devine absolutist, nici un control nu-l mai stânjenește, iar justiția anihilată. Mai mult chiar - și asta e treapta cea mai de jos - va putea fi folosită drept instrument în mâna puterii statale. - Nu înțeleg. - Când o să-nțelegi, colega, o să fie prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
familia imperială, a determinat Senatul să-l declare inamic public. A murit la treizeci și unu de ani, în primăvara anului 68, când s-a sinucis cu ajutorul secretarului său, Epaphroditus. În timpul domniei sale, care s-a transformat treptat într-o monarhie absolutistă, a avut și inițiative pozitive: măsuri în favoarea poporului și a celor din provincie, opere publice, tăierea istmului Corint etc. Noricum: corespunde nordului Austriei actuale, unei părți a Stiriei și Tirolului oriental. Ocrea: apărătoare de metal ce acoperea gamba gladiatorilor în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cele care nu ne interesează pe noi, pentru că văd că sunt aici și iezuiții, Opus Dei, Carbonarii și Rotary Club, și le cauți pe toate cele care au nuanțe oculte, am și bifat eu unele dintre ele”. Și, răsfoind: „Iată: Absolutiști (care cred În metamorfoză), Aetherius Society din California (legături telepatice cu Marte), Astara din Lausanne (jurământ de secret absolut), Atlanteans În Marea-Britanie (căutarea fericirii pierdute), Builders of the Adytum din California (alchimie, cabală, astrologie), Cercul E.B. din Perpignano (dedicat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nou. Și te-ai hotărât... ? — M-am hotărât că vreau să fiu, în continuare, măritată cu tine. — De ce? — Știi de ce? Pentru că te iubesc. Pentru că mă gândesc... că ceea ce ne leagă... e ceva absolut. — Absolut, ce cuvânt! Totdeauna ai fost o absolutistă. Tu vorbești de iubire, tu care n-ai în tine pic de tandrețe, de blândețe, de iertare! — Încerc toate aceste simțăminte, dar tu le ucizi mijloacele de a se exprima, felul în care aș dori să le exprim, tu respingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prezintă scoruri mai mari la măsurile stresului traumatic secundar. De asemenea, gândirea rațională se asociază cu un nivel crescut de satisfacție a compasiunii. În cazul medicilor credințele disfuncționale asociate cu o simptomatologie intruzivă accentuată sunt nevoia de confort și cerința absolutistă de dreptate. Cei care nu pot suporta stările de tensiune și nervozitate vor lupta pentru înlăturarea acestor trăiri, concentrându-se asupra lor, sporindu-le importanța și intensitatea, manifestând astfel gânduri și imagini recurente, coșmaruri și alte astfel de simptome specifice
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
dreptate. Cei care nu pot suporta stările de tensiune și nervozitate vor lupta pentru înlăturarea acestor trăiri, concentrându-se asupra lor, sporindu-le importanța și intensitatea, manifestând astfel gânduri și imagini recurente, coșmaruri și alte astfel de simptome specifice. Cerința absolutistă de dreptate este frustrată sistematic de mărturia traumelor ce afectează aleatoriu indivizii, fără a ține cont de sens și dreptate. Aceste rezultate sunt consistente cu teoria despre credința într-o lume justă și plină de sens în care răsplata este
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
compasiunii, în timp ce recadrarea pozitivă și rezolvarea planificată a problemei se asociază pozitiv cu rezultatele la aceasta scală, contribuind la bunăstarea generală a cadrelor medicale. În cazul medicilor schemele cognitve ce s-ar putea constitui ca factori de risc sunt cerința absolutistă de dreptate și nevoia de confort, acestea corelând pozitiv cu simptomatologia intruzivă. Toate credințele disfuncționale ale asistenților medicali se asociază pozitiv cu cel puțin una dintre măsurile STS. Dintre fațetele personalității semnificative au fost: altruismnul, cooperarea, compasiunea, anxietatea, depresia, timiditatea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
va înșela niciodată în așteptările lui, așa încât se va vedea că temeliile pe care și-a înălțat puterea erau trainice. Principatele de acest fel sunt puse la grea încercare atunci când trec de la o formă de guvernare largă la un regim absolutist; căci principii acestor state guvernează fie prin ei înșiși, fie prin mijlocirea diferitelor magistraturi. În acest ultim caz, situația lor este mai nesigură și mai primejdioasă, deoarece ei atârnă întru totul de voința acelor cetățeni care ocupă diferitele magistraturi, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
se sfârșise încă. Rămase tăcut cât putu de mult. Apoi întrebă: —Ai vrea să vii la New York o perioadă? Un examen complet la Centrul medical, echipamente de ultimă generație, timp din belșug, o mulțime de cercetători talentați, interpretări mai puțin absolutiste decât a lui. Mark se îndepărtă de el, uluit. —New York? Ce, și să pună vreun avion să mă bușească? Weber îi spuse că nu exista nici un pericol. Mark îl luă peste picior, arătând că depășise de mult faza în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem(ist)ă este, în fond, reflexul disperat al unei nevoi de autodefinire radicală, de identitate „nouă” și „esențială”, în condițiile în care identitatea/reprezentarea tradițională - destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
G. Călinescu mai tîrziu -, „un joc literar inteligent, pe care îl practică adolescenții isteți”. Se pare totuși că era ceva mai mult decît atît: confreria de elevi de la liceul bucureștean „Gh. Lazăr” - autointitulată „Capul de rățoi” - indică o asumare existențială, absolutistă a frondei ludice împotriva logicii, a automatismelor și a simțului comun. Din amintirile Elizei Vorvoreanu (sora lui Urmuz) se desprinde portretul unui om modest și introvertit care parodia curent automatismele burgheze, meloman, pictor și compozitor diletant, care frecventa asiduu concertele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar, distrugător, dar și regenerator al vechiului limbaj și al vechilor convenții. Urmuz — virus anarhic, nihilist într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]